Intre dubii si certitudini

Reprezentantii oamenilor de afaceri atrageau atentia ca declaratiile contradictorii ale membrilor guvernului privind diferitele variante ale masurilor fiscale in 2009 si 2010, creeaza confuzie in mediul de afaceri, confruntat si asa cu destule dificultati.

Ce pierdem si ce castigam cand renuntam la certitudini?

Incertitudinea guverneaza tot

Eugen Voicu, CEO, SAI Aviva Investors Romania

Din punctul meu de vedere, trebuie sa existe un echilibru intre certitudini si incertitudini, echilibru care astazi este clar inclinat spre zona de incertitudine. Impredictibilitatea in zona economica a crescut enorm, este la cote de avarie, iar guvernantii toarna gaz peste foc cu incertitudinea fiscala.

Certitudinea este importanta, dar nu cea absoluta. Ea este, pana la urma, un sentiment, iar atunci cand se valideaza de multe ori, isi pierde din farmec. Imi place sa o caut, dar si sa o vad intr-o dinamica; sa fiu mereu in cautare, dar pe drumul cel bun. Cand totul devine foarte clar, interesul scade si capata prioritate proiectele noi.

Instabilitatea businessului genereaza drept mare certitudine: lipsa de repere. Totul este in schimbare majora, iar modelul de abordare este diferit. Nu stiu insa daca cineva poate acum sa-l schiteze, suntem prea legati de criza globala prin care trecem.

In contextul actual, incertitudinea este la apogeu, sufoca certitudinea, deci nu apare sau… dispare, e aici si controleaza tot. Estimarile se fac pe termene tot mai scurte, iar evenimentele sunt influentate diferit de aceeasi factori, care pana nu demult puteau sa aiba efecte contrare. De asemenea, sunt factori noi care au aparut si in serviciile financiare. La nivelul perceptiilor, sunt cele mai mari efecte, care apoi se transmit si in piete… De exemplu, o economie ale carei exporturi aveau o pondere mare din PIB era considerata mai sigura datorita integrarii globale. Acum, acest lucru a devenit brusc un dezavantaj, deoarece este mai vulnerabila la volatilitatea ridicata a pietelor valutare, la contractia cererii globale, la scaderi masive de preturi. Piata imobiliara era considerata mai stabila decat cea de capital, ceea ce nu mai este de actualitate, iar companii-etalon in economia mondiala au scazut cu peste 90% ca valoare sau chiar dau faliment, in ciuda ratingului triplu A. Cand suntem fortati sa renuntam la a avea certitudini, castigam in adaptabilitate, prin crearea de noi abordari care pot genera progres in timp. Dar care sunt costurile nu descoperim… la timp. Poate castigam in plan personal, emotional, poate ne umanizam mai mult. Incertitudinile au si un impact pozitiv si un rol important in evolutie, dar ca sa-ti depasesti limitele trebuie sa le cunosti, deci sa devina certitudini sau pe-aproape. Incertitudinea inseamna si problemele pe care ni le punem si care inseamna, pana la urma, viata noastra. Nu cred intr-o viata plina de certitudini; ar fi plictisitoare. Dar nici invers, o viata fara repere, fara ceva solid la baza nu m-ar multumi. Termenii sunt prea largi si pot sa fie folositi in contexte foarte diferite, dar asa cum spuneam la inceput, fiecare context are echilibrul lui. Cel economic de azi este rupt si de aici toate efectele secundare majore in celelalte zone.

Abaterea de la traiectorie

Dorin Catana, Director General, Centrofarm

Incertitudinea apare in orice proces de schimbare, iar in aceasta perioada parcurgem una dintre cele mai interesante etape din ultimii zeci de ani. Piata farma este intens inter-relationara, supusa unor constrangeri de ordin legislativ extrem de fluctuante. Astfel, in stabilirea strategiei de dezvoltare a afacerii, incertitudinile apar sub forma unor abateri cuantificabile de la traiectoria propusa. Retailul farma reprezinta, in contextul actual, unul dintre domenile de activitate cel mai putin afectate de perioada pe care o traversam. Aceasta se datoreaza, in principal, faptului ca acest business raspunde unor nevoi fundamentale ale consumatorului: dobandirea, prezervarea sau imbunatatirea starii de sanatate. Ca atare, este cert ca oferind servicii si produse bune clientilor nostri, potentialul acestei afaceri este unul spectaculos. Certitudinile reprezinta pentru mine ancorarea in realitate a deciziilor pe care le iau. Sunt cadrul in care se poate construi o idee de afacere. Cele mai importante certitudini sunt oamenii cu care lucrez, echipa mea, si experienta pe care am dobandit-o in toti acesti ani de activitate. Acestea imi dau siguranta ca deciziile pe care le iau sunt cele mai adecvate situatiei

Cand renuntam la certitudini, renuntam la comoditate. Devenim mult mai atenti la ce se intampla in jurul nostru. Cand suntem obisnuiti sa actionam intr-un cadru preponderent cert, devenim mult mai inflexibili si uitam sa exploram in jurul nostru, uitam sa riscam. Riscul poate conduce la oportunitati extraordinare de dezvoltare pentru cei care stiu cum sa il gestioneze. Cu siguranta, incertitudinile ne ajuta sa evoluam. Pe de o parte, apare necesitatea intensificarii comunicarii atat cu echipa, cat si cu terti (parteneri de afaceri, mediu), iar pe de alta parte, se poate exersa mult mai des creativitatea personala. Este cunoscut faptul ca un mediu in care gradul de incertitudine este ridicat este un mediu propice pentru dezvoltarea unor lideri puternici.

Farmecul neprevazutului

George Stefanescu,Director general, Whiteland Sales&Marketing

Este ceva natural ca oamenii sa gandeasca si sa actioneze bazandu-se pe certitudinile existente sau creionate in imaginatia fiecaruia, dar asta nu este neaparat si 100% benefic. Gandirea si actiunea bazate numai pe certitudini blocheaza inventivitatea si farmecul neprevazutului. Desi ne temem de neprevazut, ne simtim in acelasi timp si catalizati de el si, de ce nu, poate ca doar asa suntem capabili sa dam 110% randament. Faptul ca muncim de doua-trei ori mai mult decat in orice alt an din ultimii cinci, ca e bine sa verificam totul in detaliu si sa ne eficientizam operational, ca trebuie sa fim cu ochii-n patru la cashflow si la blocajele financiare care apar ca ciupercile dupa ploaie – reprezinta certitudine. Cert este ca trebuie sa asiguram locurile de munca ale colegilor si ca responsabilitatea sociala trebuie sa fie inaintea profitului pe termen scurt.

Cert este ca o sa dispara multe firme neadaptate noului context de piata si ca o sa abunde oportunitatile pentru cei care stiu sa le vada.

Cert este ca lumea n-o sa mai fie asa cum a fost dupa aceasta criza… in rest, totul este variabil si neprevazut! Incertitudinea apare in tot ce ne inconjoara! In mare, nu tine de noi, dar noi o amplificam sau nu in functie de pregatirea noastra, de rezistenta noastra la incertitudine, de puterea personala.

Ce castigam cand suntem fortati sa renuntam certitudini? Putere, inventivitate, satisfactii daca reusim sa realizam ceva… si dureri de cap, mai mari sau mai mici, daca nu reusim. Incertitudinile ne dezvolta, daca nu ne omoara, ne catalizeaza, daca nu ne duc in depresie. In ce fel ne ajuta? Dau nastere in fiecare dintre noi unor tensiuni creatoare, tensiuni care in mod normal ne ajuta sa tinem drumul drept catre obiectivele pe care ni le-am propus. Problema apare in momentul in care nu suntem pregatiti sa facem fata acestor tensiuni sau, pur si simplu, nu vrem pentru ca suntem conservatori sau doar pentru ca suntem slabi de inger.

Personal nu cred ca pot sa traiesc intr-o lume 100% certa… Sau mai bine zis pot, dar cu siguranta nu mi-ar face placere. Certa este doar moartea ca fenomen, dar nu si ca pozitionare in timp. In rest, totul poate sa devina incert oricand si, ca urmare, e bine sa ai o rezistenta buna la neprevazut, sa te aduni repede si sa judeci fiecare lucru sau persoana in functie de relevanta: personala sau profesionala.

Dincolo de zona de confort

Bogdan Enache, Country General Manager, TNT

Pierderea unei certitudini poate fi poarta deschisa catre schimbare, catre o alta certitudine sau un nou inceput. Din nefericire, ea poate fi si poarta deschisa catre dezamagire, abandonul luptei sau esec. Atitudinea pe care o avem in fata pierderii certitudinii este cea care influenteaza cel mai mult felul in care inclina balanta castig-pierdere. Cu alte cuvinte, ce si cat pierdem sau castigam nu este universal valabil si este, in foarte mare masura in mana fiecaruia dintre noi. Pentru mine, certitudinile sunt puncte de sprijin si ancore. Jaloane dupa care ma ghidez, navigand intr-o lume in permanenta schimbare, a caror soliditate si relevanta am grija sa o verific din cand in cand.

In momentul de fata, echipa pe care ma bazez este o certitudine deosebit de importanta. Avand aceasta certitudine, o mai am si pe aceea ca vom fi capabili sa facem fata fara probleme acestei perioade.

Iar principala sursa de incertitudine este chiar mediul in care activam. Gradul de predictibilitate a evolutiei contextului extern este foarte redus. Concret, fara pretentia de a face un inventar exhaustiv a surselor de incertitudine, ele vin atat din partea legiuitorilor/guvernantilor cu „masurile anti-criza” adoptate in ultimul timp si modificarile legislative, cat si din partea diversilor actori de pe piata: companii care ne sunt clienti sau furnizori, ale caror strategii pentru a face fata acestui moment mai dificil sunt greu de prevazut si ar putea avea impact si asupra noastra. De cele mai multe ori, suntem tentati sa ramanem in zona de confort si stabilitate data de certitudini. Odata acest echilibru alterat, suntem fortati sa facem schimbari pentru a atinge o noua stare de echilibru. Aceste schimbari au sansa sa fie o sursa de evolutie, de perfectionare. Nu putem trai fara certitudini. Trebuie insa sa acceptam ca ele nu sunt eterne si ca uneori pot fi infirmate de realitate, ca sunt dinamice si provoaca status-quo-ul. In fond, chiar si convingerea ca in acest moment contextul socio-economico-politic este incert e tot o certitudine, nu-i asa? Dubiul rezonabil este „instrumentul” folosit pentru a verifica masura in care o convingere este certitudine, deci masura in care ne putem baza pe ea in actiunile si planurile noastre. Dubiul in exces, lipsa de incredere fata de oricine si orice este, dimpotriva, extrem de nociv si poate actiona ca o frana in tot ce ne propunem sa facem.

The Questionner

Cosmin Alexandru,Director Asociat, Brandivia

De curand, am vazut filmul „The Reader”. Dincolo de subiectul si succesul lui, altceva mi-a atras atentia in mod particular.

Apare in film un profesor de drept care reprezinta acel tip de educator pe care l-am cautat si apreciat toata viata. Profesorul care pune intrebari mult mai des decat da raspunsuri. Profesorul care pune intrebari nu doar despre materia pe care o preda, cat mai ales despre sistemul de gandire si de valori al studentului. Profesorul care incearca sa afle cum intelege studentul lumea si viata, ca sa afle cum il poate ajuta sa integreze un domeniu de studiu sau o cariera in ea. Profesorul care, dincolo de reactiile studentului, e interesat de motivatiile lui.

Asa ceva eu am intalnit foarte rar. Mult mai des intalnesc oameni care au concluziile la ei si care nu pierd nici o ocazie sa le imprastie in jur, de-a gata, pe aproape orice subiect se iveste in cale.

Am fost asa, am crescut asa, stiu cum e. Am vrut sa ma schimb si, intr-o oarecare masura, am reusit. Acum, ma pot bucura de bogatia interioara a celor din jurul meu. Exercitiul punerii pe sine in dubiu nu e usor deloc. Exercitiul punerii celuilalt inainte e inca si mai greu. Dar merita.

Dar un astfel de efort e contra-cultural. Suntem educati sa avem certitudini, sa avem dreptate, sa avem prioritate. Nu suntem invatati sa fim curiosi. Autentic curiosi. Sa avem minima curiozitate daca nu cumva altcineva are o opinie, o informatie, un fel de a privi lucrurile cu care am putea construi ceva mult mai bun sau mai frumos decat cu propriile noastre certitudini imuabile. Adica sa pasim din cerc in spirala.

Pasul in afara sau in sus mai e greu si din alt motiv. Nu prea imi vine sa pun intrebari daca cel mai mult imi place sa ma aud vorbind.

Cand pun o intrebare la care astept un raspuns, trebuie nu doar sa tac din gura, trebuie sa tac si din cap. Adica sa nu vorbesc cu mine si sa nu imi pregatesc ce voi spune cand cel din fata mea va termina de vorbit. Am asistat in cateva randuri la astfel de dialoguri aproape hazlii, in care fiecare profita de vorbirea celuilalt ca sa-si compuna in minte continuarea propriei fraze sau idei. Stilistic, un dialog al surzilor. Practic, o inutila pierdere de timp. Interactiuni care incep de nicaieri si se termina tot acolo. Ca sa dau viata unei relatii, profesionale sau personale, este nevoie sa o incarc si cu dorinta de a afla, nu doar cu aceea de a fi aflat.

Corolar

Sunt voci chiar din mediul de business care spun ca predictibilitatea fiscala este imposibil de asigurat in contextul crizei economice. Momentul in care observam ca toate convingerile noastre ferme despre lume si viata, despre mediu si business inceteaza sa functioneze e unul dur, naucitor. Oamenii clacheaza, companiile falimenteaza. Daca supravietuim, vom fi nevoiti sa ne desprindem de manual, de profesori, de retete si, in cele din urma, de certitudini. Primul pas s-a facut: managerii au inceput sa-si puna mai multe intrebari si stau mai mult in dubiu inainte de a oferi raspunsuri categorice. De acum incolo putem incepe sa exploram realitatea cu mintea noastra si cu propriile noastre simturi redescoperite.