Henri Coandă: Cunoaşterea îţi dă aripi, iar imaginaţia te înalţă!
„Văzând pentru prima oară marea, am fost martor la izbucnirea unei furtuni. M-a fascinat cum vântul ridica valurile. Mi s-a născut o enormă admirație pentru puterea acestuia. Atunci m-am îndrăgostit de vânt și de zborul păsărilor marine, care au intrat în viața mea pentru totdeauna”, povestește Henri Coandă.
Coandă și-a realizat zborul cu trei decenii înainte de apariția primelor avioane cu reacție produse în serie. Gustave Eiffel i-a spus: „Tinere, te-ai născut cu 30 de ani înainte de vreme”, iar într-una dintre scrisorile sale, referindu-se la Henri Coandă, Eiffel nota: ”E vorba de un om competent, perfect documentat, ale cărui realizări sunt destinate unei depline reușite în folosul tehnicii mondiale, al întregii omeniri. Știe mai mult decât alți ingineri cu experiență și cu părul alb, știe ce vrea mai bine decât toți, știe ce să facă și cum să lucreze. Eu îl voi sprijini cu tot elanul, pentru că văd în pregătirea lui tot ce am visat să fac eu, dacă, vai, vârsta mea mi-ar mai fi permis-o”.
Știm despre Henri Coandă că este un pionier al aviației, inventator, fizician, descoperitor al efectului Coandă, academician.
Dar câți dintre noi știu că îndrăgea violoncelul, a cântat într-o formație de cameră și că, student fiind, a cântat ocazional și în orchestra imperială din Berlin? Sau câți știu că Henri Coandă era interesat de sculptură și a studiat cu Gustave Rodin (la fel ca Brâncuși), iar Rodin credea despre Coandă că era foarte talentat?
Dar, mai ales, câți dintre noi cunosc filosofia de viață a lui Henri Coandă – că era foarte preocupat de binele umanității, credea în om și în puterea imaginației sale și credea că imaginația trebuie să fie pusă în slujba tuturor oamenilor?
Astăzi se împlinesc 133 de ani de la nașterea lui Henri Coandă. În acea zi de 7 iunie, medicul i-a spus tatălui nerăbdător să-și vadă pruncul: „Iată steaua pe care o așteptam de aseară.”
IMAGINAȚIE ȘI CUNOAȘTERE
„Toată filosofia mea şi-a luat avântul din detalii pe care le-am observat” și „Cunoaşterea îţi dă aripi, iar imaginaţia te înalţă!”, spunea Coandă.
Și Solomon Marcus vorbea despre nevoia de întrebare, mirare și bucurie – ca fiind una dintre nevoile fundamentale ale omului. Să fii curios, nesățios, atent, prezent, să te lași uimit și să te lași îndrăgostit – acestea sunt forțele care îți pun în mișcare imaginația, creativitatea, forța și dedicația. Atunci poți să „călătorești spre stele cu o viteză fantastică, folosind pentru propulsie propria energie”, cum crede Coandă că poate face omul.
UMANITATE
Coandă ne invita să urmărim ţeluri demne de inteligenţa umană şi de rolul omului în Univers.
Acesta declară că nu a acționat niciodată din ambiție și spirit de aventură, ci și-a pus inteligența, creativitatea și pasiunea în slujba umanității. ”Tot ce-am întreprins, tot ce-am realizat n-a fost decât chemarea noului, pentru cunoaştere, în scopul aflării a tot ceea ce mi-ar fi permis să desluşesc OMUL, condiţiile lui de viaţă, posibilităţile de creaţie într-un univers ce se dovedea mai larg, mai mare, mai altfel decât până atunci, mereu mai bine dotat, mai echilibrat azi faţă de trecut, în care să-mi pot aduce contribuţia nu a unui ambiţios, a unui egocentric, ci a unui devotat ideii de ridicare a OMULUI prin acele mijloace pe care le oferă tehnica în era noastră, interes şi obiective care mă animă şi astăzi, care persistă”.
Cunoașterea, specializarea au valoare numai dacă sunt puse „în concordanță cu valorile umaniste care să includă variate preocupări omenești”, altfel sunt „rupte de realitate și funcționează abstract, sterp”, semnalează Coandă.
Acesta ne amintește și despre scopul mai înalt, singurul care ne aduce satisfacția, bucuria și sentimentul de apartenență care îi asigură omului împlinire sufletească. Prin conectare la sine și la ceilalți ai acces la toate resursele și lucrezi pentru binele Întregului. Binele tău se trage dintr-un Bine mai mare decât tine.
„Omul trebuie să lupte pentru a merge înainte, mereu înainte, şi pentru a reuşi să fie folositor colectivităţii în cât mai multe domenii, în tot mai multe împrejurări. Cred că numai atunci poţi fi mulţumit de tine însuţi, când şti că cel puţin unui om i-ai împărtăşit din truda izbutirilor tale. Şi cu cât beneficiarii sunt mai mulţi, cu atât satisfacţiile sporesc”.
VIITOR
”Mulţi indivizi din societatea modernă sunt ca barcagiii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor.” Coandă credea că imaginația este „o disponibilitate a spiritului ce se refuză unei delimitări, unei încorsetări în existent, în ceea ce avem”. În zilele noastre, în viitor nu te duce nici timpul, nici munca, ci imaginația, cum ne avertizează și Gerd Leonhard.
”Viitorul este suma paşilor pe care îi faceţi, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs”. Și Vincent van Gogh spunea că “Lucrurile măreţe nu se fac din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mărunte adunate laolaltă.” Așadar, să nu desconsiderăm obișnuitul, ordinarul, pentru că se află la baza a toate. Extraordinarul este un extra al ordinarului. Vârful este construit pe o bază. De nicio treaptă a scării nu te poți lipsi.
Imaginația și cunoașterea sunt propulsate de perseverență. „Niciodată să nu uitaţi că a încerca nu este totul, trebuie să mergeţi până la capăt. Sunt convins că posibilităţile nelimitate ale inteligenţei umane se pot dezvolta numai printr-o continuă perseverenţă”.
Henri Coandă credea în „strădania maselor și în dorul de viață al omului animat de încrederea în viitor, care este cel mai activ și prețios carburant”.
Așadar, îndrăgostește-te de ceva, lasă-ți imaginația să zboare și împărtășește cu oamenii ruda izbutirilor tale.
Surse:
V. Firoiu – ”Convorbiri cu Henri Coandă”, 2002
Henri Coandă – ”Era ideii”, Contemporanul nr. 47, 1971
Aurel Leo – „Umbre”, 1972
“Univers ingineresc”, nr. 13, 2001
Foto: Wikimedia Commons