Eduard Burghelia: Singurul lucru care mă oprea din a demara un proiect era doar în mintea mea!
Am pornit această serie de la ideea că vocea Generației Z trebuie făcută mai des auzită.
Dacă până mai ieri, ei erau doar cei pentru care se luau decizii, azi vocea lor începe să se audă tot mai des. Și ne surprinde claritatea cu care își susțin cauza. Cum ar trebui managerii, antreprenorii, decidenții să își orienteze atitudinea, discursul și business-ul astfel încât să ajungă și la ei, să îi cuprindă în planurile lor?
Pentru a-i înțelege mai bine, le dăm microfonul lor. Următorul invitat este Eduard Burghelia – antreprenor, fondator Confidas.
***
Când mi-am dat seama prima dată că „știu ce vreau să mă fac când voi fi mare“? Mi se face pielea de găină de fiecare dată când îmi amintesc. Am fost un copil foarte întreprinzător și uneori chiar obraznic. Atât de obraznic încât le ceream vecinilor să plătească taxe de intrare în bloc. Alteori le spălam mașinile fără să-mi ceară, apoi le băteam în ușă pentru a cere bani pentru munca mea. Și plăteau! Ha-ha!
Tata a văzut ce făceam, iar când am crescut suficient de mult cât să mă plimb singur prin oraș, pe la 13 ani, mă trimitea în diverse „misiuni de business“. Mergeam cu bicicleta să duc acte contabilei, să plătesc furnizori, să fac tot felul de lucruri care aveau legătură cu mica lui afacere. Imaginează-ți un puști de 13 ani plătind taxele firmei la casieria Trezoreriei… Mă simțeam ca un om mare și am început să înțeleg niște baze. Am prins gustul și, la un moment dat, am început să cer bani tatălui meu pentru serviciile mele.
Ceva mai târziu, pe la 16 ani, am lansat primul serviciu de curierat din Constanța. Ușor-ușor, înainte să împlinesc 18 ani, am ajuns la patru angajați și clienți din zona instituțiilor publice sau chiar a corporațiilor. Mi-a plăcut foarte tare și atunci am simțit că în această direcție va evolua și viața mea profesională. Am simțit că asta mă face fericit.
Am fost și încă sunt ajutat de mulți oameni frumoși. La început a fost tatăl meu. De la el am microbul afacerilor. Îmi aduc aminte de o situație în care m-a ajutat mult. Treceam printr-o perioadă dificilă în afacerea de curierat și aveam nevoie de cash. I-am cerut lui și am insistat să facem un contract de împrumut pentru că voiam să-i dau banii înapoi. Am scris contractul, l-am semnat și mi-a dat banii. Am ieșit din situația dificilă, dar mai important, acele câteva sute de euro au reprezentat o investiție foarte bună în educația mea. Am deprins multe lecții după acea situație, lucruri pe care nu le poți învăța la școală.
Tot în acea perioadă am învățat cât de important este să ai un mentor. Când am lansat prima afacere, serviciul de curierat, nu știam absolut nimic. Însă Remus Bălan, un prieten antreprenor pe care-l apreciez mult, a fost primul meu mentor și m-a ajutat să mențin o direcție. El a fost și primul meu client. M-a motivat mereu și și-a rupt din timpul său prețios pentru a-mi răspunde întrebărilor de începător. Ca el sunt mulți oameni, profesioniști dispuși să mentoreze tinerii și nu numai. Ei sunt doar două dintre persoanele care au avut, într-un moment al vieții mele, o contribuție. Ca ei sunt mulți și le sunt recunoscător tuturor. Nu-mi permit să le menționez tuturor numele pentru că nu am acordul lor, însă dacă citesc aceste rânduri, îmi doresc să știe că am devenit mai bun datorită lor, indiferent dacă a fost vorba de a-mi oferi sfaturi, sponsorizări pentru proiectele mele sociale sau pentru facultate, investiții pentru business ori pur și simplu au fost alături de mine, chiar și cu gândul.
De cele mai multe ori, singurul lucru care mă oprea din a demara un proiect nou era doar în mintea mea. Îmi puneam tot felul de probleme, mă gândeam la toate excepțiile și ipotezele posibile, ceea ce descuraja inițiativa și, în final, murea. Norocul meu este că am început să conștientizez faptul că e totul doar în mintea mea și că realitatea arată diferit. Acest nou mindset, pe care l-am adoptat devreme în viață, m-a ajutat să mă mobilizez aproape instant. Acum pun mai mult accent pe a începe rapid. Și funcționează foarte bine. Așa am început și firma de curierat pe bicicletă, și Confidas, o platformă prin care ajutăm micii antreprenori să-și încaseze facturile la timp.
Cu timpul am învățat că totul este posibil. Absolut orice ne propunem. Chiar cred asta. Spre exemplu, tu ce ai crede dacă ți-aș spune că niște liceeni de 15-17 ani au de gând să se lupte cu un primar precum Radu Mazăre pentru a obține respectarea legii pe care o încălca pentru că așa voia el? În contextul în care foarte puțini oameni aveau curajul să îl confrunte, nimeni nu ne-a dat șanse de reușită și chiar am fost ironizați sau atacați. Însă după multe presiuni asupra sa, inclusiv o plângere penală, împreună cu prietenii mei am reușit să obținem dreptul la transport local în comun cu preț redus pentru elevi. De atunci, familiile elevilor constănțeni au economisit 500.000 EUR în total. În acel moment am învățat că putem face orice ne propunem.
Care este sensul vieții mele acum? E o întrebare la care poți răspunde doar dacă te cunoști foarte bine pe tine însuți. Deși lucrez cu mine, cred că încă n-am ajuns la acel stadiu în care pot fi sigur de răspunsul acestei întrebări. M-aș minți în primul rând pe mine însumi dacă aș oferi un răspuns acum.
De unde îmi vin ideile? Acum un an, aș fi spus că cele mai multe idei îmi vin în timpul dușului. Și încă sunt bombardat cu idei în duș, dar de ceva vreme am descoperit un context care mă ajută și mai mult. Din dorința de a-mi aloca mai mult timp pentru mine și sănătatea mea, am început să alerg zilnic. Doar ce am depășit 150 de zile consecutive în care am alergat. Pe lângă faptul că mă
ajută să-mi încep diminețile în forță și cu mintea limpede, reușesc să mă gândesc mai creativ la tot felul de idei trăsnite.
Spre exemplu, gândindu-mă la cum să organizez un interviu de angajare, mi-a venit ideea de a ține interviul într-un escape room. A fost o idee foarte bună pentru că mi-a permis să înțeleg cum este viitorul angajat ca om. Pe de altă parte, cred că uneori este bine să nu reinventezi roata. Altfel spus, dacă vrei să cauți idei pentru una dintre problemele cu care te confrunți, trebuie să ne amintim că și alte persoane au trecut prin aceleași probleme. În acest caz, internetul și persoanele din jurul nostru sunt niște resurse extraordinare!
Am trecut recent prin experiența școlii și am avut șansa să discut cu mulți profesori, elevi, politicieni și factori decidenți din educație. Cu toții știm că stăm prost la acest capitol și că ar trebui să se întâmple câteva schimbări. Cred că școala nu ar mai trebui să fie despre învățat, ci despre educat. la capitolul „învățare“, școala a fost depășită de mult de YouTube, Coursera, Udemy și alte platforme care livrează conținut de calitate, foarte divers și atractiv. Am văzut copii care au învățat să vorbească 23 limbi străine doar uitânduse la desene educative pe YouTube. Am văzut copii de 10 ani care dezbăteau subiectul găurilor negre. Au fost niște șocuri pentru mine.
Eu nu știu trei limbi, deși am învățat germană și franceză câte patru ani la școală. Când eram eu mic, YouTube abia se năștea. Școala trebuie să-și schimbe direcția spre a educa copiii. Vorbim despre inteligență emoțională, colaborarea în echipă, soft skills, apartenență socială și altele. Altfel, copiii care la 10 ani discută despre găuri negre nu vor mai înțelege de ce să petreacă 5 ore pe zi la școală. În ceea ce privește antreprenoriatul mioritic, intuiția îmi spune că se dezvoltă într-o direcție bună. Sigur, momentan lipsesc cu desăvârșire anumite elemente esențiale, precum educația financiară, viziunea pe termen lung și uneori onoarea, dar sunt optimist. Apar din ce în ce mai multe surse de informare și educare a micului antreprenor. Asta încercăm să facem și noi, să educăm antreprenorii să facă afaceri bazate pe date, nu după ureche.
În viitor, mă văd tot antreprenor. Pentru asta sunt făcut. În același timp, în contextul actual, în care lucrurile se mișcă foarte rapid și informația este atât de accesibilă, totul este posibil. În consecință, nu-ți pot spune ce afaceri voi conduce sau cu ce mă voi ocupa. Totuși, orice aș face, știu că voi deveni cel mai bun și voi fi fericit cu ceea am ales să fac. Îmi doresc să rămân un om integru și onest, care apreciază profesionalismul și viziunea pe termen lung. Indiferent de situație, nu voi renunța la aceste principii și valori. Cât despre viitor, ne putem aștepta la orice. Sunt sigur că se vor crea multe alte meserii noi, care poate acum ni se par SF. Dar se va întâmpla și nu putem face nimic pentru a opri asta. Ce putem face, în schimb, este să îmbrățișăm schimbarea și să ne adaptăm la ea. Pentru că, în final, cei care se adaptează supraviețuiesc, iar cei care rezistă schimbării au de suferit.
Articol preluat din Revista CARIERE, nr 258 – iunie 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!