Discernamantul ca alegere responsabila
Intre experienta si intuitie
Valeriu Nistor, Managing Partner, SOAR Management si Investitii
Cineva spunea ca lumina atrage si tantari si fluturi – ideea e sa poti face diferenta!
Din punctul meu de vedere, una dintre primele manifestari ale discernamantului in business este alegerea intre statutul de angajat si cel de antreprenor. Ulterior, fiecare dintre cele doua ipostaze solicita capacitatea individului de a isi face alegerile in mod diferit, cu rezultate imediate si consecinte complet disjuncte. Ca angajat, discernamantul este solicitat mai putin, adeseori fiind supus rigorilor unei ierarhii pe care nu o poti influenta. Ca antreprenor, aceasta capacitate este solicitata la maximum. Aproape in fiecare dintre aspectele activitatii zilnice pornim de la alegerea unui model de afacere, popularea lui cu oamenii potriviti, stabilirea obiectivelor si a modalitatii de a le atinge, si ajungem pana la acceptarea sau refuzul unui client. Deciziile care au un impact major asupra evolutiei afacerii, cele strategice, sunt adevarata piatra de incercare a capacitatii liderului. Cred ca exista chiar un discernamant specific oamenilor de afaceri care le permite sa ia deciziile corecte atat pentru ei, cat si pentru cei pe care ii conduc.
Capacitatea liderului de a garanta co-echipierilor sai un anumit rezultat care produce satisfactii este critica pentru mersul afacerii sale si pentru coeziunea grupului si reprezinta expresia existentei acestei subspecii
Nu trebuie pierduta din vedere importanta experientei in ceea ce priveste exersarea discernamantului in afaceri.
Plasarea in diferite situatii in care este necesara o decizie rapida, cu efecte negative sau pozitive, analiza rapida a unui anumit context si a cerintelor care decurg din el sunt elementele care sustin dezvoltarea capacitatii de judecare rapida a unui context. In plus, experienta demonstreaza liderului importanta intuitiei in fundamentarea deciziei.
Un exemplu in acest sens este cel al momentului cand am selectat un manager de resurse umane pentru compania multinationala pe care o conduceam. Am primit foarte multe CV-uri, construite impecabil, dovedind experienta si instruirea candidatilor. Am ales atunci o persoana tanara, aflata la cel de-al doilea angajament si am facut acest lucru in ciuda recomandarilor expertilor pe care ii aveam in echipa. Ulterior, tanara respectiva a dobandit mai multe pozitii de manager de resurse umane si a dovedit ca intuitia mea initiala a fost corecta, desi la momentul alegerii, CV-ul ei inca nu era impresionant. Am luat atunci o decizie pe baza de intuitie si discernamant, nu neaparat pe faptele de pana atunci si cred ca timpul a aratat corectitudinea optiunii mele.
Un alt moment in care discernamantul meu a jucat un rol major a fost cel in care am decis schimbarea statutului meu din angajat in antreprenor. Decizia de a intrerupe cariera pe care o construisem pana atunci a parut multora de neinteles, tinand cont de perspectivele pe care le aveam si de efortul pe care il depusesem. A fost insa un moment in care discernamantul despre care vorbim, exersat in multe situatii-limita in afaceri, a asigurat suportul necesar pentru a lua lucrurile de la zero intr-un domeniu cu totul diferit si foarte nou.
De aceea, bazandu-ma pe experienta personala, pot doar sa recomand celor care doresc sa ajunga sau sa se mentina lideri, ca pe langa discernamantul cu care se nasc sau nu, sa isi exerseze neincetat intuitia si curajul si sa isi forteze permanent limitele.
Este un proces plin de satisfactii si un exercitiu necesar pentru raportarea corecta la mediul care ne inconjoara, pentru a decide rapid care sunt fluturii si care tantarii.
Intre alb si negru
Adrian Prodanel, General Manager, Motor AG
Discernamantul pare sa se confunde cu deciziile luate in urma analizei unei situatii date. Parerea mea e ca este vorba despre ceva mai complex. Este relativ usor sa-l admiram discret pe amicul care, cu un zambet superior in coltul gurii, iti spune ca desi are o cifra de afaceri foarte mare, "nu arata in bilant nici un profit", pentru ca, nu-i asa, "de ce sa platesc impozit astora?" Din pacate, vedem destul de des in ultima perioada atat manageri, cat si politicieni care au, aparent, o lipsa acuta a ceea ce se numeste discernamant.
In domeniul auto, lucrurile nu stau tocmai bine in acest moment. In cazul nostru, una dintre cele mai importante decizii in care e nevoie de discernamant este legata de extinderea retelei Motor AG, o decizie extrem de dificila intr-un climat de afaceri ostil unor investitii noi. Avem in vedere crearea unei retele puternice de trei-patru locatii in zona de sud a tarii. Este un proiect la care lucram de ceva vreme si sunt multe argumente atat pro, cat si contra extinderii. Si daca e sa ne extindem, atunci cand: acum, peste un an sau peste trei?
E genul de situatie in care, pentru a discerne, cred ca am avea nevoie si de un glob de cristal in care sa vedem macar cativa indicatori macroeconomici pentru urmatoarea perioada. Asadar, este firesc sa ne gandim acum la extindere cand multi altii se gandesc la restrangerea activitatii?
Sunt avantaje certe in a investi in aceasta perioada: pretul terenurilor a scazut (in unele cazuri cu mai mult de 50%), preturile materialelor de constructii s-au diminuat, de asemenea, cu mai bine de 40%. Poti gasi foarte usor firme de constructii capabile sa livreze la timp si la calitatea dorita. Punctele sensibile ar fi legate de perspectivele domeniului auto, de finantarea investitiei si a capitalului de lucru si de lipsa predictibilitatii economiei pentru urmatorii doi-trei ani.
Dar sa aduc un exemplu de decizie luata intre alternative aparent egale si, in care, s-a dovedit ulterior ca am ales cu discernamant. Cel mai rapid exemplu care imi vine in minte este legat de proiectul centrului BMW Pitesti. Se punea problema in ce moneda sa ne finantam investitiile: lei, euro, franci elvetieni sau yeni? Am ales euro si, cu toata devalorizarea leului din ultimele 18 luni, am avut de castigat foarte mult datorita scaderii abrupte a EURIBOR.
Deci, cum poate ajunge cineva sa discearna care sunt acele decizii cu adevarat utile pentru businessul sau?
Cred ca acum se poarta moda: "Reduceti costurile. Cat mai mult. Acum!" Si lumea a devenit plina de specialisti in materie de managementul crizei. Reducerile de personal au devenit un panaceu al tuturor problemelor din companii. Concediem, comasam departamente, reducem salarii… Dar mai ales ne gandim sa concediem. Cred ca aici iar trebuie sa intervina discernamantul unui manager sau al unei echipe manageriale care va trebui sa raspunda corect intrebarilor: "Ce castig si ce pierd acum? Dar pe termen mediu si lung? Care este semnalul pe care il dam angajatilor nostri si/sau partenerilor? Care este alternativa?"
Lasand la o parte acest aspect si incercand sa privim lucrurile global, sa ne reamintim vorbele lui Cioran care spunea: "Romania trebuie sa se modernizeze sau va disparea". Suntem obisnuiti sa percepem modernitatea ca venind dinspre Uniunea Europeana si/sau SUA. Nimic rau pana aici. Dar cate masuri au fost adoptate doar pentru ca cei din UE le aveau implementate deja? Legat de acest subiect, am avut placerea sa fiu prezent la o conferinta tinuta de H.R. Patapievici care spunea, in continuarea acestei idei, ca "noul, perceput ca strain, poate deveni un principiu intern al unei societati oarecare numai daca in societate se manifesta un spirit de <
Am convingerea ca acest "discernamant viu" a inceput sa se manifeste in societatea romaneasca.
Liderilor care vor sa isi cultive puterea de discernamant le recomand, in primul rand sa isi aleaga foarte bine modelele pe care doresc sa le urmeze. Persoane, companii, tipuri de procese si proceduri. In al doilea rand, este nevoie de consecventa fara a arata inflexibilitate. Toate, grefate pe un set de valori avand osatura educatiei primilor sapte ani de viata si evident, a ceea ce a acumulat fiecare de-a lungul vietii, ca educatie si experienta. Si sa priveasca intotdeauna departe, catre orizont…
Intre drumul drept si scurtatura
Manuela Voicila, Managing Partner – Move Business Consulting
Discernamantul, dincolo de faptul ca este o caracterisica a oricarui om educat, se transpune in mod concret in lumea afacerilor in rezultate nu doar masurabile, ci si foarte palpabile la nivelul unei foarte largi sfere de influente. Ca lider in afaceri, ai privilegiul de "a atinge", intr-un mod sau altul, nu doar pe propriii angajati, ci si pe consumatorii produsului tau, pe furnizorii acestuia, sau de ce nu, in situatia unei promovari active, chiar o sfera mult mai larga de oameni din publicul-tinta. Totul prin intermediul unei mult-sperate notorietati, pe care orice lider si-o doreste pentru afacerea sa.
Atingerea de rezultate (cele dezirabile, desigur) are, teoretic, un traseu strategic destul de logic, desi nu foarte previzibil: cunoasterea realitatii curente, cunoasterea propriilor capabilitati si urmarirea unei viziuni. Primele doua se bazeaza pe luciditate si judecata, iar realizarea viziunii care a stat la baza infiintarii unei afaceri depinde, in primul rand, de intuitia si discernamantul liderilor. Pasul crucial pentru atingerea rezultatelor tine nu atat de formularea strategiei, cat mai ales de implementarea ei. Iar aici intervine punctul-cheie in care discernamantul unui om de afaceri poate da roade. Sau nu. A alege finantarea potrivita, partenerii potriviti, furnizorii potriviti, angajatii potriviti sau, de ce nu, clientii potriviti, este o chestiune de discernamant profund, esential in afaceri si care, de regula face diferenta intre liderii care stiu ce fac si ceilalti, care actioneaza impulsiv. Impulsul si intuitia au, desigur, rolul lor in decizii, insa este nevoie de discernamant pentru a evolua.
Personal, atat ca manager general, cat si mai apoi ca antreprenor si consultant, am vazut decizii luate impulsiv si prin prisma orgoliului. Astfel de decizii pot duce usor la caderea unei afaceri sau la ratarea de oportunitati in raport cu potentialul unor idei. Impulsuri, ambitii si orgolii avem cu totii; cred ca este important insa cum anume interpunem discernamantul pentru a le face fata. In ce ma priveste, am avut mereu in minte un mentor si limitele morale si etice – acestea din urma fiind o permanenta provocare de imaginatie in afaceri.
Aflu si vad mereu situatii de eludare a eticii prezentate ca solutii "creative". In realitate, mi se pare ca e exact invers: iei decizii lipsite de etica tocmai in pana de imaginatie, care te impiedica sa gasesti o solutie respectand regulile.
Cred ca orice manager, lider sau antreprenor, a avut la un moment dat de facut aceasta alegere sau s-a supus unei dezbateri interne: rezultate pe termen scurt cu orice pret versus alegerea unei cai morale si etice, care este intotdeauna un drum mai lung, mai anevoios, dar mai aducator de satisfactii. Exemple sunt foarte multe: de la comunicarea interna in cadrul organizatiilor, la decizia de a recruta in mod agresiv un om-cheie de la competitie sau ignorarea unor norme etice de concediere colectiva, pana la luarea unor decizii strategice bazate pe preferinte personale (care substituie o analiza de piata). Sau aprobarea tacita a folosirii "atentiilor" in relatiile de afaceri. Si este intotdeauna o provocare sa te bati pe o piata cu un competitor care alege "scurtatura".
Corolar
A alege cu discernamant presupune sa ne asumam si responsabilitatea fata de optiunea facuta. Punctul de plecare e buna-credinta, judecata limpede si convingerea neclintita ca alegerea facuta e cea mai avantajoasa pentru businessul meu, in situatia data. Experienta alegerilor repetate, cu raspundere asumata, va conduce in timp la luarea deciziei juste intr-un timp mai rapid si cu un consum interior mult mai mic.