Diferențele de gen în leadership
Numeroase studii au pus sub lupă legătura dintre diversitatea de gen din top managementul unei organizații și rezultatele financiare ale acesteia. Cu alte cuvinte: impactul diversității de gen asupra businessului. Înainte de alte explicații, ar trebui să facem o clarificare: relația dintre cele două variabile este de corelație, nu de cauzalitate. Cu alte cuvinte, orice rezultat al unor astfel de studii poate arăta doar coexistența unor aspecte, și nu faptul că prezența sau absența femeilor în top management duce la creșterea indicatorilor financiari în organizație.
A fi lider presupune capacitatea de a-i influenţa pe cei care te vor urma spre realizarea scopurilor valoroase, semnificative şi provocatoare pe care le propui. Având în vedere că managerii trebuie să îi determine pe alții să facă ce trebuie făcut, funcţia de lider este o importantă componentă a managementului. Ea a evoluat de la concepţia lui Fayol, potrivit căruia prin comandă se trece la îndeplinirea lucrului de către cel căruia i se adresează comanda, la funcţia de antrenare, respectiv antrenare-motivare şi, în fine, la forma actuală – leadershipul. Chiar dacă organizaţiile au devenit mari şi impersonale, oamenii se raportează încă la lideri şi fac acest lucru la fiecare nivel din organizaţie.
De ce există diferențele de gen în leadership?
„Pentru a identifica diferențele e nevoie să plecăm de la ceea ce este comun, și anume abilitatea liderilor de a face lucrurile să se întâmple. Și nu oricum, ci eficient și cu plăcere. Se spune că managerul nu e obligatoriu un bun lider, iar diferențierea vine din atitudinea față de succes, din experiența în lucrul cu oamenii, din încredere și capacitatea de a-i motiva pe ceilalți. Comportamentele masculine sunt mai repede asimilate cu cele ale unui lider, în timp ce feminitatea este uneori percepută, prin comparație, ca o slăbiciune”, spune Mihaela Petrescu, specialist în coaching și partener în proiectul Studioul de coaching.
Oana Stoianovici, coach transformațional, este de părere că, atunci când vorbim despre leadership, vorbim despre viziune. „Femeile, ca și bărbații, au dreptul să inspire și să își împlinească viziunile. Cum reușesc asta diferă, pentru că avem feluri specifice de a ne raporta la rezultate și viață. Cred că ar trebui să ne bucurăm de diversitate și să lucrăm cu aceste diferențe de gen pentru a obține rezultate cât mai bune. Femeia împlinește lucrurile fiind mai mult conectată cu simțurile și intuiția ei. Ea simte altfel ce este necesar unui proiect și în ce fel poate relaționa cu oamenii astfel încât să obțină ce își dorește. Ea folosește emoțiile pentru a accesa resursele de care are nevoie, spre deosebire de un bărbat care obține ce își dorește fiind directiv și focusat pe planul de acțiune. Eu susțin că performanța reală se naște atunci când folosim resursele interne specifice naturii noastre.”
Competiție și stil
Teoriile privind diferențele dintre femei și bărbați în leadership au pornit de la cele mai variate ipoteze: diferențele sunt biologice sau culturale? Influențează eficiența, și dacă da, în ce fel? Sunt reale sau doar percepute? Avem tendința să considerăm comportamentele unui lider de succes ca fiind tipic masculine.
„Cultural, valorile masculine au fost reperul pentru ce este posibil și cum se fac lucrurile. Este normal ca pozițiile de conducere să abunde în bărbați, deoarece performează într-o cultură care îi sprijină. Mai mult, femeilor nu li s-a permis să arate că pot. Provocarea reală a femeilor în ziua de azi nu este să devină lideri, ci să fie lideri folosind atribute feminine”, crede Oana Stoianovici.
În condițiile în care comportamentele tipic masculine sunt considerate importante pentru un lider, persoanele care le exersează fără a avea și manifestări de susținere (percepute ca fiind feminine) sunt standardul pentru noțiunea de lider. De aceea, femeile adoptă astfel de comportamente specific masculine pentru a reuși ca lideri, chiar dacă au unele dezavantaje (riscă să fie percepute ca mai puțin feminine). Totuși, a avea caracteristici feminine nu diminuează, se pare, șansele de a deveni lider, atâta timp cât sunt însoțite de comportamente masculine. Același comportament de lider e însă evaluat mai favorabil când este atribuit unui bărbat decât atunci când aparține unei femei.
„Competiția dintre femeie și bărbat este exact ceea ce ar trebui transformat în dinamica noastră de lucru. Sigur, este provocator. Mai ales atunci când te lovești de inegalitate în reacții și susținere. Cred însă că femeia are capacitatea și talentul de a schimba dinamica relaționării, și asta este una dintre cele mai înalte forme de leadership ale ei”, afirmă Oana Stoianovici.
„În țările occidentale femeile sunt acceptate și recunoscute fără rezerve în postura de lider, iar succesul s-a datorat curajului de a-și asuma riscuri, dând dovadă de competență profesională, de credibilitate, creativitate, de capacitate de comunicare, transparență și suport”, spune și Mihaela Petrescu.
Când vine vorba despre stilul de lider, clar există diferențe. „Dacă bărbații se orientează către rezultat și adoptă un stil de conducere directiv, femeile au o orientare mai puternică spre relații, folosind un stil de conducere mai degrabă participativ. Acum, dacă ne uităm strict prin filtrul leadershipului, stilul de conducere al unei femei este mai apropiat de caracterul termenului. Urmează ca anii care vin să demonstreze evoluția leadershipului feminin”, mai spune Mihaela Petrescu.
Stilul unui lider vorbește despre amprenta pe care o lasă un om într-un loc. „Un lider este cineva care folosește ambele principii în a-și împlini viziunea. Dacă individului, bărbat sau femeie, îi este clară viziunea și valorile în numele cărora face lucrurile, atunci este eficient. Atributele feminin/masculin trebuie împletite ca un lider să poată performa”, adaugă Oana Stoianovici.
Leadership transformațional – Femeia-lider
Leadershipul transformațional este o paradigmă nouă care susține ideea că oricine poate deveni lider dacă este dispus să aibă o viziune și să facă tot este de făcut ca să o împlinească. Se iese astfel din gândirea clasică potrivit căreia un lider se naște cu atributele necesare. Oamenii sunt provocați să își dezvolte atributele unui lider. „Este posibil, chiar funcționează. O femeie poate beneficia de acest proces de coaching, pentru că îi permite să treacă dincolo de preconcepțiile pe care le atribuim conceputului de femeie-lider. Astfel ea găsește un climat fertil în care să își poată dezvolta abilitățile și să poată performa”, susține Oana Stoianovici.
Femeia în funcție de conducere ar trebui „să dezvolte o viziune provocatoare și atractivă împreună cu subordonații. Să lege acea viziune de o strategie care exprimă încredere, hotărâre și optimism cu privire la realizare și, nu în ultimul rând, să aibă un plan de acțiune măsurabil și ușor de urmărit în care să fie coparticipant”, este de părere Mihaela Petrescu.
Coach-ul transformațional Oana Stoianovici este de părere că o femeie-lider nu ar trebui „să renunțe la feminitatea ei ca să atingă poziția de conducere pe care și-o dorește. Să respecte faptul că, prin natura lucrurilor, ea va ajunge la rezultate pe o cale diferită și să devină creativă în a construi calea către succes. Să petreacă timp cu ea și viziunea ei și să aibă grijă de cei cu care lucrează. Să fie autoritară și fermă, dar nu agresivă și să înțeleagă că ea aduce ceva complementar de care toți avem nevoie. Să inspire și să spere că poate crea armonie. Eu cred în femeia-lider și știu că putem să fim puternice și feminine în același timp.”
Ca stil managerial, femeile-manager par mai intuitive, mai puțin orientate spre ierarhie și mai cooperante decât bărbații. În adoptarea deciziilor, sunt mai orientate spre relațiile interpersonale, mai empatice și adoptă un stil mai participativ și mai democratic. Toate acestea concluzii sunt rezultatele unor studii în care intervine, cu un efect considerabil, variabila culturală. Dar direcția în care ne îndreptăm pare a fi una favorabilă femeilor care își doresc poziții de conducere. Cercetările contemporane arată că stilul de conducere cel mai eficient este impregnat de calități feminine și că se potrivește cel mai bine în noile tipuri de organizații, mai puțin birocratice.
Acest material a fost publicat în numărul 225 al Revistei CARIERE, din martie 2016.