Despre Zsolt Torok și lecții de leadership din alpinism
Pluteam în atmosfera leneșă a unei scurte vacanțe, înconjurat de briză și de muzica de mindfulness pe care valurile o compun atunci când întâlnesc uscatul, gândind cu teamă că articolul meu din luna august a rămas numai cu autor și fără subiect sau inspirație și atunci a picat vestea! Zsolt Torok a murit făcând ceea ce-i plăcea cel mai mult… alpinism. La data la care scriu acest articol se cunosc puține detalii, cert este din păcate că trupul lui a fost coborât din munte și este incontestabil, a decedat.
L-am cunoscut acum mulți ani pe Zsolt, dacă-mi amintesc bine, cu ocazia unui proiect din care făcea parte și pe care l-am sprijinit. Apoi ne-am revăzut în cadrul unei școli organizate de Fundația Leaders, unde amândoi eram speakeri, încercând să îi motivăm pe tineri. El să-și urmeze pasiunile, eu să-i încurajez să urmeze calea antreprenoriatului și să se formeze ca lideri. Ne-am revăzut apoi de multe ori și la mine în birou sau la diverse evenimente, mi-a povestit despre proiectele sale, despre dezamăgiri și lumea în care trăim.
Zsolt Torok a fost un alpinist de excepție, un om plin de vise și de autenticitate și România și omenirea este mai săracă fără el.
Trebuie să recunosc și am făcut-o și în fața lui, că nu înțeleg pe deplin ce îi motivează pe alpiniști să-și riște în asemenea fel viața și să îndure asemenea neplăceri. A încercat să-mi explice și încă nu înțeleg… Accept însă și respect profund dăruirea și pasiunea lor.
Am încercat să înțeleg ce legături există între leadership și alpinism și cred că am găsit.
Sincer, asteptam să-l revăd pe Zsolt să-i spun asta. Este vorba despre autenticitate. Așa cum se poate deja înțelege, nu sunt experimentat în cățărări, dar am fost deseori pe poteci de munte și am și imaginație bogată. Gândiți-vă la ce fac alpiniștii, ce rost ar avea să se prefacă? Eu cred că este o meserie și o pasiune unde autenticitatea este educată și dezvoltată. Ești tu și muntele, tu și natura, eventual și colegul care te ține sau pe care-l susții. Nu este loc de invenții sau de disimulare. Ești într-o bătălie continuă cu limitele tale și cu mediul, iar pe niciunul dintre cei doi nu-i poți păcăli cu nimic.
Leadership-ul are nevoie de autenticitate deoarece ești în luptă cu aceleași forțe. Să fii chiar cine ești și să arăți asta nu este ușor, presupune exercițiul cel mai important la care te îndeamnă toți filozofii, fie ei indieni sau greci, vechi sau noi și anume să te cunoști. Să te cunoști și apoi să te lași să ieși la suprafață fără teamă asa cum ești, splendid și puternic. Oamenii aceștia care împing limitele rezistenței, ale curajului și ale încrederii trebuie să fie autentici și de aceea sunt frumoși.
Plecarea lui Zsolt îmi întristează sufletul și mă pune pe gânduri. Atunci când era între noi, îi priveam îndrăzneala cu neînțelegere și curiozitate și nu m-am bucurat suficient de sinele lui autentic și pătrunzător. Avem atât de mulți oameni deosebiți în jurul nostru… oameni care-și urmează pasiunile și care se luptă pentru lucruri care ne sunt greu de înțeles câteodată. Ar trebui să-i descoperim cât sunt aici cu noi și să ne aplecăm sufletele la cuvântul lor adânc. Ar trebui să ne oprim măcar un moment din viteza fără sens cu care ne mișcăm deseori inutil și să le ascultăm întrebările. Poate este un alpinist sau un navigator, poate un pictor sau un actor sau poate un meșteșugar inventator…
Lăsăm în general unei întâmplări aparent calculate datoria de a ne împarți timpul și de a ne stabili prioritățile. Ni se pare o pierdere de timp să ascultăm în liniște povestea lumii spusă de oameni care o vad prin alți ochi și fugim de alte perspective. Ar trebui să căutăm special compania celor care prin ceea ce fac ne deschid noi perspective și ne iau privirea de la umbrele de pe peretele peșterii.
Drum lin în ultima escaladă Zsolt, mie mi-ai arătat că trebuie să caut mai mult în jurul meu și să găsesc oameni speciali pe care să-i ascult.
Citește și: „Muntele e o călătorie mai mult spirituală decât geografică” – Horia Colibășanu
