Daniel Bugărin: Îmi place să lucrez la proiecte care au potențialul de a atinge o masă mare de oameni
Am pornit această serie de la ideea că vocea Generației Z trebuie făcută mai des auzită.
Dacă până mai ieri, ei erau doar cei pentru care se luau decizii, azi vocea lor începe să se audă tot mai des. Și ne surprinde claritatea cu care își susțin cauza. Cum ar trebui managerii, antreprenorii, decidenții să își orienteze atitudinea, discursul și business-ul astfel încât să ajungă și la ei, să îi cuprindă în planurile lor?
Pentru a-i înțelege mai bine, le dăm microfonul lor. Următorul invitat este Daniel Bugărin, Chief Operating Officer, 0-Day Capital. Are 25 ani și este activ în businessul de IT încă de când avea 17 ani. A dezvoltat până în prezent mai multe proiecte de succes în domeniu, inclusiv câteva cu impact la nivel global.
***
Acel moment T0, când mi-am dat seama prima dată că „știu ce vreau să mă fac când voi fi mare”, a fost în ianuarie 2007. Am descoperit un website cu probleme pentru hackeri și cu o comunitate mare de oameni inteligenți și pasionați formată în jurul lui.
În câteva ore – timp în care am citit câteva discuții din comunitate și am încercat să rezolv una dintre probleme – am realizat că ȘTIU ce vreau să fac când voi fi mare. Din momentul în care am identificat securitatea IT ca fiind direcția pe care vreau să o urmez, a urmat un proces destul de îndelungat de rafinare a viziunii. Am fost mereu interesat de a crea cât mai multă valoare prin ceea ce fac, atât pentru mine cât și pentru cei din jur.
Drept urmare, m-am dedicat în totalitate nu doar asimilării a cât a mai multor informații ce țin de securitate/hacking, ci și a transmiterii lor mai departe, acolo unde este necesar. Atât în contexte personale, cât și în cele profesionale, securitatea în mediul digital are un rol foarte important, existând riscuri la tot pasul.
În momentul de față, în continuare, o pondere mare (dacă nu majoritară) de oameni tratează superficial aspectele ce țin de securitatea online. Acest lucru e valabil chiar și atunci când aceștia sunt angajați în medii în care acest aspect poate fi critic. Am ales să mă concentrez pe locurile în care impactul potențial este cât mai mare, precum comerțul online, rețelele de socializare, telecomunicațiile sau marketingul digital.
În general, proiecte cu adresabilitate mare, chiar globală. Ori ce greșeală aici poate afecta chiar și milioane de oameni. În momentul de față coordonez toate aspectele ce țin de securitate la Kuende, un startup unde construim o rețea de socializare ce are ca obiectiv principal rezolvarea unor probleme emergente în rândul utilizatorilor de rețele de sociali zare, precum izolarea socială și anxietatea.
În același timp, am lansat de curând 0-Day Capital, un fond de investiții al cărui obiectiv e acela de a fi un catalizator pentru startup-uri în spațiul românesc, oferind nu doar finanțare, ci și suport pe toate verticalele necesare dezvoltării de la cap la coadă a unei idei într-un business sustenabil: dezvoltare/execuție, management, marketing, legal, financiar.
Îmi place să propag informații legate de securitate și mă asigur că acestea sunt aplicate (acolo unde mă implic) și o fac construind sau lucrând la proiecte care au potențialul de a atinge o masă mare de oameni. Fac asta pentru că mă pasionează domeniul, pentru că înțeleg potențialul său pozitiv, dar mai ales pe cel negativ, și pentru că sunt convins că societatea are nevoie de asta. Am reușit să descopăr singur ce vreau să fac, fără vreo «intervenție» din exterior. Când vine vorba de procesul în sine, am avut șansa de a cunoaște și relaționa cu oameni din sfera IT-ului cu foarte multă experiență și rezultate pe măsură. Am reușit să preiau de la aceștia informații utile, adesea esențiale în a-mi putea urma viziunea într-un mod și ritm care să mă mențină mereu entuziast și motivat.
Cel mai dificil și provocator aspect este acela de a reuși să îi faci pe oameni nu doar să înțeleagă riscurile din mediul digital, ci chiar să își însușească un comportament adecvat când vine vorba de ele. Securitatea, la fel ca multe alte arii din IT, îți exersează în mod constant gândirea analitică. Indiferent de postura în care te afli, ofensivă sau defensivă (atacarea unui website în vederea testării securității / vs /crearea unui website și protejarea lui de atacuri), este necesar să te gândești la posibile probleme în structura ecosistemului și să le exploatezi, respectiv să te asiguri că nu pot fi exploatate.
Obișnuiesc să aplic aceeași mentalitate în procesele din viață de zi cu zi, deci să identific probleme și să încerc să găsesc soluții fezabile pentru ele. În ceea ce privește școala românească, cred că lipsesc concepte care au fost aplicate cu succes în sistemul educațional din alte țări. Un exemplu ar fi posibilitatea de a-ți alege, ca elev, un set restrâns de subiecte pe care vrei să le studiezi și materii tangente cu acestea.
În ceea ce privește antreprenoriatul, mereu am susținut ideea că în țara noastră există toate resursele necesare să devenim un jucător important în ceea ce privește generarea de businessuri de calitate. Există atât posibilități de finanțare cât și oameni inteligenți în toate zonele necesare pentru a duce o idee la stadiul de afacere (dezvoltare, management, marketing, legal, financiar etc.). Singura problemă a fost aceea că nu găseai sau nu prea găseai o entitate care să concentreze întrun grup toate aceste resurse și să faciliteze antreprenorilor sau potențialilor antreprenori canalizarea energiei și a resurselor exact acolo unde se pricep cel mai bine.
Nu consider că viața ar trebui asociată cu ideea de «a avea UN sens». În general, cred că e vorba de un set de obiective pe care ți le setezi (atât pe plan personal cât și profesional), care se pot schimba oricând și care da, dau într-o oarecare măsură sens timpului petrecut. În ceea ce privește viitorul, e tot mai clar că, acolo unde este posibil, oamenii vor fi înlocuiți cu alternative digitale. În meseriile în care este necesar un aport mare de creativitate, în continuare omul va fi elementul de bază, probabil pentru foarte multă vreme de acum încolo.
Articol preluat din Revista CARIERE, nr 258 – iunie 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!