Cum motivăm oamenii prin discursuri
Demostene este considerat cel mai mare orator al Antichităţii. Marele om politic era însă bâlbâit în copilărie şi se spune că pronunţa sunetele incorect. Ambiţios din fire, Demostene s-a luptat cu defectele sale şi, în jurul vârstei de 30 de ani, a ţinut câteva discursuri memorabile în faţa Adunării Poporului, care au străbătut mileniile. Chiar şi când cei din audienţă vă cunosc foarte bine, e posibil să nu vă fie tocmai uşor ba, dimpotrivă, foarte greu să ţineţi o prelegere. Totuşi, pentru un discurs bun nu trebuie să fiţi neapărat un mare orator, ci e suficient să ţineţi seama de câteva lucruri şi să exersaţi. Cu cât vă pregătiţi mai bine, cu atât veţi rămâne mai mult timp în memoria audienţei. Am plecat de la premisa că managerul trebuie să ţină un discurs la petrecerea de Crăciun şi am vorbit cu trei oameni care ştiu să vorbească în faţa oamenilor.
Ce spunem
Cosmin Alexandru, Managing Partner la B&P Brandivia, spune că dacă vreţi să ţineţi un discurs în faţa oamenilor la final de an, ar trebui să nu daţi sfaturi, indicaţii sau să vă certaţi angajaţii. Ar fi bine să fiţi generos şi să-i menţionaţi pe cei care au excelat în acel an, dar fără a vorbi în clişee. De preferat este să admiteţi şi una sau două greşeli personale şi să vă folosiţi de umor. Puteţi să povestiţi o scurtă întâmplare din care aţi învăţat ceva, dar nu uitaţi să vă manifestaţi încrederea în viitor. Cu toate acestea, fiţi scurt, nu mai mult de cinci minute. „O bună metodă de verificare ar fi să le spună ceva ce şi managerul şi-ar dori să audă, dacă ar fi în locul lor“, explică Cosmin.
Cum ne pregătim
„Un discurs trebuie să fie o poveste“, spune Monica Boţocan, HR Director MSD România. „Încep cu o scurtă pregătire: încerc să găsesc idei noi, care să atragă atenţia, să mă gândesc la câteva exemple relevante şi stabilesc ordinea în care o să pun toate aceste elemente.“ Este bine să ne schiţăm discursul şi să ţinem cont de succesiunea stabilită. În opinia ei, deschiderea şi închiderea unui discurs creează impact şi de aceea sunt foarte importante. Dacă sunteţi emotiv şi totuşi trebuie neapărat să vorbiţi în public, atunci poate că ar fi bine să vă pregătiţi mai atent. Anca Precup, vicepreşedinte al Cardinal Motors, se gândeşte la toate întrebările pe care le poate aduce în discuţie auditorul său. Anca spune că trebuie să înţelegem mesajul, să-l spunem clar şi concis. Dacă avem acea sclipire care convinge audienţa că exact acolo îşi doreşte să fie şi pentru acea companie vrea să lucreze, atunci e perfect. Urmând sfaturile lui Andrei Pleşu, Anca se pregăteşte cu cel puţin trei zile în avans. Pentru că nu vrea să omită aspectele importante, îşi redactează discursul. Astfel scapă şi de tentaţia unui discurs prea lung sau rostit alert. „Un discurs este credibil dacă este autentic şi dacă vine din suflet, dacă ajunge la emoţii“, spune Anca. „Ronald Reagan, de exemplu, când vorbea oamenilor îşi imagina că vorbea cu un copil de 8-10 ani, care tocmai căzuse de pe bicicletă.“
„Un discurs trebuie să fie o poveste. Încep cu o scurtă pregătire: încerc să găsesc idei noi, care să atragă atenţia, să mă gândesc la câteva exemple relevante şi stabilesc ordinea în care o să pun toate aceste elemente.“ Monica Boţocan, HR Director MSD România
Discursul motivaţional
Ca în orice ştiinţă umanistă, discursurile motivaţionale nu au reguli bătute în cuie. Specialiştii care se pricep să vorbească în public se feresc să dea reţete pentru ţinut discursuri. „O reţetă care motivează un grup de oameni poate demotiva un altul şi viceversa“, explică Cosmin. Oamenii sunt motivaţi de cei care le acordă în mod autentic atenţie şi importanţă. Un discurs motivaţional trebuie să facă referire la cei cărora li se adresează, la posibilitatea lor de a da ce e mai bun şi de a avea de câştigat dacă fac ce se spune în discurs. Motivarea vine dintr-un set comun de valori, din obiective realiste, coroborate cu resurse rezonabile şi dintr-o corectă recunoaştere a contribuţiilor şi a meritelor. Ea este determinată consistent şi de coerenţa dintre vorbele şi comportamentul celui care îşi doreşte să o insufle, precum şi de capacitatea lui de empatie cu ceea ce gândeşte publicul, dar mai ales cu ce simte. Nu în ultimul rând, motivarea depinde şi de forma care o îmbracă. Ajută o adresare inclusivă, directă, chiar caldă dacă e posibil, ferită de locuri comune, de fraze seci sau pompoase.
Conţinut sau formă
Felul în care e livrat conţinutul determină dacă acesta ajunge sau nu la auditoriu. În lipsa unui fel potrivit de transmitere, conţinutul, oricât de bun, nu-şi poate atinge scopurile. Cel mai important este să ai un discurs care transmite povestea ta, spune managerul de la MSD România. Monica spune că mesajele riscă să îşi piardă substanţa dacă abilităţile oratorice ale celui care le transmite nu sunt adaptate la audienţă, la circumstanţe, la obiectivul stabilit în momentul construirii discursului. „Să reuşeşti să creezi o relaţie emoţională cu auditoriul, să vorbeşti pentru cei ce te ascultă şi nu pentru tine, în opinia mea face diferenţa“, spune ea. Felul în care transmitem mesajele este foarte important, dar şi atenţia asupra conţinutului este mare. Într-o lume în care aspectul exterior contează foarte mult şi conţinutul are o pondere tot mai mare, este foarte importantă forma discursului, după cum ne spune Anca de la Cardinal Motors. Dacă ar fi să facă o împărţire în procente, managerul crede că 70% este formă şi 30% este conţinut.
Talent sau învăţare
„Secretul nu stă nici în talent, nici în învăţare, ci în generozitate. Ambele ajută, dar, înainte de toate, trebuie să vrei să oferi ceva bun celor care te ascultă. Aceasta înseamnă să te preocupe cine sunt ei, ce-i frământă, ce şi-ar dori de la tine, iar apoi să munceşti ca să le oferi o experienţă relevantă şi frumoasă“, spune Cosmin de la B&P Brandivia. Apoi concură, poate, nu atât învăţarea teoriei, cât învăţarea prin exerciţiu. Exersarea posturii de vorbitor, întelegerea reacţiilor publicului, depăşirea dificultăţilor şi bucuria unui rezultat bun sunt modalităţi prin care un vorbitor poate spori calitatea discursurilor sale. Se poate doar dacă ajungi la plăcerea de a vorbi în public, pentru public. Andrei Pleşu spunea că „vorbirea în public e o relaţie cu celălalt, în care celălalt e foarte important“. Când teama de celălalt e înlocuită cu bucuria unei relaţii bogate, se naşte şansa unei experienţe din care ambele părţi au de câştigat. Primul pas îl poate face însă, întotdeauna, doar vorbitorul.
Ce ne motivează
La întrebarea aceasta se răspunde întotdeauna diferit, însă pregătirea unui bun discurs motivaţional înseamnă şi cunoaşterea elementelor care îi motivează pe oameni. Şi, desigur, pe oameni îi motivează diferite lucruri, în funcţie de nevoile momentului. De cele mai multe ori suntem tentaţi să credem că pachetul de beneficii contează cel mai mult, însă experienţa profesională a făcut-o pe Monica să constate că pentru colegi este foarte important mediul de lucru, relaţia cu superiorul direct, relaţia cu colegii, ambianţa şi cultura organizaţională. „Mă gândesc la importanţa acordată de companie echilibrului dintre viaţa personală şi cea profesională, spune Monica. Ne petrecem o treime din timp la serviciu şi la un moment dat balanţa motivaţională înclină în favoarea unor lucruri intangibile.“
„Totul ţine de motivaţie“, afirmă şi Anca de la Cardinal Motors. „Fiecare dintre noi are aşteptări pe care caută să le împlinească.“ La originea motivaţiei stau nevoile, de la cele primare, până la cele superioare, de autorealizare. Datele arată că recompensele externe (n.r. bonusuri, prime), relevând motivaţii extrinseci, au în general un rol pozitiv în realizarea unor sarcini simple, însă influenţează negativ realizarea sarcinilor asociate funcţiilor de decizie.
