Trei motive principale pentru care oamenii își pierd motivația

Sursa foto: Unsplash.com

Lipsa motivației pare să fie un laitmotiv în literatura dezvoltării personale.

Toată lumea pare interesată de cum să fie motivată, cum să mențină această stare, cum să se țină de multitudinea de lucruri de care se apucă sau pe care își dorește să le facă.

Culmea este că motivația apare într-un mod firesc, la un moment dat. Mai ales atunci când pornești un proiect sau vrei să faci o schimbare, procesul prin care îți imaginezi schimbarea este cel care trezește spontan, la majoritatea oamenilor, starea de motivație.

După ce trece procesul de imaginație, ajungi la realitate. Doar că realitatea procesului pe care ți l-ai imaginat la început este puțin diferită.

Dacă atunci când ți-ai planificat procesul prin care obții rezultatele, ai reușit să îți imaginezi finalul cu tot cu rezultate, atunci când începe efortul, majoritatea oamenilor se lovește de realitatea dureroasă între ceea ce și-a imaginat că o să facă și ceea ce este în stare să facă.

Hai să vedem care sunt cele trei motive principale pentru care oamenii își pierd motivația pe parcurs. Dacă ai grijă de aceste trei aspecte și ești atent la ele pe durata procesului, o să îți fie mult mai ușor să îți readuci motivația când ești pe cale să o pierzi.

Motivul numărul 1: Oboseala

O să insist puțin pe procesele legate de oboseală, pentru că majoritatea oamenilor subestimează acest factor.

Mulți oameni au fantezia că, dacă au avut motivația când și-au imaginat schimbarea, ar trebui să îi țină până la capăt. Dar creierul nu funcționează așa.

Atunci când vrei să faci o schimbare, trebuie să îți imaginezi situația nouă, deoarece nu îți este firească, nu îți vine „de la sine”. Dacă ți-ar veni de la sine, nu ar fi nevoie să lucrezi la motivație și nu ai citi acest articol.

Când îți imaginezi schimbarea pe care urmează să o faci, procesul de conceptualizare și proiecția unor filme pe viitor se petrece cu ajutorul unor funcții superioare ale creierului. Toate aceste funcții, care ne ajută să conceptualizăm, să ne imaginăm lucruri, să ne imaginăm viitorul, se petrec cu ajutorul unei părți din creier (în special zona cortexului prefrontal), care, de fapt, ne face să fim superiori animalelor.

Problema cu această parte din creier este consumul mare de energie de care este nevoie să o ții în funcțiune, respectiv faptul că, din perspectiva supraviețuirii biologice, această parte este total fără rost.

Ca urmare, atunci când ești obosit, nemâncat (adică scade nivelul de energie în corp) sau în situație de stres (când crește adrenalina și cortizolul), aceste funcții superioare ale creierului sunt cu mare ușurință „decuplate”. Iar rezultatul l-ai văzut și tu: când ești obosit, îți este mai greu să îți controlezi reacțiile, să fii empatic, să te concentrezi la ce ai de făcut etc.

Odată cu decuplarea acestor funcții superioare, pleacă și capacitatea de a-ți imagina acel viitor strălucit.

Dacă cineva îți ține prelegeri despre motivație în momentele de oboseală sau stres, cel mai probabil vei avea o stare negativă, față de momentele când ești odihnit și relaxat.

Tot la nivel conceptual îți poți imagina că reziști la orice, dar sistemul numit corp fizic are niște limite fiziologice, biologice.

Cu cât îți cunoști mai bine aceste limite (ale tale specific) legat de oboseală, mâncare, nivel de energie, modul în care reacționezi în diferite situații, cu atât îți va fi mai ușor să le respecți, ca apoi să le poți împinge.

În cazul în care nu ții cont de ele, consecința va fi lipsa motivației pentru schimbare.

Motivul numărul 2 – Confuzia

Nu te aștepta să îți vină să faci ceva, când nu știi clar ce este acel ceva. Mai ales la nivel emoțional, orice confuzie înseamnă necunoscut. Orice necunoscut va genera o stare de reținere la nivel emoțional.

Îți poți forța limitele în acest sens, dar va trebui să ții cont de aceste limite.

Atunci când tu ești sigur că știi ce ai de făcut, dar nu îți „vine”, ar fi bine să verifici urgent cât de clar îți este cu adevărat procesul de care ai nevoie ca să obții rezultatul pe care ți l-ai propus.

Recapitulează pas cu pas etapele, resursele necesare. S-ar putea să ai o surpriză și să îți dai seama că, de fapt, există anumite elemente față de care ai o stare de incertitudine.

Chiar dacă este un element mărunt, care îți afectează starea, reacția emoțională pe care o ai față de proces.

Imaginează-ți următorul lucru: urmează să mergi prin pădure și să te ghidezi după o hartă. Drumul este foarte detaliat, sunt marcate toate pericolele, dar la un moment dat lipsește o bucată din hartă. Oricât de încrezător ai fi, dacă nu ai mai fost pe acolo, respectiv mai sunt și alte posibile pericole prin pădurea aceea, o să ai o ușoară reținere când ajungi la acea porțiune de drum.

Creierul tău verifică harta de la bun început, chiar dacă tu nu ești conștient de asta.

Poți să te forțezi și să îți tensionezi și mai tare zona emoțională, sau poți completa bucata lipsă din hartă și să mergi mai departe relaxat.

Motivul numărul 3 – Lipsa beneficiilor

Dacă atunci când îți imaginezi că obții rezultatul nu apare starea de motivație, sunt câteva variante.

1. Nu îți este clar drumul de fapt și nu îți poți imagina cu claritate beneficiile pentru care să ajungi acolo. Dacă te regăsești în acest caz, îți recomand să mergi la punctul anterior, starea de confuzie.
2. Beneficiile pe care le-ai găsit acolo nu sunt pentru tine. Pe internet sunt vehiculate foarte multe teorii despre cât și cum trebuie să te educi, ca după aceea să ajungi miliardar. Mulți se apucă să citească și să studieze, ca după ceva vreme să realizeze că nu mai au motivație să se educe. Apoi, se forțează să își găsească motivația să studieze, să citească… iar la final își dau seama că pentru ei ideea de „succes” reprezintă altceva decât ceea ce este prezentat în filmulețele de pe Facebook.
3. Beneficiile pe care ți le-ai găsit sunt prea mici pentru efortul de care este nevoie ca să ajungi acolo. Dacă vrei să merite acel efort, va trebui să găsești mult mai multe beneficii, să le detaliezi și să le crești impactul în viața ta (e important să le și scrii pe cât posibil, și să le afișezi undeva, ca un reminder).

Ce ai de făcut mai departe?

De câte ori îți dispare motivația, verifică, pune-ți următoarele întrebări:

Sunt suficient de odihnit să trag de mine sau ar trebui să am grijă puțin de nivelul de energie și apoi să revin?

Îmi este suficient de clar ce am de făcut? Îmi pot imagina tot drumul, sau undeva „se rupe filmul”?

Am destule motive să depun efortul de care am nevoie? Este cu adevărat important pentru mine acel ceva?

Apoi, în funcție de răspunsuri, recitește fiecare dintre punctele anterioare ca să știi ce ai de făcut.

Succes!