REZILIENȚA sau cum ce nu ne doboară, ne întărește
Imagine de klimkin de la Pixabay
Ne-am trezit la început de martie și ne-am întrebat dacă nu cumva suntem protagoniștii unui film de fictiune și, de atunci, reziliența s-a transformat și ea, tot peste noapte, în cea mai importantă abilitate în care merită să investim zilele acestea, pentru noi și pentru echipele în care lucrăm.
Oamenii au nevoie să dețină controlul asupra gândurilor și sentimentelor lor atunci când se confruntă cu presiune externă sau cu o situație de criză. Numai astfel pot depăși momentele de dificultate cu succes.
Resilio (lat.) e despre capacitatea plantelor de a-şi reveni la forma iniţială. Dacă bate vântul foarte tare, o să culce iarba, însă îndată ce vântul se opreşte, iarba se va ridica.
În limba română, „rezilient” are legătură cu capacitatea metalelor de a rezista la şocuri.
Dar cum nu suntem nici plante, nici metale, ne interesează mai tare ce înseamnă rezilienţa când vine vorba de comportamentul uman și vom spune că REZILIENȚA este capacitatea noastră de a depăși obstacolele cu ușurință.
Ea descrie capacitatea unei persoane sau a unui sistem de a ieși din faze de stres ridicat, crize și circumstanțe adverse, în cel mai bun caz, chiar întărit. Comparativ cu sistemul nostru imunitar, care ne protejează corpul de boli, reziliența reprezintă sistemul imunitar al psihicului sau sufletului nostru, care ne susține în a face față stresului, încordării, situațiilor de viață nou apărute și crizelor.
Reziliența unei persoane sau a unei organizații nu este o stare permanentă, pe care o putem avea și menține pentru totdeauna, ci este mai degrabă un proces de învățare pe tot parcursul vieții. Reziliența noastră poate varia de la context la context și poate fi diferită în diferite faze ale vieții, spre exemplu:
Ne revenim după o boală.
După o despărțire, o perioadă în care suntem triști, ne revenim și devenim din nou fericiți.
După perioade stresante ne regăsim echilibrul și ne întoarcem la seninătate, bună-dispoziție.
După o perioadă de supra solicitare ne putem recupera. A se vedea sportivii de înaltă performanță.
Peste consecințele unei crize economice o companie poate trece și se poate reinventa.
De-a lungul timpului s-au făcut multe cercetări care au avut ca temă reziliența și s-a descoperit că există o serie de factori de protecție care pot crește reziliența unei persoane pentru a face față crizelor. Acești factori de protecție au fost împărțiți în factori interni și externi.
Factorii de protecție interni se bazează pe persoana însăși. Unii dintre ei sunt ancorați genetic în noi înșine în vreme ce alții sunt dezvoltați prin experiențe legate de educație, învățare și criză, din copilărie până la bătrânețe.
Factorii de protecție interni includ trăsături de caracter și personalitate, atitudini interioare, credințe, talent, abilități, experiență.
Reziliența depinde, printre altele, de caracteristicile care sunt atribuite caracterului sau personalității unei persoane. Cercetările au arătat că acei copii cu un nivel ridicat de reziliență arată o anumită dorință de a ajuta pentru a se rezolva mai repede unele probleme care apar și sunt capabili să dezvolte o viziune realistă asupra lumii. Oamenilor rezilienți li se atribuie, de asemenea, umor și o înaltă dorință de a comunica.
Pe lângă trăsăturile de caracter, atitudinea pe care o au și o dezvoltă oamenii pe parcursul vieții joacă un rol decisiv în reziliența lor. Persoanele reziliente pot, de exemplu, să accepte mai ușor crizele, bolile și evenimentele stresante care fac parte din viață. Ei sunt cei care nu văd paharul pe jumătate gol, ci pe jumătate plin, ei sunt mai puțin fixați pe greșelile pe care le fac, pot recunoaște foarte ușor ceea ce fac bine și când au succes.
Cercetările recente au arătat că reziliența nu se reflectă doar în atitudinea noastră. Noi descoperiri din cercetările cerebrale arată că ne putem adapta la circumstanțe noi și ne putem schimba în bine de-a lungul vieții. Așa-numita neuroplasticitate a creierului este baza tuturor proceselor de învățare. Aceasta permite organismului să reacționeze la schimbările din mediu și să se adapteze la ele. Un astfel de proces de ajustare poate să devină necesar în cazul unei deteriorări a țesutului nostru neural din cauza unui accident. Tot neuroplasticitate înseamnă și schimbarea la nivel structural și funcțional a creierului numai prin procesele gândirii. Altfel spus, fiecare gând pe care il avem creează căi fizice în creier, iar fiecare gând specific utilizează aceeași cale. Aceste căi se lărgesc prin utilizări repetate și se îngustează când sunt folosite mai puțin. Așadar gândurile pozitive vor crea căi de gânduri pozitive, iar gândurile negative vor crea căi de gânduri negative.
Și acum încercați un exercițiu de imaginație: gândurile sunt ca mașinile, preferă să meargă pe căile mai largi. Și, se spune că, prin minte, pe zi, ne trec circa 56.000 de gânduri din care 70% sunt gânduri negative. Ce înseamnă asta? Inseamnă că ne creăm autostrăzi prin creier prin care gândurile negative zboară și ne influențează modul în care ne comportăm. Un gând consolator, însă, ne aduce în vedere faptul că există metode pe care le putem învăța și prin care ne putem schimba modul de a gândi.
Totodată, calitatea gândurilor este influențată și de postura fizică a fiecăruia dintre noi. Se spune că un om rigid din punct de vedere fizic are și o gândire rigidă. Revin la sportivii de performanță și spun că la ei este cel mai vizibil acest aspect. Gândiți-vă la un jucător de tenis. Mulți dintre ei spun că abia după ce s-au relaxat a început să le funcționeze jocul.
La ei rigiditatea nu numai că le afectează mobilitatea fizică, ci și adaptabilitatea și flexibilitatea gândirii. Referitor la rigiditate, este valabilă și reciproca. Dacă ne este restricționată libertatea de a alege, dacă suntem tributari unui mod vechi de a gândi și de a ne comporta, suntem mai puțin flexibili și adaptabili. Prin urmare, un obiectiv important al promovării rezilienței este nu numai promovarea flexibilității mentale, ci și a flexibilității fizice și a mobilității.
Marea noastră provocare a momentului este să punem sub semnul întrebării planurile de viață pe care ni le-am făcut până acum și să avem puterea de a le adapta constant la realitate.
Indiferent dacă o situație este calificată ca fiind stresantă, depinde în mare măsură de modul în care evaluăm acea situație, de ce așteptări avem de la viață, muncă și societate și în ce măsură suntem gata să acceptăm ceea ce ni se întâmplă, pentru a face față provocărilor care ne ies în cale.
Ne dăm acum seama că ceea ce reprezenta odinioară un loc de muncă sau o afacere personală nu mai au legătură cu realitatea. Schimbările permanente, multe, vor face parte mai mult ca niciodată din activitatea noastră de zi cu zi, din viața noastră. Suntem provocați să ne modelăm în mod activ, dar putem să o facem pe principiul ce nu ne doboară, ne întărește, învățând să ne consolidăm reziliența personală și a echipelor din care facem parte, învățând să abordăm stresul pentru a înfrunta cu mai mult calm viața și activitatea noastră cotidiană.
Cristina Gheorghe – Managing Partner Human Resources Quality Services, omul care lucrează și a lucrat dintotdeauna cu și pentru oameni de toate vârstele și nivelurile de calificare.