Marea provocare post criză – Cover Story (III)
”Să recunoaștem realitatea și să nu ne mai vedem mai buni sau mai răi decât suntem cu adevărat”
Lovită în plin de pandemia de coronavirus, ce a declanșat o criză majoră, cu trei ramificații: în zona sanitară, zona economică și în zona socială, România de astăzi nu mai seamănă cu România de la începutul anului 2020. Companii mari sau mici au fost deopotrivă afectate de măsurile de distanțare socială și există un risc real ca unele dintre ele să nu-și mai revină financiar și astfel să fie obligate să-și închidă porțile. Dacă va fi așa, creșterea numărului de persoane vulnerabile va fi o certitudine, iar investițiile în redresarea economică se vor realiza în detrimentul politicilor care promovează echitatea socială și promovarea incluziunii, pentru simplu motiv că România nu-și va permite să susțină ambele direcții.
Avertismentul vine din partea sociologului Gelu Duminică, doctor în sociologie al Universității din București, cadru didactic asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, totodată directorul executiv al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară ”Împreună”. El ne reamintește că România nu era în cea mai bună situație macroeconomică nici înainte de pandemie, ceea ce înseamnă că atunci când criza sanitară va putea fi pe deplin controlată, economia va gâfâi extrem de serios.
Pe termen scurt, apreciază el, există reala posibilitate ca tensiunile venite din zonele afectate de criza economică să poată fi gestionate. Pe termen mediu însă, în condițiile în care revenirea din criză va dura câțiva ani, vom asista la tensiuni sociale mari, care foarte ușor se pot transforma în anomie.
De aceea, trage semnalul de alarmă sociologul, România de după Corona-Criză nu trebuie să repete greșelile de după Marea Criză din anii 30. Doar așa poate fi evitat cel mai mare pericol, cel reprezentat de întărirea discursului naționalist și anti-european. Pentru că, foarte mulți politicieni locali vor încerca să fructifice electoral ceea ce (nu) se întâmplă acum, drept urmare, trebuie să evităm ca păturile vulnerabile, cele care vor fi cele mai afectate, să fie tentate să susțină astfel de lideri care vor poza în salvatorii și prietenii lor. Dacă alegem să adâncim clivajele, cu siguranță, bine nu ne va fi, spune Gelu Duminică.
Infrastructură, educație, echitate
Sfatul lui: ”Trebuie să înțelegem că avem o singură Românie și că ea este extrem de diversă. Trebuie să înțelegem că nu există mai multe Românii, cum am auzit de foarte multe ori, ci există una singură în care binele meu depinde de binele celui de lângă mine. Așa că, mai multă solidaritate și empatie este obligatorie.
În al doilea rând, trebuie să înțelegem că statul ăsta arată și așa cum vrem noi să arate. Dacă noi <ne descurcăm> dorind să ocolim regulile, și statul va fi unul corupt și ineficient. Dacă nu vom înțelege că oricare dintre noi poate avea nevoie, la un moment dat în viață, de sprijin serios pentru a face față unei situații grele, și că nu mai trebuie să-i arătăm cu degetul pe cei vulnerabili, ci mai degrabă să gândim sisteme de acompaniere centrate pe nevoile și pe cultura lor, nu vom face decât să adâncim niște tensiuni care ne vor duce într-o zonă de populism care va fi exploatată politic”.
Este obligatoriu, deci, recomandă Gelu Duminică, să dezvoltăm un Program de Dezvoltare serios, bazat pe lucrări de infrastructură (care să creeze locuri de muncă), pe un sistem de educație incluziv și de calitate și, mai ales, pe echitate, plan care poate avea ca motor principal de finanțare fondurile europene din următoarea programare financiară. Pentru a reuși acest lucru însă, munca trebuie începută imediat și dialogul cu cât mai mulți actori trebuie susținut și încurajat.
”Teama dată de apariția acestui virus, întreținută de media și mesajele autorităților, nu ne ajută să mai avem viața pe care o aveam până la fine de februarie. Cu toate acestea, marile provocări pentru societate vor începe după ce criza sanitară va trece, și acolo vom vorbi de mari provocări economice și sociale. Mulți oameni își vor pierde locurile de muncă, clivajele din societate se vor adânci și societatea va fi mai fărâmiță decât a fost vreodată. Va trebui să facem față populismul, rasismului și radicalizării unui tip de discurs îndreptat împotriva statului, minorităților etnice, categoriilor sociale vulnerabile etc, și teama mea este să repetăm istoria anilor ’30, când România a mers pe un drum profund greșit. Depinde de noi ce va fi în viitor”, precizează sociologul.
Conform Institutului Național de Statistică, 4.5 milioane de români trăiesc în sărăcie extremă și pentru ei sărăcia este și mai mare în această perioadă. Mulți dintre ei lucrau fără forme legale, așa că nu pot beneficia de somaj tehnic. Dacă avem în vedere și faptul că 30% dintre cei care trăiesc în sărăcie extremă sunt copii, ne dăm seama de dimensiunea provocărilor sociale care încă așteaptă un răspuns coerent.
”Nu putem să fim suedezi când noi ne comportăm românește!”
Niciun stat nu a fost pregătit pentru ceea ce s-a întâmplat din punct de vedere medical și economic. Bineînțeles, nici România. Din punct de vedere social însă, noi acum nu culegem decât roadele modului inconștient în care am investit resursele în ultimii zeci de ani. Pentru că România este o țară cu multă sărăcie și cu diferențe mari de dezvoltare de la o regiune la alta și, logic, în perioadă de criză, aceste decalaje se adâncesc.
Gelu Duminică mai reliefează însă și alte aspecte: ”România era și înainte de pandemie o țară în care antagonizarea unei categorii de populații împotriva alteia era la ea acasă (aduceți-vă aminte de dihonia dintre bugetari și cei de la stat, între cei care protestau în Piața Victoriei vs cei care o făceau în fața palatului Cotroceni etc), așa că rezultatul nu poate fi acum o mare solidaritate.
În România, aveam suficient de mulți oameni care considerau că <legile sunt pentru proști> și că <ei pot se pot descurca>, așa că nu ar trebui să ne mire numărul destul de mare de români care consideră că nu trebuie să respecte regulile. Încrederea în stat și în instituțiile sale era oricum foarte jos, deci e oarecum normală atitudinea de sfidare a recomandărilor”.
Sigur, se poate lucra pe orice palier, astfel încât pe viitor să ne fie mult mai bine, cu două mari condiții, explică sociologul:
- Să recunoaștem unde suntem și să nu ne mai vedem mai buni/răi decât suntem cu adevărat.
- Să vrem să schimbăm.
Dar, pentru a schimba ceva, e nevoie de fiecare dintre noi!
De exemplu, țările au abordat în două moduri pandemia: distanțarea socială și modelul pragmatic, unii îl numesc ”selecția naturală”. În acest context, tot mai mulți antreprenori români afirmă că shutdown-ul economic a fost o măsură pripită, exagerată, panicardă, și care, pe termen mediu și lung, va avea efecte mult mai grave, mai profunde decât criza propriu-zisă, cea sanitară.
Ar fi putut România și poporul român să aplice modelul suedez?, l-am întrebat pe Gelu Duminică, rugându-l, totodată, să ne spună dacă da, cum, iar dacă nu, de ce.
”Eu cred că modelul suedez poate fi aplicat doar în Suedia, o țară în care spiritul de solidaritate se împletește cu respectul în instituțiile statului într-un mod care nu mai exista nicăieri în Europa. Între profit și oameni, eu aleg omul, pentru că, fără om, economia este inutilă. Din acest punct de vedere, eu cred că România a luat cea mai bună decizie. Glumind, nu putem să fim suedezi când noi ne comportăm românește. Poate, la un moment dat, vom ajunge și noi la valorile și comportamentul social al acelei societăți”, a răspuns el.
O temelie educațională mai solidă ar fi schimbat cumva lucrurile?, a fost întrebarea imediat următoare. ”Normele și valorile sociale sunt cele care generează comportamentul uman”, a spus el, dar dacă prin educație avem în vedere doar accesul la școală, asta nu reușește să schimbe prea mult societatea. Adică ajută, dar nu e suficient. Educația are un sens mult mai complex așa că, până când ”merge și așa” nu va fi înlocuit cu ”așa nu mai merge”, școala nu va fi suficientă, consideră sociologul. Dar, ”fiecare dintre noi avem un rol. Și până o masă critică care poate genera schimbarea nu-l va conștientiza și asuma, valorile societății nu se vor schimba. Facem pași mari spre punctul acela, însă mai avem de mers până acolo”.
Voluntariat din egoism
Militant social și lider al unei organizații preocupate de sprijinul celor mai vulnerabile comunități, evident că în discuția noastră am abordat și tema mobilizării civice/voluntariatului. ”Mobilizarea civică a fost bună, însă nu atât de bună precum a fost în alte societăți ancorate în alte valori și comportamente sociale. Însă, foarte bună față de trecut. Și acest lucru este îmbucurător și dătător de speranță”, apreciază Gelu Duminică.
Voluntarii însă, nu au nimic special în educația lor, poate doar o doză mai mare de putere de dăruire și sacrificiu decât ceilalți, consideră el. ”Contrar aparențelor, toți oamenii ăștia (printre care, cu modestie, mă pot înscrie și eu) care lucrează și pentru alți oameni, sunt pământeni și sunt români. Numai că preferăm să facem noi înșine ceva, decât să așteptăm de la alții să facă ceea ce și noi putem face. Eu unul o fac din egoism. Pentru că mi-ar fi rușine să dau ochii cu reflexia mea din oglindă știind că am putut face ceva și nu am făcut-o”.
Întrebări pe repede înainte
Ne va schimba pandemia? Și dacă da, cum?
Ne va schimba cât și unde vom dori noi să ne schimbe. Astfel de crize nu pot scoate din noi demoni pe care nu îi avem sau pe care nu luptăm să-i ținem în frâu. Tare-mi doresc ca acest moment să fie cel care ne va conduce la ”cele rele să se spele, cele bune să se-adune” și nu invers. Nu va fi ușor, însă nu este imposibil.
Se vor schimba relațiile, comportamentele?
Eu unul îmi doresc să-i sărut pe cei dragi în continuare, să-i strâng în brațe, să merg cu cei dragi de mână sau la braț etc. Și promit că o voi face mai ceva decât o făceam înainte, din momentul în care știu că este sigur pentru noi toți.
Dumneavoastră ați stat în autoizolare. Ce vi s-a părut cel mai greu de suportat?
Da, am fost în izolare. Am făcut-o din drag pentru cei dragi, pentru că nu îmi doresc ca ei să sufere din cauza eventualei mele inconștiențe,
Am scris, am citit, m-am jucat, am gătit, am vorbit cu prietenii și familia, ba chiar mi-am sărbătorit și ziua de naștere. Am reflectat la ceea ce aveam și nu eram conștient că am și mi-am propus să mă bucur și mai mult de tot ceea ce mă înconjoară, mai mult decât o făceam înainte.
Am strâns bani pentru a putea duce alimente oamenilor în nevoie, am lucrat pentru materiale didactice online pentru școli, am avut conferințe, cursuri cu studenții, am comunicat cu echipa mea de la Fundația Agenția Împreună etc.
Cu alte cuvinte, am făcut cam ceea ce făceam și înainte, fără însă să mai ies din casă. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut sănătos pe mine și pe cei dragi. Gândul că toți cei din jurul meu sunt bine mă face să mă simt ”alintatul Lui” și mă echilibrează.
Din tot testul Covid, care a fost cel mai greu ”subiect”?
Să gestionez emoția dată de drama familiilor care au pierdut pe cineva drag. Iar eu am avut câțiva prieteni care, din păcate, au picat testul acesta. Dumnezeu să-i aibă în grijă!
Acest text face parte din cover-ul ediției nr 266, conceput sub tema umbrelă: Testul COVID 19 – Noua Dimensiune Economică și Socială