Liderul nu își lasă niciodată oamenii în urmă. Nu se dezice de ei
Sursa foto: Pixabay
Dimpotrivă. Îi reprezintă. Are această forță și dorință de reprezentare a tot ceea ce ține de oamenii săi. Pentru că ține la ei! Pentru că sunt ai (sufletului) lui!
Liderul are o privire bună. Poate purta ochelari în afară, dar ochii interiori sunt ageri și vii. Este un om care își folosește mereu capacitatea de reflecție. Care înțelege că oamenii pe care azi îi susține îi vor fi aproape de aici încolo, căci orice dar își cheamă contra-darul, așa cum spunea Marcel Mauss în anii douăzeci ai secolului trecut.
Liderul are o relație bună cu timpul. În vreme de restriște, își amintește de contribuțiile trecute ale oamenilor săi și are o vedere de perspectivă asupra viitorului. A modului cum un om va putea să îi salveze afacerea, chiar dacă azi, acesta (omul) și aceasta (afacerea), se află într-o situație dificilă.
Liderul are o relație bună cu spațiul. Un om care poate privi departe, fără să uite să privească aproape. Și, mergând din aproape în aproape, își poate rezolva temerile și găsi soluțiile. Împreună cu ceilalți sau în singurătatea gândurilor sale, dar face cumva, se dă peste cap și vine cu reparații, chiar dacă, la început, pot părea peticeli.
Liderul are o relație bună cu valorile. Acest lucru este posibil pentru că un lider este un om lucrat interior, cu o coloană vertebrală dată de principii solid exersate, analizate și propriu-criticate. Nu doar citite undeva sau preluate mecanic.
Un lider are o relație bună cu semnul întrebării. Este un om care are dubii și înțelege teama dubiilor celorlați. Înțelege că poate și el greși, că mâine chiar el poate fi omul căruia șeful lui nu-i înțelege neputința, că nu este pentru totdeauna și în fața oricui șef și, respectiv, intangibil, inatacabil, infailibil.
Liderul are o relație bună cu semnul exclamării. Privește și se miră de lucrurile din afară, dar nu se lasă doborât de acestea. Pentru că gestionează bine ambiguitatea și tolerează bine incertitudinea. Și pentru că are o relație bună și cu două puncte: liderul continuă.
Nu are neapărat o relație bună cu „puncte, puncte”… Nu lasă lucrurile în suspans (decât, poate, pentru vremurile de liniște, și atunci pentru învățarea și dezvoltarea oamenilor săi). În vremuri dificile, se străduiește să ofere claritate, nu să tacă și să meargă pe burtă. Pentru că el știe că oamenii se uită spre el. Și că acum este timpul ca el să vorbească!
Un adevărat lider nu își aruncă oamenii de care, până atunci, în mod concret și puternic, s-a folosit. Uneori nici măcar în șomaj tehnic, dar, de tot… Niciodată! Liderul nu își lasă oamenii în urmă. Nu se dezice de ei, nu îi părăsește. Și, ca în 13 Corinteni, liderul – acela care își dorește să fie prezent când se fac topurile revistelor glossy și să apară chiar și pe ultima pagină, să fie cunoscut și apreciat – ”nu se laudă, nu se trufește, nu caută ale sale. (…) Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă”. Toate le aude și le ascultă. Și apoi decelează și acționează.
Iar dacă nici măcar nu se străduiește să fie toate astea, nu se numește lider, ci șobolan, căci este primul care, la greu, părăsește corabia.
