Leadership de primăvară
Februarie este luna de iarnă în care se naște speranța primăverii. Întâi timidă, prinde curaj în prima zi cu soare și dezamăgește la următoarea ninsoare, renăscând apoi mai puternică la primul vânt cald așternut dinspre sud. Este o lună bună pentru cure diverse, pentru analize medicale și re-analize strategice, pentru a ne face planul de a fi mai buni anul acesta…
Leadership-ul este ceva ce ne impactează zilnic, fie că-l practicăm, fie că ne practică el pe noi, fie amândouă. Îl simțim la întâlnirea cu șefii sau la parcurgerea în viteză a titlurilor senzaționale găsite pe fluxuri de știri care mai de care mai colorate. Dacă suntem conducători practicăm leadership-ul cu plăcere, nevoie sau surprindere și simțim privirea ce ni se plimbă pe ceafă, întrebătoare, critică sau aprobatoare. Până la urmă urzeala fină de fibre pe care o deșiram zilnic este țesută magistral sau stângaci de leadership-ul în care trăim ca și context general dar și particular. Da, este chiar atât de important pentru calitatea vieții noastre, pentru ceea ce simțim și trăim.
Este unul dintre motivele pentru care aprob atitudinea celor care-și aleg locul de muncă în principal după calitatea leadership-ului și abia apoi după salariu sau mașînă. Căutați pe internet caracteristicile unui leadership de calitate și veți vedea cât de mare este dispersia de opinii. Cu toate acestea, mi-a fost greu să nu observ că în majoritatea opiniilor se regăsesc două valori: integritatea și aptitudinile de comunicare. Acum, integritatea este ceva mult mai complicat de cultivat și m-aș limita să spun că pentru a o studia trebuie să mergi mult în trecut și să cauți printre jucăriile copilăriei, deci o lăsăm pentru o lună de vară.
Aptitudinile de comunicator par însă mai la îndemână și mai ușor de câștigat și consolidat. Folosind același internet pentru a ne lămuri, aflăm că nu este atât de ușor pe cât pare, deoarece pentru a putea dezvolta aptitudini bune de comunicator avem nevoie de un nivel peste medie a inteligenței emoționale, trebuie să fim autentici și să avem claritate, adică și un nivel rațional rezonabil. Complicat.
Organizațiile nu sunt altceva decât o rețea de comunicare și acest lucru face cu atât mai importantă abilitatea de a comunica. Asistăm din păcate frecvent la greve sau conflicte de muncă care au la baza înainte de orice, grave probleme de comunicare. Este cel mai simplu să spunem: oamenii vor… și nu se poate, oamenii au fost instigati să…, oamenii nu vor să înțeleagă …, uitând că oamenii nu vor niciodată ceea ce știu că nu se poate, nu pot fi prostiți și instigați în număr mare și totodată oamenii, atunci când apelează la inteligența colectivă, înțeleg mai bine decât orice altă minte răzleață.
Ruptura de comunicare între leadership-ul unei organizații și baza acesteia reprezintă o fisură periculoasă în însăși fundația structurii ei. Dificultățile pe care un lider le întâmpină într-o comunicare eficientă sunt diverse și merită să enumerăm:
- Timpul– în cazul organizațiilor mari (peste 500 de membri) comunicarea poate deveni mare consumatoare de timp și liderii sunt nevoiți să implice tehnici și metode care să crească eficientă procesului, precum mesaje periodice, evenimente dedicate, utilizarea de comunicatori interpuși (management, sindicate, etc);
- Mediul de comunicare – limbajul, dar și bruiajul din mediul în care se produce comunicarea, adică organizația în ansamblul acesteia, pot scădea eficientă sau chiar afecta grav procesul de comunicare;
- Autenticitatea mesajului– lucrurile nu merg întotdeauna bine și mesajele care nu țin cont de realitatea din organizație pot fi percepute ca fiind neautentice. Însăși lipsa de informare poate duce la o așa numită falsă neautenticitate. Falsă deoarece ea se bazează mai mult pe necunoaștere și mai puțîn pe un mesaj voit neautentic.
Comunicarea, ca proces conștient într-o organizație, este extrem de importantă și poate face diferența între atingerea misiunii organizației sau ratarea acesteia. Nu este scopul acestul articol acela de a intra în amănuntele teoretice ale acestui proces critic, ci mai degrabă acela de a-l readuce în atenția noastră, împreună cu elemente ce țin mai mult de „finețurile” sale, decât de bazele teoriei.
Comunicarea se bazează pe limbaj în sens larg, verbal sau non-verbal și este puternic dependentă de mediul în care se produce. Menținerea unui mediu propice unui comunicări eficiente de sus în jos, de jos în sus, pe orizontală sau în medii concentrate, este o responsabilitate esențială a leadership-ului. Orice criză și defect de comunicare este de aceea imputabil acestuia. O grevă este poate expresia ultima a unei carențe majore în proces, iar sindicatele nu pot fi învinuite, fiind și pentru dânsele un grav insucces.
Am folosit în repetate rânduri termenii de mediu sau context în care se desfășoară comunicarea. Extrem de important pentru eficacitatea acesteia, contextul este ceva ce se clădește greu și se menține și mai greu. Depinzând într-o mai mare măsură de calități de la frontieră cu talentul, contextul este de asemenea responsabilitatea leadership-ului.
Aș practica metodă simplistă a exemplului pentru a aduce lumină în interiorul acestui nou element.
Îți aminteșți de ultima dată când în calitate de lider ați practicat recunoștința? Când ați oprit ultima dată un coleg pe culoar și i-ați spus cât de recunoscător sunteți pentru faptul că dă dovadă de atenție și precizie și rapoartele sale sunt fără greșeli și vin exact la timp? Când ați mulțumit sutelor de specialișți pentru faptul că dau încredere companiei prin prezența lor zilnică și prin seriozitatea generală cu care muncesc?
Practicarea recunoștinței este rară, deoarece noi toți ne obișnuim atât de repede cu lucrurile simple dar fără de care nimic nu ar exista. Este ca și cum am fi recunoscători pentru că respirăm zilnic. Pare atât de natural și normal să facem asta. Cu toate acestea este expresia cea mai evidentă a faptului că trăim. Este foarte important să trăim! Practicarea recunoștinței este molipsitoare și încurajează un context care păstrează vii lucrurile pentru care trebuie să mulțumim atât de multe, atât de banale uneori.
Îți aminteșți ultima dată când ai vorbit despre tine ca persoană colegilor, oamenilor din organizație? Când ți-ai mărturisit preocupările, când ți-ai împărtășit obiectivele și nevoile, sau temerile și limitele? Cine ar prefera să lucreze într-un mediu în care de la șeful șefului în sus totul este opac, cine ar fi dispus să comunice cu … opacitatea…?
A împărtăși preocupările și provocările pe care le ai ca persoană, profesionale sau personale, este sinomim cu o invitație la o comunicare autentică, ajută un context bazat pe deschidere și reciprocitate.
Să judeci și să dai soluții, așa ar interpreta cineva neavizat activitatea unui lider. Nimic mai greșit! De câte ori nu suntem atrași să le practicăm atunci când comunicăm cu subalternii. A greșit, nu are idei, are un interes auzim în capul nostru, nimic altceva decât expresia defectului de a trage concluzii și de a judeca. Suntem atrași în acest proces de ani de experiențe, de lipsa de timp sau de răbdare. Fă așa, sau așa, explodăm prea des, deoarece știm exact ceea ce urmează, ce se poate și ce nu se poate. Ambele atitudini creează un context în care comunicarea este inhibată. De ce m-aș duce să-i împărtășesc opinia mea cuiva care știu că va judeca ca prim instinct? De ce să-mi asum răspunderea pentru a alege singur ceea ce este de făcut, atunci când știu că o simplă întrebare va genera o soluție pe care nu trebuie să mi-o asum?
A judeca este ușor dar total nepotrivit. A oferi soluții în loc de a ajuta persoana din fața ta să-și găsească propriile răspunsuri este ca și cum am prefera să-i dăm un pește unui înfometat în loc de a-l învăța să pescuiască. Este greu să nu judeci, este greu să-ți aloci timp pentru a face coaching în loc de a oferi soluții, dar este calea spre a construi un context în care comunicarea se desfășoară eficient și liber.
Modul complex în care suntem obișnuiți să comunicăm verbal sau non-verbal pune încă o deosebire majoră între noi și restul speciilor, oferindu-ne un avantaj enorm și încă o bătaie de cap. Este un dar prețios care face posibilă exprimarea și bogăția tuturor sentimentelor, care ne unește și ne aliniază pentru a lucra împreună la atingerea obiectivelor. Ca orice lucru pe care-l facem și instinctiv și repetitiv, tindem să-i acordăm atenție prea rar și să-i neglijăm importanța și nuanțele. Un context de comunicare potrivit se simte încă de la intrarea într-o organizație, de la portar sau din lift. Noi oamenii suntem atât de antrenați în a intepreta orice formă de comunicare și a simți mediul propice. Un leadership adevărat va acorda întotdeauna o importanță deosebită comunicării în sensul ei conștient, pro-activ și organizat și va revizita frecvent calitatea acestui proces în întreaga organizație, oferind exemplu și susținere.
sursa foto: unsplash
