Încrederea în liderii lumii este la pământ. Și dacă Socrate are dreptate?
Când am auzit povestea lui, m-am gândit și la Barometrul despre Încredere Edelman 2017, care dezvăluie declinul încrederii la nivel global. Această cercetare a relevat că CEO-ul înregistrează acum cel mai scăzut nivel de credibilitate din toate timpurile. Și nu numai asta. Au descoperit cea mai mare scădere a încrederii înregistrată vreodată în guvern, în mediul de afaceri, mass-media și sectorul ONG. 53% dintre respondenți cred că sistemul general actual a eșuat – el este nedrept și oferă slabe speranțe pentru viitor, în timp ce 15% cred că funcționează și cca. 1/3 dintre aceștia nu sunt siguri. Chiar și elitele arată o lipsă de încredere în sistem. Nu vreau să vă plictisesc cu mai multe cifre, dar, credeți-mă, nu sunt bune deloc.
Vedem, totodată, în jurul nostru crize economice, umanitare, culturale, ecologice și geopolitice. Instituțiile par că eșuează în a avea sau a identifica soluții. O mulțime de articole descriu schimbarea către aripa de dreapta ca fiind una dintre cauze. Dar dacă explicația este mai profundă? Dacă democrația însăși se prăbușește? Cum privesc oamenii la liderii lor, din guvern și din mediul de afaceri? Pentru a înțelege mai bine, ne întoarcem la ceea ce Socrate spune despre democrație în „Republica” lui Platon. De ce? Pentru că sunt câteva situații în care argumentele sunt înfiorător de asemănătoare cu ceea ce se întâmplă pe scena actuală a lumii.
Conform lui Socrate, democrația este în totalitate despre libertate. Majoritatea locurilor de muncă sunt la dispoziția tuturor și oricine poate face sau nu ceva, sau poate să spună ce dorește. Aproape toți oamenii de tipologii și filozofii diferite pot conviețui. Ei sunt ca un „covor de blană naturală, împestriţat cu tot felul de culori”. În numele libertăţii, nimeni nu trebuie să se supună nimănui. Nimeni nu este obligat să urmeze ceva ce nu dorește. Principiile nu mai sunt importante.
Desigur că democrația nu arată așa. Socrate doar descrie tendința atunci când vorbim de libertate ca ideal. El nu vede democrația ca pe o problemă când vine vorba de urmărirea calității, ci de faptul că propria-i logică distruge democrația. Este un Cal Troian. De ce??
Socrate spune următorul lucru despre asta. Înainte de toate, oamenii au o reacție alergică cu privire la lideri și experți, din cauza faptului că instrucțiunile și sfaturile sunt percepute ca o ”haină de forță”. Orice sugestie care limitează libertatea va genera o astfel de reacție. Singurii lideri acceptați sunt liderii care răspund precum o portavoce la dorințele oamenilor.
În al doilea rând, democrația are aproximativ 3 clase, deoarece oamenii folosesc în mod diferit libertatea nelimitată. Oamenii care sunt mai ”energici” decât majoritatea vor deveni lideri de state. Cei care sunt mai ”ordonați” decât ceilalți vor avea în mod semnificativ mai multă bunăstare. Rămâne cel de-al treilea și cel mai mare grup, al celor care trebuie să muncească și nu sunt prea bogați. În această situație, este logic faptul că liderii de state și bunăstarea merg împreună.
Politicienii elaborează legi frumoase pentru cei prosperi și, în schimb, o grămadă de bani revine politicienilor. Dar bogații nu sunt fericiți pentru mult timp. Ei încep să îi perceapă pe politicieni și legile lor ca obstacole pentru afacerile lor. Și cum pot protesta aceștia fără ca oamenii să își dea seama că ei nu vor decât să devină mai bogați? Sigur, soluția este să faci apel la idealul de libertate. Ei încep să spună că politicienii fură și pun obstacole prin introducerea de proceduri și reguli. Nici chiar democrația nu poate să funcționeze fără reguli și proceduri, în așa fel încât să se asigure succesul. Oamenii frustrați se vor înfuria și unul dintre cei bogați va fi desemnat în calitate de lider. Toate aceste lucruri au fost scrise în jurul anului 380 î.Hr. Dar văd prea multe asemănări cu situația curentă pe care nu pot să le ignor.
Sigur că oamenii nu sunt nebuni. Ei văd totodată că CEO și deţinătorii de companii acționează pentru bunăstarea lor personală. Ei se simt trădați și își pierd încrederea. Ca un exemplu:
În perioada de criză, aproape toate băncile au avut nevoie de bani de la guvern. De fapt, de banii noştri, deoarece guvernul este plătit din taxele noastre. Totuşi, numai în Marea Britanie, bonusurile plătite de la începutul crizei au depășit pragul de 100 miliarde de lire sterline în 2016. În ciuda penalităților, toate băncile au ales să dea bonusuri semnificative personalului lor de conducere. Şi fiți atenți, acest lucru s-a întâmplat nu numai în bănci. Vedem zilnic exemple de CEO nefuncționali care părăsesc compania cu un bonus mult mai mare de 1 milion de euro. Şi asta face ca oamenii să își piardă încrederea în clasa celor bogați. Nu mai sunt un exemplu pentru ei și refuză să îi urmeze.
Dacă Socrate are dreptate, fiecare democrație tinde către o societate în care elita privilegiată acționează ca un parazit flasc, care exploatează pe toată lumea. Dacă sistemul nu are un răspuns la asta, singura opțiune este să votezi pentru lideri care luptă cu sistemul folosind o bormașină. Dar acești lideri se vor transforma în dictatori. Pare că nu există speranță. Dar există. Fondatorii democrației moderne cunoșteau ceea ce au prezis clasicii. Ei știau că democrația este vulnerabilă pentru populism. Ei au construit instituții independente precum curți, comisii, sisteme limitate de putere etc. Există și mecanisme precum referendum, prin care se cere socoteală liderilor astfel încât aceștia să nu devină inabordabili pentru oamenii din clasa de jos și de mijloc.
Cel mai important lucru acum este modul în care societatea va reacționa pe termen lung. Vor deveni oamenii mai implicați politic? Avem de gând să cerem mai multe de la politicieni și mai multă bunăstare? Sau îi acordăm toată puterea unei singure persoane, cu speranța că nu va abuza de această putere?
Nu știu sigur, dar cred că ne așteaptă vremuri palpitante.
Toine Kets este născut în Olanda. A studiat chimia și stiințele sociale (specializarea Managementul Resurselor umane și Psihologie) și a lucrat timp de 12 ani în cadrul companiei Royal Philips Electronics. A urmat cursuri în domeniul terapiei comportamentale rațional-emotive (REBT, la Institutul Albert Ellis din New York), studiile de masterat în cadrul Universității de Afaceri Nyenrode din Olanda și a devenit trainer certificat MBTI (Myers Briggs Type Indicator).
În 2007, Toine a fondat în România compania Actinote International, specializată în leadership și dezvoltarea echipei, coaching, programe de vânzări. Toine folosește și crede în metoda ”vezi – simți – schimbi”. Este fondatorul proiectului Horse Connection, alături de Helga Meurs, instructor de cai, cei doi aducând în România un concept mai puțin întâlnit: programe de coaching cu cai dedicate liderilor. Este trainer internațional și călătorește frecvent în Polonia, Rusia, Ucraina, Serbia, Germania, Balcani.