În căutarea pasiunii
Încerc să-mi amintesc ce m-a determinat să merg pe drumul anevoios pe care am pornit acum mai bine de 30 de ani. Am sentimentul că ceva m-a condus și motivat continuu, că ceva, mai aproape decât cel mai bun prieten, m-a însoțit complice. Nu-mi cereți să definesc, să explic! Este însă o căutare pe care este necesar să o facem pentru a înțelege dacă ne urmăm drumul sau dacă suntem împinși în derivă. O voce interioară ne conduce înainte pe drumul plin de viteză, sau nesiguranța următorului pas ne aruncă înainte?
Vin momente de introspecție în viață, care te aruncă în vârtejul întrebărilor și al nesiguranței. La 30 de ani descoperi că știi exact ce-ți lipsește, la 40 afli că tot ceea ce credeai că ai descoperit este vag și imprecis, la 50 ești total confuz…
Până la urmă, cum ne descoperim și validăm pasiunea?
Discutăm atât de mult despre meserii, slujbe, companii, metode de management, șefi, mediu, context și atât de puțin despre căutarea pasiunii. Tot ceea ce este înainte de pasiune poate fi pus între paranteze, deoarece ceea ce contează pentru job, șef, mediu și context depinde de pasiunea pe care cu siguranță fiecare o avem în noi.
Deci:
- Fiecare om are o pasiune sau mai multe;
- Unii și-au identificat pasiunile, alții nu;
- Toate pasiunile pot fi transformate în job, dar este numai preferabil;
- Să-ți urmezi pasiunea este unul din ingredientele fericirii;
- Să-ți identifici pasiunea este esențial!
Trăim într-o lume care se îndepărtează rapid de modelul lui ”trebuie”. Astăzi nu mai trebuie nimic!
În lumea spre care ne îndreptăm este vorba despre ceea ce ne pasionează și asta cred că este salvarea noastră, asta e evoluția adevărată. Trebuie să ne oprim din a critica copiii mileniului sau generația Z, ei ne arată adevărul, calea. Nu este întâmplător, este esențial.
Să cauți pasiunea nu este ca și cum ai scârma într-o ladă, ci este doar o pauză, o ascultare. Te simți pierdut și neimportant? Ia-ți o pauză, un an sabatic, eliberează-te de ceea ce faci acum și ascultă-te. Nu există om lipsit de pasiune, ci numai suflete care și-au astupat urechile.
Job-ul este bun, dar insuficient! Caută, găsește și acționează! Știu că nu este simplu, dar este atât de important…
Am cunoscut sute de tineri la început de drum și niciodată nu am fost suficient de clar cu ei în a-i îndruma spre vocație și ăsta este lucrul pe care sunt decis să-l schimb în acest context dificil în care alergi după orice angajat care vrea. Da, vrea, dar nu este îndeajuns. Mi-aș dori să văd mai multe organizații care se specializează în a ghida oamenii să-și identifice și să-și urmeze pasiunile decât agenții de plasare a forței de muncă. Cât este relevant pentru head hunters care este pasiunea reală a candidaților? Poate este și n-am observat eu…
Căutarea pasiunii nu este o revelație, este un drum lung și plin de încercări. Este o epopee plină de dezamăgiri și trădări, dar este calea, calea spre o viață împlinită, spre relații puternice.
Văd un viitor în care toate pericolele prezentului, supra-popularea, încălzirea globală, provocările aduse de supra-tehnologie, entropia însăși, vor fi depășite de oamenii care-și urmează pasiunea. Îl văd și mă uit la generația Z cum îl desenează din ce în ce mai conturat. Astăzi mergând pe stradă am observat numărul de mopede electrice, de trotinete și am văzut soluția la încălzirea globală. Am văzut terasele pline și bucuria și am văzut soluția la orice criză economică.
Sunt multe lucruri pe care le-am învățat dar unul dintre cele mai importante este acela ca alternanța bine-rău nu are reguli precise. Este ușor să te pierzi și greu să te regăsești, dar este o cale în toate și oricând. Urmează-ți pasiunea, asta este calea!
