„Happy jobs”: Performanța fericirii la locul de muncă
„Cea mai remarcabilă trăsătură a locului de muncă modern nu are nimic de a face cu computerele, automatizarea sau globalizarea. Ea constă în credința larg răspândită că munca ar trebui să ne facă fericiți.– Alain de Botton
În fiecare an, Gallup realizează un studiu în SUA despre fericirea ca plăcere la locul de muncă, întrebând cât de mult ne place ceea ce facem, cât de mult ne încântă meseria noastră. Rezultatele sunt cu totul surprinzătoare întrucât în ultimele două decenii, procentul celor care se declară „complet satisfăcuți” a crescut de la 41% în 2001 la 55% în 2019. Mai mult decât atât, în 2020, în pofida faptului că, în mare măsură, munca s-a transformat în telemuncă, 89% dintre americani au declarat că sunt „complet” sau „oarecum” mulțumiți de job-ul lor.
Am putea considera această statistică surprinzătoare dacă ne imaginăm că fericirea în muncă înseamnă să avem job-ul ideal, cel în care talentele și abilitățile noastre definitorii se întâlnesc cu propriile pasiuni și idealuri, în care, firește, avem un câștig financiar substanțial și față de care trăim o serie de emoții pozitive de bucurie, adică suntem entuziasmați, încântați să-l desfășurăm zi de zi. Firește că 90% dintre noi nu avem parte de așa ceva…
Numai că această opinie, credință despre fericirea în muncă, implicit, despre idealizarea job-ului care să ne facă fericiți se bazează pe o neînțelegere a ceea ce ne aduce satisfacție la locul de muncă. Pentru că, așa cum ne spune Arthur C. Brooks, pentru a fi fericit la locul de muncă, nu este necesar să avem o slujbă „fascinantă”, plină de mistere și de surprize la tot pasul, un job care să ne exprime o valorificare înaltă a potențialului nostru intelectual și creativ sau a realizărilor noastre educaționale și nici nu presupune să câștigăm o căruță de bani.
Paradoxal însă, ceea ce contează cu adevărat în ecuația fericirii în muncă nu este atât „ce-ul” unui loc de muncă, cât mai mult despre „cine” și „de ce”. Și asta pentru că satisfacția noastră profesională ne vine de la oameni, valori și de la propriile noastre sentimente de realizare.
Fără îndoială că, la prima vedere, am putea spune că cea mai mare parte a potențialului motivator al job-ului ține de conținutul lui, de scopul postului și de principalele lui responsabilități și nimeni nu ne-ar putea contrazice în acest sens. Mai mult decât atât, analizând majoritatea job-urilor din organizațiile postmoderne actuale vom ajunge destul de repede la concluzia antropologului David Graeber prezentată în fascinanta carte „Bulshit Jobs”, care ne demonstrează, ceea ce bine știm cu toții, că majoritatea job-urilor actuale sunt de nimic și, desigur că, nu ar trebui să fim fataliști și resemnați în fața acestui „rău” organizațional actual.
În schimb, partea inedită și frumoasă a lucrurilor, cea care ne alină suferința provocată de consistenta parte de „bulshit jobs” este legată de capacitatea noastră de a interpreta și reinterpreta realitatea obiectivă, de a ne redirecționa gândurile și credințele noastre, de a ne alege într-un mod autonom și deliberat atitudinea pe care vrem să o avem față de propriul job. Iar asta o putem face dacă vom reuși să găsim plăcere în ceea ce facem, dacă vom învăța să iubim ceea ce facem.
Citește și: În căutarea fericirii la job
Contextul, în special, cultura organizațională prin idealurile și valorile împărtășite, managerii și colegii, echitatea remunerării etc. joacă un rol decisiv în fericirea la locul de muncă.
Ce ne face mai fericiți la job?
Fără îndoială că, o parte consistentă din satisfacția la locul de muncă provine din simplul fapt că a avea un job îi face pe oameni mai fericiți. Șomajul reprezintă astăzi una dintre cele mai mari surse de nefericire la nivel global fiind asociat, nu de puține ori, cu ratele referitoare la fenomenele depresiei și sinuciderilor. Mai mult decât atât, persoanele care se simt în nesiguranță în job-ul actual, care simt pericolul pierderii locului de muncă sunt de trei ori mai predispuși să se declare nefericiți în job-ul actual.
Încă din 2014, o serie de economiști (adepți ai curentului noua economie a fericirii) au demonstrat că o creștere cu un punct procentual a șomajului scade fericirea națională de peste cinci ori mai mult decât o creștere cu un punct a ratei inflației.
Pe de altă parte însă, când avem un job stabil (relativ stabil), factorii care ne afectează cel mai mult satisfacția în muncă nu au prea mult de a face cu linia sau cu procesul de producție. Cu alte cuvinte, în descifrarea ecuației fericirii în muncă este important să avem o perspectivă mult mai largă și mai flexibilă.
O variabilă incontrolabilă (sau puțin controlabilă) a fericirii în muncă ține de condiționarea noastră genetică. Iar cercetările pe gemeni identici ne arată că circa 30% din satisfacția la locul de muncă ține de gene.
O altă variabilă, una pragmatică de data asta, este legată de venituri. Prin urmare, o serie de studii ne arată că sporirea nivelului salarial crește satisfacția la locul de muncă. Problema cu această variabilă este că își pierde efectul rapid, pe măsură ce trece timpul. Prin urmare, în toate tipurile de carieră, creșterile salariale, chiar dacă nu sunt prea mari, dar sunt regulate, de exemplu, la 6 luni, sunt mai bune pentru fericire decât creșterile rare, dar mai mari.
Paradoxul „fericirii materiale” în muncă
În muncă, banii nu aduc fericirea, cu condiția să ne permită exprimarea de sine, asumarea autonomiei, controlul propriei noastre vieți. Cu alte cuvinte, este necesar un venit cu circa 900-1000 euro mai mare decât pragul sărăciei pentru a ne putea organiza o viață mult mai fericită.
Prin urmare, să câștigăm mai mulți bani nu ne aduce un plus de fericire doar dacă nivelul nostru financiar este suficient de bun. Din acest punct, banii au un efect redus sau chiar nul, dacă nivelul venitului de decent.
În schimb, paradoxul “fericirii materiale” ne dezvăluie efectul lăcomiei care se asociază mai degrabă cu nefericirea decât cu fericirea, întrucât persoanele materialiste sunt mai nefericite decât cele mai puțin materialiste.
Teoria fericirii ne dezvăluie ceea ce intuim cu toții, că cei care creează ceva, fără a aștepta ceva în schimb, faimă sau avere, trăiesc un fel de „extaz”, adică trec într-o realitate alternativă. Și asta pentru că mintea noastră creează lumea în care trăim și muncim. Ne remodelează continuu mentalitatea (mai flexibilă sau mai rigidă), atitudinea (mai constructivă sau mai distructivă) și modul în care abordăm lucrurile (mai riguros, mai în profunzime sau mai la suprafață, superficial).
Categoria de variabile care are un impact covârșitor asupra satisfacției job-ului este legată de valorile organizației noastre și de calitatea colegilor de muncă pe care-i avem. Studiile citate mai sus, realizate în 48 de țări, ne arată că satisfacția în muncă depinde de sentimentul de realizare, de apreciere, recunoașterea pentru o muncă bine făcută și de o bună integrare a vieții profesionale în cea personală (o îmbinare armonioasă între partea personală și cea profesională).
În funcție de cultura națională, munca în echipă poate avea un impact puternic în modelele culturale colectiviste și mai puțin în cele individualiste.
O altă variabilă cheie a satisfacției în muncă este legată de manager, de lider. Celebrul psiholog Richard Hackman de la Harvard, ne demonstrează că satisfacția în muncă este puternic, dar invers asociată cu centrarea pe lider. De pildă, într-unul dintre studiile sale, muzicienii care operau în orchestre simfonice conduse cu mână de fier de dirijori autoritari, erau cu 21% mai puțin mulțumiți de munca lor și, firește, de creșterea oportunităților viitoare decât muzicienii din cvartetele de coarde fără lider.
Nenumărate alte studii ne arată că oamenii cei mai mulțumiți de munca lor sunt cei care găsesc o potrivire fundamentală între valorile și principiile organizației lor și propriile lor valori și principii. Acest aspect este valabil mai ales atunci când idealurile și valorile au o semnificație morală, filosofică sau spirituală deosebită. Cu alte cuvinte, este vorba despre găsirea sentimentului vocației, a chemării în ceea ce facem. Și asta nu este deloc întâmplător întrucât, nu de puține ori, ține doar de noi înșine să ne considerăm profesia aparte și un instrument potrivit prin care să ne sporim doza de plăcere și de satisfacție spirituală din viața noastră.
Dorin Bodea a fost speaker la evenimentul FAST FORWARD. ORGANIZAȚIA VIITORULUI. Human Centric Design, ediția a X-a, din 20-21 octombrie 2021.
Dacă doriți să (re)vedeți înregistrarea prezentării lui:
