Gândirea critică la locul de muncă
„Gândire critică” tinde să devină un termen „la modă” în domeniul educaţiei şi al resurselor umane: vocile reformatoare din educaţia universitară susţin că în secolului XXI aceasta trebuie să includă formarea metodică a gândirii critice în ultimul an de facultate (prin intermediul unor materii precum logică, filosofie morală, metode şi instrumente de cercetare, etc.), iar în resurse umane gândirea critică este considerată o abilitate de top, printre cele care se aşteaptă de la un angajat (conform unui studiu din 2015 realizat de Victoria University din Wellington, de exemplu, gândirea critică ocupă locul 4 în top 10 cele mai căutate atribute ale forţei de muncă).
Termenul, însă, poate fi uneori greşit înţeles. Are oare legătură cu a fi în general critic cu privire la acţiuni sau evenimente şi a aduce critici celor din jur? Dacă ar fi aşa, cine şi-ar dori la locul de muncă un coleg sau o colegă înzestraţi cu asemenea neobosit spirit critic? Influenţa acestora ar sfârşi probabil prin a fi negativă şi prin a crea o atmosferă neplăcută în birou.
Nu este cazul, însă. Pentru a clarifica termenul, să amintim că gândirea critică, deşi greu cuantificabilă, este definită drept acea aptitudine intelectuală care asigură un proces disciplinat de analizare, sintetizare şi evaluare a informaţiei dobândite prin observaţie, experienţă, reflecţie sau comunicare, în vederea formulării de convingeri şi a stabilirii unui curs de acţiune. De fapt, mai degrabă decât o abilitate în sine, gândirea critică este o abordare. Când gândim critic, abordăm un subiect într-un anumit fel:
• clarificăm scopul pentru care analizăm subiectul respectiv („Ce încerc să obţin?”)
• formulăm întrebările potrivite pentru analizarea subiectului („La ce întrebări trebuie să răspund pentru a rezolva chestiunea aceasta?”)
• identificăm presupunerile existente cu privire la subiect şi examinăm dacă sunt justificate („Ce dovezi sprijină această afirmaţie?”)
• ne definim punctul de vedere sau perspectiva asupra subiectului („Din ce perspectivă abordez eu subiectul?”)
• identificăm şi alte puncte de vedere asupra subiectului („Există şi alte perspective de luat în considerare?”)
• ne bazăm raţionamentul pe date, informaţii şi dovezi („Ce experienţă sau informaţie sprijină această afirmaţie?”)
• identificăm şi înlăturăm ideile preconcepute şi simplele presupuneri („Ce tratez ca şi cum ar fi de la sine înţeles?”)
• explicităm cu claritate conceptele şi punctele cheie ale raţionamentului („Pot explica această idee?”)
• schiţăm implicaţiile şi consecinţele pozitive şi negative ale raţionamentului („Dacă acceptăm această concluzie, care sunt consecinţele?”)
Se poate imagina cu uşurinţă o şedinţă de lucru, într-o companie oarecare, având drept scop, de exemplu, repoziţionarea pe piaţă a unui produs al companiei şi urmărind genul de desfăşurare de mai sus. Adoptând o abordare bazată pe gândire critică, şedinţa respectivă are toate şansele să fie un succes şi să se soldeze cu soluţii bine întemeiate, solid concepute şi adecvate chestiunii repoziţionării. Iar asta pentru că gândirea critică asigură o analiză riguroasă, corectă şi completă a chestiunii.
Astfel, beneficiile aplicării gândirii critice la locul de muncă sunt unanim recunoscute de presa de specialitate, printre ele numărându-se posibilitatea de a genera soluţii multiple sau aceea de a lua decizii mai bune. Pentru a detalia, să precizăm că angajaţii care aplică gândirea critică la locul de muncă au abilitatea de:
• a chestiona status quo-ul în mod productiv
• a genera idei noi
• a descoperi soluţii mai puţin evidente
• a se autoevalua cu acurateţe
• a-şi argumenta bine punctele de vedere
• a explica bine şi clar o idee
• a înţelege un alt punct de vedere
• a lucra bine cu diverse tipuri de personalitate
• a fi echitabili în aprecieri
• a produce raţionamente echilibrate
• a lua decizii bine întemeiate
• a evita ideile preconcepute şi manipularea
Este, aşadar, uşor de dedus cum gândirea critică poate contribui la desfăşurarea unei şedinţe eficiente, la livrarea unei prezentări de efect, la desfăşurarea unor negocieri sau la consolidarea unei echipe de lucru. De aceea, gândirea critică este considerată un „soft skill” vital pentru succesul organizaţiei, cu beneficii pe termen lung în formarea echipei, în creşterea productivităţii şi în reducerea conflictului.
Dezvoltarea gândirii critice în rândul angajaţilor este considerată importantă de către 70% dintre managerii cuprinşi într-un studiu realizat de American Management Association şi se poate face fără consum prea mare de resurse şi fără training special: ea presupune, în schimb, un plus de atenţie şi de conştientizare în ce priveşte exersarea ei prin activităţile de zi cu zi.
