Extra mile
Acum îmi este greu să explic multitudinea de provocări pe care un antreprenor le simte în ani de activitate, lucrând cu oamenii, încercând să lase în urmă încercare după încercare, criză după criză, luptând atât cu eșecul, cât mai ales cu reușita. Da, și cu reușita, deoarece reușita este ca și eșecul, doar că puțin mai periculoasă. După o perioadă lungă, ajungi să constați că ambele fac parte din același joc, înlănțuit ca o horă, în care una o lasă pe cealaltă să trăiască, apoi îi ia locul firesc și pe nesimțite. Suntem în așa fel făcuți încât eșecul ne îndeamnă mai bine la a învăța și la a ne ambiționa pentru a depăși orice. Reușita, pe de altă parte, are talentul de a ne face să credem că suntem de neînvins și de a ne lăsa neatenți și încântați. Ambele sunt bune, ambele-și au locul lor!
Și pentru că suntem în acel moment din an în care simțim cum vine spre noi judecata anuală, îndulcită numai de planurile pe care le facem pentru noul an, doresc să mă refer la un ingredient extrem de important în orice activitate și pe care permiteți-mi să-l las numit în engleză: extra mile.
Îmi place să le spun colegilor mei că la noi extra mile este un fapt zilnic și deseori mă întreb dacă asta este normal, daca nu pun prea multă presiune. Dar ce este extra mile?
Poate fi un telefon de verificare atunci când, deși ai totul pregătit pentru recepția unui proiect, simți cum ceva negândit s-ar putea întâmpla. Și atunci îți mai arunci o privire pe excel-ul pe care l-ai verificat deja de cîteva ori sau mai trimiți o solicitare unui client care te-a refuzat deja.
Extra mile este perfid, deoarece de cele mai multe ori pare că nu-și are rostul și rămâne fără rezultat. Dar, mai mult decât orice altceva, extra mile este o atitudine: eu nu las lucrurile așa și aici, eu merg mai departe. Este ingredientul reușitei.
Să creezi o cultură a lui extra mile nu este ușor și necesită conștientizare, comunicare, exemplu. Este esențial, pentru o organizație vie care progresează. Organizațiile sunt nimic altceva decât o rețea de comunicare care are reguli, legende, atitudini, exemplu, energie și suflet. Cu cât sunt mai complexe, organizațiile învață și uită, copiază și urmează, se dezvoltă și absorb energie. Leadershipul are responsabilitatea de a înțelege și de a educa. Cultura lui extra mile este esențială pentru o organizație care-și propune să evolueze și să dureze.
Poate părea istovitor, dar atunci când devine o practică comună, extra mile face parte din activitatea zilnică, precum băutul cafelei dimineața. Lucrul cel mai istovitor pe care l-am găsit la un job este să nu faci nimic… Să mergi extra mile trebuie să vină din tine și nu ca o presiune externă. De aceea este nevoie ca în organizație să fie creată o cultură a acestei atitudini.
Deseori m-am simțit epuizat și oarecum pierdut, atunci când nu am reușit să păstrez atitudinea aceasta în organizație. Fiind un om educat în cultura lui extra mile, mă frustrează și irită lipsa acestui ingredient. Cu toate acestea, am fost și sunt conștient că existența sau lipsa lui este direct atribuibilă liderului. Este responsabilitatea lui să păstreze un climat propice. Fie că este vorba de modul în care motivează, bonusează și ce apreciază sau de exemplul personal, el este întotdeauna cel care construiește contextul.
Acum suntem în perioada în care privim cu îngrijorare la atingerea obiectivelor pe anul în curs și cu speranță și sper, cu încredere la bugetele anului viitor. Poate atitudinea pe care am numit-o extra mile este ingredientul care poate înlocui îngrijorarea și poate face în așa fel încât obiectivele să fie atinse și depășite. Poate este chiar acel lucru care va face ca întotdeauna obiectivele noastre să pară ușor de atins.
Nu întâlnim zilnic mulți oameni care fac asta, știu… cu toate astea întâlnim, cu siguranță, oameni care reușesc, iar ei întotdeauna cei cu atitudine extra mile!
Nu pot să uit raspunsul pe care se spune că l-a oferit Muhammad Ali atunci când a fost întrebat câte flotări face: Nu stiu – a spus el – eu număr numai după ce nu mai pot face niciuna!
