Ești speaker la evenimente? Cum să îţi construieşti discursul în aşa fel încât să atragi audiența
Într-o lume ideală, oricine din sală ar fi interesat de subiectul pe care îl dezvolți. Ar asculta fiecare idee, s-ar simți motivat să facă o schimbare, ar pleca de la eveniment plin de inspirație.
Din păcate, nu se întâmplă întotdeauna așa. E nedrept, pentru că vorbitorul se pregătește, consideră că e chiar important ce spune, că audiența ar putea învăța multe de la el după cum ar putea să-i adreseze întrebări lămuritoare.
Și totuși, o parte a publicului stă cu nasul în telefon, trimite emailuri, își mai verifică rețele de socializare sau chiar iese la o țigară. De ce nu toți speakerii captează atenția audienței? Unde crezi că e problema?
Te invit în sală să-ți povestesc ce gândește publicul când speakerul urcă pe scenă.
Ceea ce vrei să spui este relevant pentru mine?
Primul tău răspuns ar putea fi că e rândul tău să vorbești, deci cel puțin oamenii pot arăta respect.
Îți propun să iei în considerare faptul că poți să conduci un cal la apă, dar nu îl poți obliga să bea. Sau, dacă oamenii sunt prezenți fizic într-un loc, nu înseamnă că mintea lor nu poate fi în altă parte. Poți opri acest lucru, făcând subiectul relevant pentru audiență. Relevanța înseamnă că informațiile au semnificație și aplicabilitate pentru cei din sală și se referă la ei. La ei, nu la tine!
Cum afli mai multe despre public? Întreabă organizatorul, vino mai devreme și întră în vorbă cu oamenii la welcome coffee sau în pauza de dinaintea panelului în care vei vorbi, observă-i cu atenție când ești pe scenă. Găsește zone comune și construiește pe ele. De acord, nu-i poți ști pe fiecare în parte, dar vă unește tema evenimentului.
Ce voi învăța de la tine?
Această întrebare implică mai multe aspecte. Cât de mult publicul știe deja despre subiect? Ce detalii crezi că ar putea să-i fie străine?
Chiar dacă pornești de la premisa că audiența cunoaște bine subiectul, îi poți oferi o altă perspectivă. Sau pur și simplu povestești din propria experiență, despre problemele pe care le-ai avut și cum le-ai dat de cap. Oamenii se vor regăsi în povestea ta și vei fi apreciat pentru sinceritate și generozitatea cu care împărtășești din ce știi.
Dacă pornești de la ceea ce publicul cunoaște, pui în valoare ideile principale, argumentezi, demonstrezi impactul și dai valoare informațiilor, se justifică prezența ta pe scenă.
Subiectul e chiar atât de important cum vrei să lași impresia?
Ce este important pentru tine ca speaker și ce este important pentru public pot fi două lucruri diferite.
Când cei din sală se simt prinși în scaun, obosiți sau plictisiți, este posibil ca subiectul în discuție să nu fie relevant sau important pentru ei. În fond, cine ar vrea să simtă că timpul său e irosit?
Abordează subiectul din perspectiva publicului, cum i-ar percepe el importanța și utilitatea. Limitează numărul detaliilor, statisticile pot părea impersonale sau copleșitoare dar focalizarea pe un anumit caz oferă mai multă profunzime.
De asemenea, ai grijă să nu exagerezi importanța subiectului, pentru că riști să dai publicului senzația că blufezi și poți pierde din credibilitate și atenție.
Tu ești pasionat de subiectul pe care îl dezvolți?
Poate că ai hotărât ce vei spune gândindu-te la public, dar te pasionează cu adevărat subiecul? De ce l-ai ales pe acesta și nu altul? Pe tine te-ar interesa dacă ai fi în sală? Transmiți toate aceste informații prin entuziasmul cu care vorbești și grija cu care l-ai pregătit.
Interesul tău față de subiect este o modalitate excelentă de a-ți încuraja publicul să te urmărească. Asta implică și abilitatea ta de a-i stimula atenția și curiozitatea să stea cu tine până la final.
Cum aș putea aplica/folosi informațiile sau abilitățile despre care îmi vorbești?
Desigur, depinde dacă discursul tău este informativ, argumentativ sau motivațional (fiecare se construiește diferit).
În toate cazurile însă, gândește-te CUM vor aplica în practică ce au înțeles, cei ce te urmăresc. Pentru că audiența sigur va întreba ”și cum să fac asta?”- cel puțin în gând, dacă nu există o sesiune de Q&A. O ajuți să pună în practică informațiile, abilitățile sau cunoștințele despre care vorbești? În urma prezentării tale, măcar o parte din cei prezenți în sală va putea să facă ceva nou sau într-o manieră care să-i ia mai puțin timp ori cu mai puțin efort?
Așadar, când îți pregătești prezentarea, ia în considerare aplicabilitatea conținutului. Încorporează mesaje în discursul tău pentru a evidenția utilizarea practică a cunoștințelor sau abilităților. Câteva comentarii utile despre modul în care publicul va folosi, în practică, informațiile vor duce la încurajarea ascultării și obținerea atenției.
Am auzit asta și de la vorbitorii de dinaintea ta. Tu ce ne spui nou?
Desigur, nu e vina ta că speakerii de dinainte au făcut referire fix la aceleași studii pe care te bazai și tu în a-ți argumenta punctul de vedere. Sau au dat același exemplu. Mi s-a întâmplat și mie la o conferință despre Millennials. Dar îți amintesc că este important să fii flexibil și că poți să-ți schimbi abordarea.
Oamenii par a fi o mulțime de contradicții. Sunt în mod natural atrași de noutate, dar apreciază și previzibilitatea. Le place organizarea clară, totuși există momente când se bucură de un haos pe care, într-o oarecare măsură, îl pot controla.
Pentru public, noutate înseamnă ceva despre care n-a auzit sau ceva neobișnuit. În calitate de vorbitor, cum satisfaci cele două nevoi contrastante: de familiaritate și noutate?
Începe prin definirea clară a ceea ce ai în comun cu publicul apoi du-l în zone mai puțin cunoscute. Oamenii se vor simți confortabil cu familiaritatea și vor fi intrigați de necunoscut.
Sau, ai putea inversa procesul, pornind de la o poziție relativ nefamilară și să ajungi la familiar. Este o tehnică folosită adesea în cinematografie, când filmul începe cu finalul poveștii și nu putem ghici despre ce este vorba, din lipsă de perspectivă. Pe măsură ce camera de filmare se retrage în spate sau de la stânga sau la dreapta, obținem mai multe indicii și, în cele din urmă, ne lămurim. Este intrigant, dar familiar în același timp.
Așadar, când îți construiești prezentarea sau discursul, ia în considerare modalități de a oferi noutate publicului, pentru a-i încuraja ascultarea, atenția, curiozitatea.
Si, chiar dacă ești ultimul speaker și s-a spus cam tot, pune-ți la bătaie farmecul personal și pasiunea pentru subiect!
Ai de gând să mă plictisești?
Ai ascultat, probabil, prelegeri plictisitoare în care vorbitorul avea o voce monotonă, nu reușea să-și alterneze ritmul vorbirii, nu-și lua privirea de la PowerPoint iar sala era slab luminată. Nicio cantitate de cafea injectată direct în venă nu ar fi avut efect! Cum te-ai simțit? Atunci știi ce trebuie să eviți!
Ca să nu plictisești publicul, vorbește cu entuziasm și ia în considerare modalități de a-i câștiga atenția.
Să ai în minte că oricine se întreabă: ”Și eu ce câștig, care-i beneficiul meu?” Dacă îți organizezi informațiile într-un mod interesant în timpul pe care-l ai la dispoziție, îți poți mări eficiența. Adaptează-te, fii flexibil și atent la audiență, pentru că îți oferă în permanență feedback prin indicii non-verbale și verbale.
Oamenii nu mint când întreabă (însă adesea când răspund)! Vorbește din perspectiva lor și vino cu exemple vii! Dacă prezentarea ta răspunde așteptărilor și nevoilor lor, sunt mai predispuși să îți acorde credit.
Atenție, însă! Opusul de la ”plictisitor” nu este neaparat ”distractiv”. Varietatea discursului tău, de la voce la ajutoarele vizuale, de la cum te miști la cum ești îmbrăcat, de la cum privești publicul la gestică și mimică – îi va stimula interesul.
Concentrează-te pe propria agendă însă nu uita perspectiva audienței!
Când îți pregătești următoarea prezentare, ai în minte în permanență că vorbești oamenilor! Și, indiferent ce subiect dezvolți, vorbește despre oameni, căci ei ghidează acțiunile.
A vorbi în public este un act de mare curaj, dar și de respect față de tine și cei cărora te adresezi. Audiența este o piesă importantă în puzzle-ul comunicării și merită atenția cuvenită. La final, trebuie să știe exact de ce a pornit în această călătorie cu tine.
Dacă nu poate răspunde la întrebarea: ”Despre ce a fost vorba în această poveste?”, atunci te-ai străduit degeaba!
