Cum să împaci criza cu moralitatea și lupta pentru propria supraviețuire profesională
Vestea războiului din Ucraina a zdruncinat multă lume. Antreprenorii s-au panicat, oamenii și-au făcut planuri de plecare din țară sau, în funcție de perspectivă, și-au umplut cămările cu provizii și și-au scos banii din bănci, ca să își asigure supraviețuirea. Mai mult decât războiul, despre care încă nu știe nimeni ce șanse are să ajungă în România, cel mai mult sperie criza, în legătură cu care nu mai există niciun dubiu că se va produce.
Să te sperii de criză și de consecințele ei este firesc și chiar sănătos până la un punct, dar asta numai în măsura în care frica te poate motiva să îți construiești un plan de acțiune coerent, în baza căruia să mergi mai departe. Dacă ești din categoria celor prea emoționali ca să rămână raționali, dacă te pierzi cu firea și pui răul în față atât de mult, încât să ți se pară că lumea s-a oprit în loc, atunci pentru tine jocul e deja pierdut.
Oricât de greu ar fi să îți recapeți încrederea în viitor, încearcă să rămâi optimist și să nu uiți că aceasta nu este nici prima și, în mod garantat, nu va fi nici ultima criză prin care umanitatea trebuie să treacă. Spre deosebire de cei de dinaintea noastră, pe noi ne poate ajuta enorm istoria, care păstrează în dosarul ei informații clare, din care reiese că în orice situație de criză apar și oportunități. Mai mult chiar, de pe urma oricărui război, mulți ajung să profite.
Și nu, nu trebuie să crezi că ești meschin dacă gândești așa. Este destul să vezi ce se petrece în jurul tău ca să pricepi adevărul din spatele acestor cuvinte. Luăm, de pildă, cazul refugiaților ucraineni. În timp ce pentru unii războiul este o durere imensă și poate chiar un capăt de destin, pentru alții el este o imensă oportunitate. Goniți de prăpădul din țara lor, oamenii pleacă unde văd cu ochii. Printre ei, sunt și persoane care poate au visat ani la rând la Occident și viață după standarde europene, iar acum au această șansă, favorizată, ce-i drept, de un context sumbru, de a-și împlini visul.
Pornind de la ideea aceasta, tu rămâi cu două posibilități. Una este aceea de a rămâne ancorat în spaimă și durere, încercând să fii empatic și simțindu-te vinovat că tu încă trăiești în liniște în timp ce, aproape de tine sunt oameni care mor, care își pierd tații, soții, frații sau iubiții, chiar copiii, dar rămânând incapabil să schimbi ceva concret pentru soarta lor și a țării din care provin – caz în care nu te ajuți nici pe tine, nici pe ei și pe nimeni altcineva din jur. Cealaltă este să accepți realitatea și să încerci să te mulezi pe ea. În linii mari, asta înseamnă să te ajuți pe tine în timp ce îi ajuți și pe ceilalți.
Da, refugiații sunt primii care au nevoie de sprijin, dar și ei costă bani. Mulți bani. Ca să-i ajuți, e bine să continui să ajuți statul să se mențină pe linia de plutire, făcându-ți treaba ca și mai înainte și aducându-ți contribuția la bunul mers al economiei, chiar și în condițiile date. Când ți se pare că ești cinic sau egoist să gândești așa, fă un exercițiu de imaginație și vezi cu ochii minții ce ar însemna ca instituțiile statului să înceteze a mai funcționa doar pentru că într-o altă țară e război sau pentru că ne paște pe toți o criză. E absurd, nu?
Dacă ești antreprenor, tu știi prea bine că de tine depinde viața multora din angajații tăi, care au familii de întreținut și au nevoie de o cale de a merge mai departe. Dacă ești angajat, știi la fel de bine că antreprenorul tău vă poate susține pe toți și vă poate plăti salariile dacă și numai dacă continuați să vă faceți treaba și nu vă lăsați descurajați de contexte. Dacă ești freelancer și ai un brand personal de menținut sau te-a surprins războiul în plin proces de afirmare, continuă să faci ceea ce făceai. Criza va trece, iar tu vei avea o continuitate. Vei putea urca, vei putea să te afirmi și vei putea fi câștigătorul propriei lupte de supraviețuire într-o lume ostilă. Să te oprești înseamnă să cedezi și să te dai bătut. Poți face asta dacă tu crezi că asta ți se potrivește cel mai bine în aceste clipe, dar înainte de-a decide, întreabă-te cui folosește să pui punct prea devreme și ce rezolvi cu o astfel de decizie.
foto: Unsplash
