Cum ne protejăm la nivel inconștient
Chiar dacă ai impresia că reacționezi în anumite situații în mod întâmplător, lucrurile nu stau chiar așa. Pentru a putea funcționa la parametri optimi în situații noi, aducătoare de emoții negative, psihicul nostru apelează la mecanismele de apărare, la un nivel inconștient. Acestea au rol de reglare emoțională. Ele sunt făcute să regleze tensiunea psihică și să găsească o cale acceptată de a pune lucrurile la punct.
Mecanismele de apărare vor modifica forma presiunii psihice într-o formă acceptată de autocenzură, pentru a putea ieși în realitate, manifestându-se în comportament. Adeseori, în vremuri un pic mai îndepărtate, mintea inconștientă a fost văzută ca un dușman, o putere tulbure care acționează pentru a sabota dorințele noastre conștiente. A devenit țap ispășitor pentru fiecare eșec, greșeală sau reacție nedorită. Mai recent, oamenii au ajuns să se gândească la mintea inconștientă ca la un instrument pe care îl pot folosi în mod conștient, pentru a ajunge acolo unde doresc.
Unele dintre aceste mecanisme de apărare le identificăm la fiecare persoană, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de tipul de personalitate pe care îl avem. În fapt, sunt folosite în funcție de context și de tipul de personalitate, acest lucru dându-ne posibilitatea de a ne adapta mai bine. Obiectivul mecanismelor de apărare este acela de a canaliza afectele, astfel încât persoană care le folosește să devină o persoană adaptată emoțional la un eveniment concret din viața individului. Pot fi benefice pe termen scurt, însă pe termen lung nu rezolva conflictele.
Mai întâi trebuie să știm exact care sunt aceste mecanisme de apărare:
Negarea. Atunci când acceptarea unei situații contextuale poate fi greu de suportat sau este aducătoare de emoții negative, apare ca mecanism de apărare negarea. Refuzul de a concepe că poate există situația în speță. Atunci când o situație este prea tensionată, psihicul nostru refuză să o includă în câmpul perceptiv. O dată cu neacceptarea situației sunt negate și implicațiile emoționale ale acesteia. De exemplu, o persoană care a trecut printr-un eveniment traumatizant refuză să își aducă aminte acel eveniment.
Proiecția. Atribuirea unor trăsături de personalitate neacceptate sau necunoscute altor persoane, obiecte, evenimente. Ne raportăm la exterior în funcție de achizițiile noastre emoționale.
Formațiunea reacțională. Este exprimarea unui sentiment opus față de ceea ce simți în momentul respectiv. De exemplu o persoană care își disprețuiește șeful, dar îl complimentează de câte ori are ocazia.
Identificarea. Este integrarea unor atribute care aparțin unor persoane pe care le admirăm.
Raționalizarea. Este folosirea unui raționament propriu în anumite situații. Găsim argumentele și logica necesară pentru a ne proteja Eul narcisist.
Sublimarea. Este mecanismul prin care pulsiunile psihice neacceptate sunt transformate în aspecte acceptate din punct de vedere socio-cultural. Pulsiunea agresivă este convertită și se descarcă prin practicarea anumitor activități fizice.
Regresia. Este adoptarea unei atitudini infantile în fața unei situații în care adultul din tine nu face față.
Obiectivul mecanismelor de apărare este acela de a canaliza afectele, astfel încât persoană care le folosește să devină o persoană adaptată emoțional la un eveniment concret din viața individului. Pot fi benefice pe termen scurt, însă pe termen lung nu rezolvă conflictele. Prin urmare. trebuie să fiți atenți!
Unul dintre obiectivele este supraviețuirea corpului fizic. Va lupta împotriva oricărui lucru care pare a fi o amenințare la adresa supraviețuirii. Deci, dacă doriți să schimbați mai ușor un comportament, arătați-i inconștientului cum acest comportament vă rănește corpul.
Inconștientul se ocupă de toate funcțiile fizice de bază (respirație, ritm cardiac, sistemul imunitar etc.). Inconștientul deține planul corpului tău! Așa cum este el acum și, de asemenea, planul sănătății tale perfecte. Mai degrabă decât să spui inconștientului cum arată sănătatea perfectă, încercați să-l întrebați ce știe și de ce aveți nevoie.
Cum ne antrenăm inconștientul?
Precum un copil mic, inconștientul are nevoie de direcții foarte clare și ia instrucțiunile dumneavoastră la modul foarte literal. Deci, dacă spui: „Această slujbă este ca o durere în gât”, inconștientul tău va găsi o modalitate de a vă asigura că gâtul vă doare la locul de muncă! Inconștientul este, de asemenea, foarte „moral” în modul în care un copil este moral, adică pe baza moralei învățate și acceptate de părinți sau societate. Comunică prin emoție și simboluri: pentru a vă atrage atenția, inconștientul folosește emoții. De exemplu, dacă simțiți dintr-o dată frică, inconștientul dvs. a detectat (în mod corect sau în mod greșit) că supraviețuirea dumneavoastră este în pericol.
De asemenea, inconștientul decide unde și cum sunt memorate amintirile. Poate să ascundă anumite amintiri (cum ar fi traumele) care au puternice emoții negative până când sunteți suficient de maturi pentru a le prelucra în mod conștient. Când simte că sunteți gata (fie că, în mod conștient, credeți că sunteți sau nu!), le va evidenția astfel încât să puteți „conviețui” cu ele. Putem să rămânem ocupați cu anumite gânduri pentru perioade lungi de timp. Putem imagina situații din trecut sau lucruri care s-ar putea întâmpla în viitor. Putem să rămânem supărați pe anumite alte lucruri care ni s-au întâmplat.
Comportamentul și reacțiile noastre continuă să fie influențate de acele sentimente inconștiente și continuăm să avem gânduri legate de ele. Atunci când realizăm că anumite gânduri, supărări din trecut etc., nu ne ajută în nici un fel, suntem într-adevăr capabili să le oprim a mai acționa asupra noastră.
Toată lumea are un inconștient. Acest inconștient reprezintă o parte din noi pe care nu o cunoaștem, dar care influențează multe dintre faptele și sentimentele noastre. Și multe dintre lucrurile pe care le facem sau simțim și care, chiar dacă nu știm de unde provin, le simțim totuși ca fiind convingătoare.
