Criza economică – examenul de maturitate al liderului autentic
De la Ulise la Steve Jobs, Jack Welch sau Richard Branson, liderii sunt printre noi. De altfel, aceasta este și una dintre caracteristicile pentru care povestim despre ei, vizibilitatea. Oamenii își amintesc de conducători prin faptele lor și rezultatele obținute, cu precădere, în condiții neprielnice. În istoria omenirii sunt menționate multe crize, de natură diferită, dar de fiecare dată comunitățile și-au amintit cum au acționat cei care erau în fruntea lor în aceste perioade. În funcție de ce au trăit, prin prisma efectelor produse de acțiunile conducătorilor, poporul fie i-a ridicat în slăvi, fie i-a alungat, ucis sau judecat.
Ce ne amintim este în strânsă legătură cu emoția trăită în astfel de perioade. Asocierea persoanei cu sentimentele trezite în noi traversează secole de memorie, ascuțind atenția celor din jur la anumite caracteristici pe care le vor recunoaște cu ușurință. Curaj, dărnicie, bunătate, dreptate sau, la polul opus, lașitate, răutate, egoism, injustiție.
În zilele noastre, fiecare proiect îmi oferă șansa de a întâlni oameni care își asumă roluri de lideri, formalizate, sau nu neapărat. Deseori, în timpul alocat analizelor comportamentale cu care demarează orice proces de dezvoltare organizațională sau personală, mă surprind căutând acele elemente care îmi justifică imaginea descrisă de ceilalți membri ai echipei. Cu cât descrierea este mai coerentă cu comportamentele măsurate prin assessment, cu atât mă simt mai liniștită în ceea ce privește reușita proiectului. Am cu cine, îmi spun în sinea mea. Pentru că reușita implementării unei transformări organizaționale depinde în cea mai mare măsură de potențialul membrilor echipei.
Prima abilitate după care mă uit la un lider este echilibrul. Calmul pe care îl transmite persoana celor din jur. Încrederea garantată de modul în care acesta ține cont de evidențe și calibrarea resurselor cu nevoia sunt alte atuuri ale unui lider. Aceste calități asigură claritatea în gândire, deciziile luate în cunoștință de cauză, asumate, care asigură funcționarea. În condiții de criză, continuarea activității, a businessului, este ceea ce conferă siguranță locului de muncă, a veniturilor angajaților și coboară până la baza piramidei lui Maslow, asigurând nivelul de trai al fiecărui membru al comunității, companiei, societații în sine.
Identifici aceste persoane în orice mediu de lucru pentru că ele sunt contributori valoroși atât la elaborarea strategiei dar au și un plan operațional bine pus la punct. Știu pe cine se bazează, ce și cum pot delega fiecărui membru al echipei, nu se pierd în detalii sau jocuri de culise. Mintea clară și deciziile convergente cu resursele necesare susțin paradigma în care evoluează liderul eficient în situații complexe.
Determinarea cu care acest lider își urmărește atingerea obiectivelor este o altă caracteristică observată. Consecvența, reziliența crescută, punctarea tuturor elementelor care susțin reușita sunt demersuri uzuale în viața lui. Nu se lasă învins cu una, cu două, caută mereu alte soluții pentru a izbândi. Cu cât provocarea este mai mare, cu atât mai mult își dorește reușita.
Cu ce ne mai atrage atenția? Este acolo unde pericolul este mai mare, este viteaz, curajos, ambițios, așa cum îl descriem când ne amintim de el. Și se află, desigur, în mijlocul oamenilor. Un OM cu și pentru oameni, care nu se dezminte, care își dorește binele tuturor. Acțiunile sale răspund nevoilor comunității din care face parte și au ca scop rezolvarea situației dificile pe care aceasta o traversează.
Altruist, cu toate că salvează business-ul, dar pe care îl vede ca un vehicul de siguranță pentru membrii echipei. Reciprocitatea angajamentului “nu te las la greu” care garantează și vremuri mai bune pentru cei care rămân în barcă urmând a se bucura și de beneficii. Să te ții de cuvânt și atunci când o să ai de unde să împărți cu ei este cea mai firească formulă de încredere pe care se pot construi organizații de succes.
Omul acesta știe să se conecteze cu ceilalți, comunică natural, își împărtășește îngrijorările și astfel își asigură “armata” de ostași vrednici cu care poate câștiga bătălia. Am spus-o de câteva ori în ultimele două luni, iar timpul o să probeze afirmația mea: situațiile de criză cern relațiile! Vor rămâne în organizații acei membri care se dovedesc coechipieri reali, ale căror valori se regăsesc în comunitate. Pierd teren fățarnicii și oportuniștii, ies la suprafață cei care nu prisosesc nimic din ceea ce au pentru atingerea scopului comun. Componenta umană a liderilor este ușor de observat după cât de ușor se pun în “papucii” celorlalți. Empatia, o calitate care pare că s-a banalizat prin repetare, rămâne piatra de căpătâi a oricărei relații pe care liderii o stabilesc. Să înțelegi cât de greu sau cât de teamă le este oamenilor, dar și cât te poți baza pe o persoană în vremuri complicate, rămâne o condiție esențială în vremuri tulburi.
În basme îi regăsim întruchipați în Feți frumoși, în cărțile de istorie sunt eroi, însă în viața reală, liderii nu au nevoie de roluri care să le confirme însemnătatea, ci de contexte în care să-și probeze capacitățile. Le plac provocările, îi găsești în rândul întâi atunci când lupta este iminentă, chiar și într-o ședință de board sau în piața în care activează compania pe care o reprezintă. Curajul cu care își apără teritoriul și binele comunității nu trece neobservat. Acest model de vitejie poartă haina smereniei, a măsurii pe care liderul o are în raport cu ceilalți membrii ai cetății. Este egal cu ei, se apleacă cu respect în fața oamenilor merituoși, împarte cu cei din jurul său aprecierile și se bucură de relațiile interumane mai presus de ierarhii și titluri. “La greu” este sintagma pentru proba eliminatorie a acestui model de leadership.
Încrederea acordată și primită versus acțiunile micromanagerului care are nevoie să verifice îndeaproape fiecare pas, este un alt ingredient necesar pentru optimizarea resurselor alocate. Un lider își crește echipa prin spațiul oferit fiecărui membru pentru a-și proba competența. Uneori cu riscul asumat de a greși. Pentru ca îi plac provocările și alege să joace șansa reușitei, în loc să se dea înapoi în fața primejdiilor.
Reiau o declarație făcută de curând, cu toată credința, în această perioadă saturată de variabile și necunoscute în ceea ce privește viitorul. Liderii plini de aer și goi de conținut își pierd credibilitatea, pentru că este vremea faptelor și nu a vorbelor meșteșugite.
Povestea Reginei Maria, regăsită în volumele de memorii, este una dintre cele la care mă întorc de fiecare dată când îndoiala semănată de alții îmi clatină credințele. Și nu este singura. Dar vă invit ca atunci când vă este mai greu să vă ancorați într-una din amintirile ce vă leagă de oamenii care simțiți că vă reprezintă. Să plecăm de lângă cei cu care nu împărtășim aceleași valori. Este o pornire firească care îmi justifică permanent afirmația că oamenii urmează oameni.
Articolul face parte din ediția nr. 266, mai-iunie 2020 a Revistei CARIERE.
Realizată sub tema umbrelă ”Noua dimensiune economică și socială – Testul Covid 19”, ediția cu numărul 266 cuprinde subiecte și abordări ce au în centrul atenției discuțiile fierbinți ale momentului: ce lasă în urmă pandemia și sub ce perspective economice, financiare, sociale ori emoționale ne creionăm viitorul.
