Către maturizarea noastră digitală
Anul 2021 ne dă speranţe de intrare într-o nouă etapă a existenţei noastre sociale în mediul virtual, una, să îi spunem, a adolescenţei. Am făcut până acum cam toate greşelile inerente unei copilării în derivă şi ne-am folosit de social media ca de un joc. Unul care ne-a împins la excese, la extremisme, care ne-a obsedat şi ne-a consumat zilele şi nopţile. Ori de câte ori încerc să îmi imaginez o paralelă cu ultimii câţiva ani de omniprezenţă a social media, îmi amintesc de începutul anilor ’90 în România, când ne-am trezit deodată cu programe non-stop la televizor, ba chiar şi cu mai mult de un canal. Am trecut atunci cu toţii mai întâi printr-o euforie a accesului la informaţie, care mai apoi s-a transformat în obsesie şi chiar un fel de zombificare (vă amintiţi ce feţe trase de nesomn aveam cu toţii pentru că stăteam până la trei dimineaţa căscând gura la nou-descoperitele talk-show-uri şi urlând la ecrane, cu sentimentul că rezolvam atunci şi acolo toate problemele infantilei noastre democraţii?). Faţă de un simplu joc, fie el şi video, însă, dependenţa noastră de social media a dus la rezultate mult mai neprevăzute, ba chiar teribile. Ne-a transformat, aidoma unui drog. Şi sub influenţa ei am schimbat lumea în mod irevocabil în ultimii cinci, şase ani. Sub influenţa ei, o nouă generaţie de demagogi i-a dus pe britanici la votul Brexit, una de populişti a dus la alegerea lui Donald Trump în Statele Unite şi la radicalizarea mişcărilor naziste, ultra-religioase şi de extremă dreapta şi stânga din întreaga lume. Am făcut astfel primul pas solid într-o nouă eră a obscurantismului. Social media s-a dovedit a fi spiritualitatea noului secol (vezi André Malraux) pe care am îmbrăţişat-o şi adoptat-o fără rezerve.
Din fericire, începem acum să vedem în ce ne-am transformat. Încet, încet, ni se limpezesc gândurile şi părem a ne reveni. Puşi în faţa noilor restricţii comerciale şi vamale impuse de realitatea părăsirii Uniunii Europene, tot mai mulţi britanici susţinători ai ideii de „independenţă” şi „neatârnare” a fostului imperiu care a ocupat veacuri de-a rândul un sfert din glob, încep să îşi înţeleagă eroarea de judecată. Peste Ocean, americanii susţinători ai unui demagog pueril şi narcisist s-au găsit purtaţi de valul de ură promovat de idolul lor politic şi au încercat o insurecţie civilă intrând cu forţa într-una dintre clădirile Congresului. Urmăriţi şi arestaţi acum pentru crime federale, se scutură ca de un vis urât. Numai unii, ce e drept. Nu toţi. Alţii, sprijinitori ai conspiraţiei QAnon, s-au găsit debusolaţi şi furioşi că Trump nu a intrat în Washington DC pe un cal alb în 20 ianuarie, ziua inaugurării noului preşedinte Joe Biden, neîmplinind profeţia acelui virtual glumeţ anonim care le promisese că întregul sistem politic din capitala americană va fi dărâmat de salvatorul care a defilat sub sloganul „drain the swamp” pentru ca să devină el însuşi cel mai corupt şi profitor preşedinte din istoria Statelor Unite.
În fine, la marginea Europei, intelectualii români de vază îşi frâng mâinile şi se jeluiesc de alegerea în parlament cu aproape şase la sută din opţiunile electorale a unei organizaţii politice ieşită din istoria neagră a nazismului, rasismului, anti-semitismului şi ortodoxismului nostru istoric. Cum e posibil aşa ceva, cum s-a ajuns aici?, fac râuri de cerneală să curgă şi bat furios taste de laptop, prefăcându-se a uita de ieşirile publice pioase, de încurajările date extremismului religios, de cum au închis ochii la ieşirile misogine şi de cum au combătut tare în presă despre cenzura corectitudinii politice. Social media le-a purtat şi le-a amplificat mesajul şi lor precum şi liderilor de opinie britanici, americani, ruşi, turci, maghiari sau polonezi. Dacă până acum cincisprezece ani, aceste opinii şi luări de poziţie şi-ar fi găsit lăcaş în cărţi şi reviste de cultură mai mult sau mai puţin citite sau accesibile maselor, social media le-a deschis acum calea accesului nelimitat la o masă de gură-cască virtuali cărora spiritul critic nu le este accesibil. Şi cu acel acces, au cucerit astfel atenţia tuturor celor care nu înţeleg diferenţa dintre un punct de vedere şi o chemare la luptă. Social media nu dă numai legiunilor de idioţi dreptul de a vorbi (cum spunea Umberto Eco în 2015 la Universitatea din Torino), ci creează pentru ei şi iluzia de a fi participanţi activi la un discurs pe care nu îl pricep. Prin urmare, aşa cum spunea tot Eco cu acelaşi prilej, social media chiar este „l’invasione degli imbecilli”.
Să luăm însă aceste treziri din somnul radicalizării, din somnul raţiunii, ca pe un semn bun. Lamentările celor surprinşi de cât de departe s-a mers, întrebările şi jeluirile publice de „cum s-a ajuns pân’ aici?” şi „cum e posibil?” sunt, cred eu, de bun augur. Sunt un semn că ieşim totuşi de sub influenţa drogului numit social media şi că, aşa cum spun românii, ni se ridică vălul de pe ochi. Nu tuturor, cum spuneam mai sus, dar măcar unora dintre noi. Teama de răul pe care ni-l face social media i-a făcut pe unii dintre creatorii platformelor să tragă deja semnale de alarmă publice. Existenţa în Casa Albă a unui preşedinte american conectat 24 de ore, şapte zile pe săptămână cu o gloată de „followers” gata să îi urmeze orbeşte orice cuvânt, orice îndemn, orice ordin i-a trezit şi pe patronii platformelor în cauză. I-a alertat că profitul pe care îl trag de pe urma unei persoane publice care galvanizează atâtea energii negative şi pozitive deopotrivă nu este până la urmă mai relevant decât răul pe care un asemenea personaj îl poate face fragilei, de altfel, instituţii a democraţiei în sine. Iar fără un sistem democratic, cealaltă pârghie a statului naţional şi a societăţii moderne, capitalismul, nu are cum să supravieţuiască nici ea.
Să sperăm, aşadar, că intrăm odată cu anul 2021 în adolescenţa existenţei noastre sociale mediate de platforme digitale şi virtuale. Şi chiar dacă adolescenţa nu este neapărat nici ea vârsta înţelepciunii şi a chibzuinţei, e măcar un pas mai aproape de maturitate. Pe vremuri era de neimaginat că vom vedea atenţionări asupra pericolului pe care îl reprezintă tutunul pentru sănătate chiar pe pachetele de ţigări. Poate că e vremea acum să creăm atenţionări şi pentru platformele de social media: „Timpul petrecut în exces şi expunerea prelungită la această platformă poate conduce la radicalizare politică, extremism şi violenţă”. Un deziderat pentru 2021 şi dincolo de el?
Acest articol este preluat din ediția nr. 270 a Revistei CARIERE
Pentru abonare, click aici
