Argument
Fiecare muritor este un candidat la fericire, deși fericirea este greu de definit, dificil de realizat și foarte greu de păstrat. Ce presupune să fii fericit? Să fii bogat, sănătos, tânăr și puternic? Asta înseamnă că cei săraci, bolnavi, bătrâni și anonimi nu pot fi fericiți, însă realitatea dovedește contrariul.
Suntem îndemnați să ne bazăm fericirea pe împrejurările vieții și condițiile exterioare, dar cum ar fi să ne creăm fericirea din modul în care percepem, gândim, acționăm? Cum ar fi să alegem să fim fericiți privind lumea din jurul nostru nu egocentrist, la persoana întâi „eu, mie, pe mine”), ci altruist, deschis către semeni? Suntem plămădiți să căutăm fericirea, nu doar să ne bucurăm de ea, ci să o dorim tot mai mult.
Psihologul Martin Seligman a spus că fericirea este compusă din trei elemente: plăcerea, integrarea şi semnificaţia. Plăcerea se referă la sentimentele pozitive ale omului. Integrarea se referă la capacitatea de a interacționa conform dorințelor fiecărui individ cu cei din jurul său. Semnificația este puterea omului de a da sens și valoare acţiunilor lui. Psihologul Sonja Lyubomirsky a propus o altă explicație. Fericirea depinde în proporţie de 50% de genele noastre, 40% depinde de propriile noastre acţiuni și doar în proporție de 10% depinde de circumstanțele vieții.
Citește și Adaptați pentru viitor. Fericirea, un plan rațional de viață
Toți ne dorim să avem o viață fericită și la fel ne dorim și pentru oamenii pe care îi iubim. În realitate, însă, nu facem din fericire o prioritate, nici la nivel personal, nici al societății. Poate că nu suntem conștienți, dar acțiunile și alegerile pe care le facem ne influențează starea de fericire. Ceea ce ne face fericiți are mai puțin legătură cu banii sau cu bunurile dobândite și mai mult cu atitudinea față de ceilalți și relațiile pe care le avem cu ei. Fericirea suntem noi, imaginea noastră dezbrăcată de orgolii, ambiții, încrâncenări. Fericirea nu galopează nebună pentru a ține pasul cu dezvoltarea tehnologică, ci așteaptă răbdătoare până la un punct să ieșim din bula tehnologică a izolării care ne promite totul, dar doar în format virtual. Fericirea trebuie deosebită radical atât de bucurie, cât și de plăcere. Fericirea are, într-adevăr, în comun cu ele o caracteristică, și numai una: faptul că persoana care a avut parte de ea o va dori din nou.
Un studiu interesant a fost realizat de Bernard Rimland, directorul Institutului pentru Cercetarea Comportamentului Copilului. Rimland a descoperit că „cei mai fericiți oameni sunt cei care îi ajută pe ceilalți.” În clasificarea rezultatelor, Rimland a ajuns la concluzia că toţi oamenii definiți ca fiind fericiți au fost de asemenea descriși ca fiind altruiști: „Cei ale căror activităţi sunt devotate propriei fericiri şi bunăstări sunt, cel mai probabil, nefericiţi, spre deosebire de cei ale căror eforturi sunt dedicate în a-i face pe alţii fericiţi”. În concluzie, Rimland a re-afirmat adevărul pe care Biblia îl exprimase cu 2 000 de ani înainte: „Fă altora ce ai vrea să ţi se facă ţie.” (Bernard Rimland, „The Altruism Paradox”, Psychological Reports)
Este fericirea o stare de bine, o sumă de emoții pozitive, o trăire intensă, un abur ce piere? Sau o continuă construcție, o continuă luptă pentru „permanentizarea” fericirii în ființa noastră, prin acțiuni conștiente și decizii orientate către semenii noștri? Cât de fericit ai fi să vezi nefericirea în semenii tăi? O viață fericită, și nu doar o sumă finită de senzații și clipe încântătoare, se bazează pe acțiuni concrete care țin de rațional, de încredere și de colaborarea cu cei din jurul nostru. Înseamnă evitarea folosirii persoanei întâi singular: „eu”, „pe mine”, „al meu” și orientarea către „noi” şi „pe noi”.
Ne construim strategii și planuri bine conturate și argumentate privind viața profesională sau cea personală, dar ne-am gândit vreodată că fericirea poate fi cel mai rațional plan de viață pe care suntem capabili să-l construim, să-l aplicăm și să-i valorificăm potențialul? Fericirea este o alegere făcută constant și permanent, bazată pe triumful raționalului asupra iraționalului. Până la urmă, de ce să fiu fericit? Este fericirea un mit? Este o iluzie, un paradox, un ideal? O experiență? Este optimistul mai fericit decat pesimistul? Influențează credința noastră fericirea? Fericirea poate fi învățată? Pe ce se bazează fericirea: pe trecut, prezent, viitor? Fug adesea de prezent și mă refugiez în viitor pentru a fi mai fericit? Ce aleg astăzi când mă dau jos din pat? Să trăiesc într-o lume prietenoasă sau ostilă? Decizia îmi va influența atitudinea și implicit fericirea sau nefericirea mea. Ne imaginăm fericirea sau o trăim cu adevărat?
Toate acestea sunt întrebări, răspunsuri, subiecte, argumente pe care le veți găsi în cartea Adaptați pentru viitor. Mic tratat despre fericire. Citind-o, mi-am amintit de cuvintele lui Rainer Maria Rilke: „Dacă viaţa ta cotidiană pare săracă, nu da vina pe ea, învinuieşte-te pe tine. Spune-ţi că nu eşti destul de poet pentru a-i evoca bogăţiile. Mai întâi, spune-ţi ce vrei să fii. Apoi fă ce trebuie să faci”.
Acest articol a fost publicat în cartea “Adaptați pentru viitor. Mic tratat despre fericire”, scrisă de Dorin Bodea – autor, doctor în economie, doctor în sociologie, consultant în dezvoltare organizațională.
Cartea poate fi găsită aici
Cristian Stanciu, Country Manager
Ewopharma AG România & Republica Moldova