Charisma nu se moștenește, ci se învață și ține de umanitate
Așa că dacă am avea modelele potrivite oricare dintre noi ar putea avea magnetismul propriu charismei. Nu toți putem fi un al doilea Martin Luther King, care a avut noroc cu un tată predicator și activist social. Dar oricare dintre noi, cu exercițiu și o exploatare a câtorva mici secrete ale căror rezultate sunt dovedite științific putem avea o personalitate charismatică.
Oamenii charismatici își exprimă sentimentele
Specialiștii au convenit că personalitățile charismatice își exprimă sentimentele spontan și autentic, acest lucru permițându-le să controleze emoțiile celorlalți. Procesul poartă denumirea de ”contagiune emoțională” și se referă mai exact la tendința inerentă a oamenilor de a copia și a mima gesturi, expresii, posturi ale unei alte persoane.
Rezultatul este o convergență emoțională cu persoana de la care ai împrumutat toate acele trăsături comportamentale. Cu alte cuvinte, charisma stă în a-ți exprima cu putere emoțiile astfel încât să existe un transfer emoțional către ceilalți.
Oamenii charismatici folosesc cuvinte simple și profunde
O analiză a psihologului american Dean Keith Simonton arată că ce separă președinții SUA care au avut succes de alți politicieni este limbajul pe care l-au utilizat. Cuvintele și expresiile uzitate pentru a crea conexiuni emoționale cu publicul ascultător sunt parte din arsenalul unei personalități charismatice. Totul pentru a trezi în ceilați sentimente de iubire, ură, admirație, speranță, lacomie șamd. De aceea, cei mai buni oratori știu că pentru a avea succes în public trebuie să se adreseze nu rațiunii, ci emoțiilor. Nu creierului, ci inimii.
Oamenii charismatici oglindesc personalitatea celorlalți
Psihologii au descoperit că atunci când doi oameni se înțeleg, încep să se imite unul pe altul ca și cum ar fi reflexii ale celuilalt. Dacă partenera ta are obiceiul să își țină picioarele încrucișate sub masă, la fel vei face și tu. Dacă știi să vezi aceste semne, te poți folosi și la scară mai largă. Un studiu din 2007 condus de Universitatea Columbia a dat niște rezultate cu totul uimitoare. S-au luat mai multe grupe de participanți. Unul dintre grupuri a fost rugat să mimeze comportamentele partenerului, celălalt nu.
Atunci când s-a copiat comportamentul, în 10 din 15 cazuri negocierile derulate s-au încheiat cu succes. Atunci când nu s-a copiat, doar 2 din 16 negocieri s-au încheiat bine. Explicația e simplă: un comportament în oglindă stabilește premisele unei bune colaborări și facilitează formarea încrederii.