Cand iti permiti sa incalci regulile?
Imi aduc aminte ca in anul 2 de facultate urma sa plec la un congres in Norvegia iar unul dintre profesori mi-a comunicat faptul ca facultatea a decis sa dea un raspuns negativ cererii mele de finantare. Cateva zile mai tarziu am aflat ca aceasta nu fusese discutata in consiliul facultatii, asa cum ar fi fost normal. Ca urmare, i-am solicitat din nou decanului aprobarea cererii, ceea ce s-a si intamplat.
Nu tin sa imi aduc aminte reactia pe care doamna profesor care imi daduse initial raspunsul negativ a avut-o atunci cand a aflat acest lucru. Din fericire pentru mine, nu eu incalcasem regulile.
In general, pozitiile pe care le-am ocupat in cadrul mai multor companii au inclus si o functie de reprezentare in asociatii industriale, unde reprezentantii unor companii membre nu se implicau decat intr-o maniera superficiala. Pentru a raspunde unor situatii externe destul de dificile, nu de putine ori era nevoie de o decizie rapida, dificil de atins in conditiile in care reprezentantii celorlalte companii fie nu se implicau, fie nu doreau sa isi asume niciuna. Amintesc aici directorul de corporate affairs al unei multinationale din domeniul alimentar care de cele mai multe ori nu comunica prin e-mail insa se folosea des telefonul mobil pentru a nu lasa o dovada scrisa a unei opinii care sa ii poata fi ulterior atribuite.
In astfel de situatii, este nevoie de cineva care sa isi asume o decizie, un pas inainte si sa deblocheze situatia, chiar daca acest lucru poate insemna schimbarea unor reguli in timpul jocului. Evident, o astfel de masura nu place intotdeauna, mai ales celor care nu au un interes direct in problema respectiva, insa riscul inactiunii este mult mai mare decat asumarea unei decizii care nu este intotdeauna cea mai indragita.
Florentin Scarlat, External Affairs & Communications Manager, Merck Sharp & Dohme