Antreprenoriatul social: Infuzie de inteligență și suflet pentru bolnavul sistem de sănătate din România
Problemele sociale ale omenirii, internetul și rețelele sociale care permit diseminarea instantanee a informațiilor, colaborarea virtuală și finanțarea prin crowdfunding permit dezvoltarea fără precedent a antreprenoriatului social (AS). Apar noi modele de organizații, orientate sau nu spre profit, diferite între ele ca mărime, misiune și valori. Ele rezolvă eficient și ingenios nevoi sociale, culturale și de mediu, acolo unde companiile și instituțiile tradiționale nu reușesc.
MIRACOLUL ANTREPRENORIATULUI SOCIAL
Succesul se măsoară prin impactul asupra societății, prin diminuarea sau rezolvarea problemelor asupra cărora se concentrează, în domenii ca eradicarea sărăciei, sănătate, educație, dezvoltarea comunității. Profitul este direcționat spre dezvoltarea activității și, ca urmare, spre o mai bună satisfacere a scopurilor sociale.
Succesul organizațiilor neguvernamentale (ONG) depinde, ca în orice organizație, de competența celor care le conduc. E nevoie de lideri altruiști, autentici, pasionați de cauza respectivă, cu o perseverență de fier, foarte buni lideri și manageri.
În România, antreprenorii sociali, aproximativ 53% femei și 47% bărbați, sunt la început de drum, cu o multitudine de oportunități date de diversitatea și gravitatea problemelor sociale. Se nasc mii de proiecte sau întreprinderi sociale, dar multe sunt efemere sau marginale. Un studiu al Ashoka România arată că principalele lor provocări sunt dificultatea de a obține finanțare, ambiguitatea sistemului legislativ, procedurile greoaie din aparatul de stat și o mentalitate care nu încurajează inițiativa privată. Cei mai performanți și perseverenți antreprenori sociali nu numai că nu se sperie de aceste obstacole, dar devin mai creativi și mai energici pentru a identifica resurse și soluții și a depăși barierele. Nu sunt mulți, însă numărul lor e în creștere.
Aproximativ 17% dintre antreprenorii sociali se implică în domeniul incluziunii sociale, 17% în dezvoltare socio-economică, 16% în educație, 14% în domenii transversale și 7% în sănătate.
SISTEMUL DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA ESTE BOLNAV
Sunt prea numeroase aspectele ce demonstrează această realitate dureroasă, pentru a le prezenta pe toate. Pe scurt, conform Eurostat, cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor sunt cele mai mici din Europa, în jur de 400 de euro. Principalul furnizor de servicii medicale este spitalul, urmat de ambulatoriul din spital și abia apoi de medicina primară, invers decât ar fi normal. Deși lipsesc aproximativ 1.800-1.900 de medici de familie din sistem, nu s-au scos suficiente posturi la concursul de rezidențiat. Un medic deservește 335 locuitori. În 2017, lucrau 58.600 de medici, majoritatea fiind concentrată în centrele universitare. Pacienții din țară ajung la specialist după luni de așteptare. De la intrarea în UE, au plecat din țară aproximativ 15.000 de medici, 6.000 doar în ultimul an, nu doar pentru venituri mai mari, ci pentru că nu au condiții să-și practice meseria în condiții decente și sigure și nu se mai bucură de recunoaștere. Spitalele sunt supraaglomerate și dezinfectanții sunt insuficienți. Investițiile în spitale se fac defectuos și inechitabil. Pacienții nu au acces la investigații și la tratamente de ultimă oră – de exemplu, doar 3-5% dintre pacienți au acces la CT sau RMN gratuit. În aceste condiții, suntem pe locul doi ca rată a mortalității, după Bulgaria, și pe locul întâi ca mortalitate infantilă. În 2017, numărul deceselor a fost de 260.775, în creștere cu 1,3% față de anul anterior. Mor anual aproximativ 1.500 de copii mai mici de 1 an și 2.000 mai mici de 5 ani. Cele mai multe decese sunt în zonele rurale. Prima cauză de deces o reprezintă bolile cardiovasculare, a doua, cancerul, care va trece probabil curând pe primul loc. În fiecare an, se înregistrează cca 55.000 de cazuri noi de cancer, la vârste tot mai tinere, și cca 50.000 de decese. Astăzi, există tipuri de cancer care sunt vindecabile dacă sunt depistate la timp și se aplică un plan corect de tratament. Nu este cazul României, unde aproape nu există prevenție, sistemul medical e în colaps și tratează cu greu pacienții cu speranțe de vindecare. Pacienții declarați incurabili, aproximativ 170.000 la nivel de țară, sunt practic abandonați.
ANTREPRENORIATUL SOCIAL PREIA DIN PROBLEMELE PACIENȚILOR
Am dorit să iau direct pulsul antreprenoriatului social din România, într-un domeniu sensibil: sprijinul acordat bolnavilor de cancer, în lupta pentru o viață mai bună. Am discutat cu Mirela Nemțanu, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, Vlad Voiculescu, lideri în trei ONG-uri cunoscute și performante: HOSPICE Casa Speranței, „Dăruiește viață”, MagiCAMP. Am întâlnit în aceste organizații pasiune, dinamism, optimism, inițiativă, agilitate, determinare și altruism, multă perseverență, un management de invidiat și de luat ca exemplu. Cei patru au suflet mare, sunt foarte comunicativi, ocupați, dar dispuși să aloce timp ca să ajute, împărtășindu-și experiența. Au îndelungată experiență de business și nu ezită să spună cât de util le este ceea ce au învățat în corporații pentru a fi performanți. Mai multe detalii despre activitatea lor puteți afla și din articolele scrise în site-urile www.revistacariere.ro și www.elitaromaniei.ro.
Toți sunt îndrăgostiți de cauza pe care o servesc, și asta este evident din ochii lor, din cuvintele lor, din ceea ce fac și reușesc. Mirela Nemțanu este director executiv al celei mai mari fundații din România, cu o misiune foarte delicată: aceea de a face mai ușoară viața bolnavilor aflați pe un drum fără întoarcere, dar și a celor ce rămân în urma lor, prin servicii de paliație 24/7. Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu se dedică, prin Asociația „Dăruiește viața” pe care au fondat-o, găsirii de soluții pentru creșterea șanselor la viață a bolnavilor de cancer. Acum construiesc cu bani privați, în curtea Spitalului „Marie Curie”, primul spital de oncologie și radioterapie pediatrică din România. Vlad Voiculescu este co-fondator, alături de jurnalista Melania Medeleanu, al taberelor MagiCAMP, destinate copiilor bolnavi de cancer, care au boli grave sau au pierdut pe cineva foarte drag.
L-am întrebat pe Vlad Voiculescu, în calitatea lui de fost ministru al Sănătății, de ce consideră că unele ONG-uri au performanțe net superioare față de guvern. Mi-a răspuns cu o poveste relevantă pentru birocrația din administrație. După ce a devenit ministru în 2016, în luna mai, a comandat, conform procedurilor din minister, o canapea, pentru a se putea odihni puțin în nopțile lungi de muncă. A primit-o în decembrie. Tot în mai, a început și renovarea clădirii MagiCAMP din Brănești, însă acolo lucrurile s-au finalizat mult mai repede: o casă întreagă, de 530 de metri pătrați, a fost gata în două luni. În ONG-uri, mi-a spus, capitalul de încredere e mare, iar numărul de decidenți e mic, de aceea totul se întâmplă cu viteză.
Vlad Voiculescu vede cu satisfacție cum se dezvoltă antreprenoriatul social în România. „Tot mai mulți oameni se uită dincolo de curtea lor și vor să rezolve problemele grave pe care le observă. Au o foame uriașă de sens, de muncă cu rost. Se apucă de treabă și fac bine, binele pe care-l fac se întoarce, îi face să se simtă bine, cu oameni de bine în jurul lor. De aceea nu se mai întorc la ceea ce făceau înainte”.
I-am întrebat pe cei patru interlocutori ce aduce succesul în ONG-uri. Răspunsurile lor au fost asemănătoare. Conform Mirelei Nemțanu, multe ONG-uri cu cauze extraordinare eșuează din cauza faptului că nu funcționează ca un business, nu au strategie, marketing, management. Vlad Voiculescu a pus accentul pe valori, viziune, pe reziliență, pe efortul pentru depășirea limitelor și pe construirea de echipe guvernate de sentimentul de încredere. Consideră educația și experiența ca fiind esențiale. Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu mi-au vorbit despre lucruri similare: nevoia de viziune, dar și de asumare a responsabilității. Consideră că fermitatea, perseverența și valorile morale reprezintă caracteristici-cheie. Strâng bani și au nevoie de foarte mulți, muncesc asiduu pentru asta, dar nu-i acceptă de la cei lipsiți de etică. Ele consideră că a nu amâna deciziile, chiar cu riscul de a greși, este esențial pentru atingerea obiectivelor.
Sunt eficienți în a atrage finanțări, redirecționarea către asociații și fundații a 20% din impozitul pe profit sau pe venit. Acum, la sfârșitul anului, este momentul discuțiilor cu reprezentanții corporațiilor, pentru a-i convinge să nu lase suma aferentă acestui procent să meargă spre o adresă necunoscută, ci să o direcționeze către o anumită cauză.
De ce au nevoie ONG-urile pentru a-și îndeplini misiunea? – am întrebat. Vlad Voiculescu a răspuns: „De depășirea propriilor limite”. Poate face guvernul ceva pentru ONG-uri? „Da – au răspuns cu toții. Să ne lase să ne facem treaba corect, cu profesionalism. Nimic mai mult”.
ONG-iștii sunt îngrijorați în legătură cu o inițiativă legislativă criticată inclusiv de Comisia de la Veneția. Aceasta va impune închiderea ONG-lor ce nu-și vor publica toți donatorii, activitate atât ne-etică, dar și imposibilă, mai ales în cazul susținerii prin SMS-uri. În plus, o nouă lege, aprobată recent de Camera Deputaților, încalcă intimitatea și confidențialitatea celor care beneficiază de serviciile ONG-urilor. Ea obligă asociațiile și fundațiile să raporteze datele personale ale celor care participă la orice fel de activitate pe care o organizează, sub amenințarea de dizolvare în 30 de zile, în caz de neconformare.
Ce pot face antreprenorii sociali pentru a depăși aceste bariere? Pasiunea, curajul și perseverența îi vor ajuta. Ar fi totuși necesară o mai mare susținere din partea noastră, a tuturor. Să nu uităm că putem contribui, doar să ne propunem asta și să aflăm cum, luând legătura cu ei.
Articol preluat din numărul 253/decembrie 2018 – ianuarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
