Aerul curat poate deveni un lux

Evident, teoria profesoarei mele insinua că aerul va fi taxat de voie, pentru profit și nu de nevoie, cum s-a întâmplat în 2015, când un antreprenor canadian a început să vândă aer îmbuteliat. Mișcarea lui vine ca răspuns la poluarea care a ajuns la cote inimaginabile în marele orașe din China, unde respirația este imposibilă fără măști.

China e departe, am putea spune, dar nu e deloc așa. În martie 2015, una dintre cele mai importante capitale europene, Paris, a devenit cel mai poluat oraș de pe planetă, chiar dacă pentru o perioadă scurtă. Însă asta ne-a arătat nu numai că poluarea este severă și pe continentul nostru, dar și faptul că am putea ajunge în situația în care accesul la un aer respirabil să nu fie garantat, într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Însă nu știrea asta legată de poluare face headline-ul ziarelor în 2015, ci scandalul emisiilor reduse printr-un soft ingenios, care maschează valorile reale ale emisiilor autoturismelor. În 2016 am putea să aflăm chiar că acest fenomen nu este doar apanajul unei singure companii, ci o practică general folosită de industria mașinilor. Care e problema cu această dezbatere? Că e total secundară și nu e esența problemei, ci doar un simptom.

Este cu totul inacceptabil să falsifici cifre și să creezi impresia că produsele tale poluează mai puțin decât în realitate și orice jucător de pe piață care recurge la astfel de tactici ar trebui să fie taxat puternic atât de legislație, cât și de consumator. Principala problemă a orașelor noastre însă nu este că mașinile poluează prea mult, ci faptul că avem mult prea multe mașini. Mașini care aglomerează atât de mult traficul, încât orice am face, oricât am dezvolta infrastructura, tot nu ar fi de ajuns, iar poluarea doar ar crește și mai mult. În aglomerările urbane pur și simplu nu ne permitem ca mijlocul principal de deplasare să fie mașinile, mai ales în situația în care aceste aglomerații tot cresc.
Mașinile, dincolo de poluare, ambuteiaje, de claxoane și de nervi, contribuie la sedentarism și generează stiluri de viață în care majoritatea oamenilor stau așezați în majoritatea timpului petrecut treaz, în fiecare zi.

Dacă este să calculăm toate aceste costuri, cel al poluării corelat cu o gamă întreagă de diverse boli ce pot fi generate de aceasta, cel al poluării fonice, care ne tulbură constant somnul în orașele mari, cel al nervilor și agresivității și sedentarismul, ne dăm seama că nu de reducerea poluării cu câteva procente avem nevoie, ci de o schimbare totală a spațiilor urbane.

Dacă ne uităm în jur, în București, pe timp de iarnă, vedem că traficul pietonal e total descurajat, iar, dacă alegi cumva să mergi pe jos undeva, trebuie să te descurci cum poți. Toată infrastructura și cheltuielile de iarnă sunt pentru acea minoritate care se află în spatele volanului, iar restul oamenilor se descurcă aşa cum pot.

Dacă autoritățile ar citi studiile făcute de câteva orașe vizionare de pe planetă, ar putea afla că o reducere sau încetinire a vitezei traficului reduce poluarea, ambuteiajele, poluarea fonică și, nu în ultimul rând, este bună pentru economie. Un studiu din New York arată că reducerea vitezei de deplasare a mașinilor, a benzilor de circulație și restrângerea traficului generează vânzări semnificativ mai mari tuturor magazinelor de pe acele străzi. Iar banii economisiți din sănătate ar putea fi la fel de relevanți, ca să nu menționăm că orașele pot deveni, în acest fel, locuri mult mai plăcute.

Pentru o asemenea schimbare este nevoie de presiune. Presiune din partea pietonilor, din partea cicliștilor, a celor care aleargă, a celor care vor să folosească mijloace de transport în comun și, evident, a celor care se află în acest moment în spatele volanelor. Pentru că orașele sunt și ale noastre și cu toții putem să ne imaginăm un spațiu care nu numai că nu ne îmbolnăvește, dar ne şi încântă zi de zi.

Magor Csibi este director WWF şi iniţiatorul campaniilor "Salvaţi pădurile virgine" şi "Salvaţi râurile de munte"