13 idei utile în managementul schimbării

1. Schimbarea este un proces vectorial. Nu ştiu dacă şi voi aveţi aceleaşi nevoi ca mine, dar eu, inginer fiind, pentru a putea înţelege cum funcţionează un proces, trebuie să îl vizualizez… Ca pe o schemă sau un desen cu simboluri din fizică sau matematică. Aşa că, în accepţiunea mea, schimbarea este rezultanta forţelor care susţin şi a celor care se opun modificării situaţiei curente. De aceea, ca orice vector, schimbarea va fi definită prin origine, direcţie şi sens. De exemplu, într-o schimbare organizaţională, originea este similară cu motivul pentru care conducătorii îşi doresc schimbarea. Direcţia este dată de CEO, iar sensul este întotdeauna de sus în jos, adică de la top-management către nivelurile de execuţie – este extrem de util să identificaţi de fiecare dată toate aceste elemente.

2. Analiza este o etapă anterioară deciziei de schimbare. De câteva ori am comis eroarea de a analiza în detaliu procesul abia după ce am luat decizia de schimbare, încetinind astfel procesul în sine şi sabotându-mi şansele de succes. La extrema cealaltă, uneori, deşi nevoia schimbării e clară pentru toată lumea, nimeni nu îşi asumă riscurile, ascunzând indecizia în spatele analizei. Aveţi grijă să nu se spună (şi) despre voi că „aţi analizat până aţi… paralizat”.

3. Atunci când conduci schimbarea, bazează-te mai degrabă pe încrederea celorlalţi decât pe autoritatea formal. Autoritatea bazată pe competenţă este mai puternică şi funcţionează mai bine decât cea conferită de organigramă.

4. Comunică simplu şi direct motivele schimbării. Ori de câte ori am încercat să îndulcesc mai mult decât trebuie un mesaj, am greşit. Orice individ normal acceptă, spre exemplu, că o afacere pe pierdere trebuie restructurată.

5. „Could gossip be good?” Am realizat în timp că succesul unei schimbări depinde de felul în care cei implicaţi discută, informal, despre respectiva schimbare. În astfel de situaţii îmi vine în minte o variantă americană a unei zicale: „Gossip is not good”. Şi, dacă tot nu putem opri gura lumii, hai să încercam să folosim această pornire naturală a oamenilor, generând o spirală pozitivă a zvonurilor.

6. Viteza este esenţială. Experienţa mi-a dovedit că, odată ce ai decis să schimbi, ar fi bine ca procesul să decurgă cât mai rapid cu putinţă, astfel încât tranziţia să fie cât mai scurtă.

7. Nu te mai raporta la trecut. În momentul în care ai decis în ce direcţie mergi, nu ezita. Întrebări de tipul „Ce-ar fi fost dacă?” sunt maligne. Astfel de gânduri nu au făcut decât să mă încetinească şi să mă demotiveze.

8. Amânarea este cel mai mare pericol. Un cunoscut mai hâtru mi-a spus odată că amânarea este… cheia flexibilităţii. Bineînţeles că în realitate nu aşa se rezolvă problemele, este doar o glumă. Ar fi bine ca peste o lună, un trimestru sau un an să nu ne pară rău că nu am început mai devreme!

9. Oamenii tind să accepte mai greu schimbarea, dar se schimbă destul de uşor. Este o credinţă bazată pe rapiditatea cu care ne adaptăm la schimbarea societăţii în care trăim. Şi nu vorbesc aici doar despre generaţiile mai tinere, ci în special despre generaţia mea şi chiar despre cea a părinţilor mei.

10. În majoritatea covârşitoare a cazurilor, schimbarea este însoţită de emoţii negative. Am ajuns la concluzia că, indiferent dacă îţi doreşti sau nu schimbarea, indiferent dacă o conduci sau eşti condus, e bine să conştientizezi şi să accepţi că trăirile tuturor celor implicaţi vor fi rareori pozitive. Nu degeaba se spune că cel mai uşor îţi faci duşmani atunci când încerci să schimbi lucruri. Mai util este să încerci să înţelegi principalele aspecte care generează emoţii negative şi să formulezi alternative sau soluţii pentru ele.

11. No news means bad news Într-o schimbare, rareori lucrurile vor merge simplu. Aşa că liniştea nu este un semn bun. Află ce se ascunde în spatele tăcerii şi acţionează.

12. Într-o schimbare organizaţională, prea multă democraţie strică. Aici atât aş avea de spus, clar şi succint. Fără alte comentarii.

13. Ascultă-ţi (şi) instinctual. Am lăsat această idee la final, fiind cea care mă caracterizează cel mai mult. Fără să pot explica de ce, sunt convins că subconştientul nostru este cu mult mai inteligent decât realizăm noi. Atât din experienţa mea, cât şi din situaţiile întâlnite în proiectele în care am fost implicat, cele mai de succes poveşti sunt ale celor care şi-au ascultat (şi) instinctul atunci când au luat decizii importante. Cred cu tărie că instinctul este locul unde se acumulează experienţa câştigată de specia noastră în milioane de ani de evoluţie. N-ar fi păcat să irosim o asemenea resursă?

Articol preluat din Revista Cariere de martie. Pentru detalii legate de abonare, click aici