„Nu poți anticipa exact unde vei ajunge – mai ales pe harta lumii!” – Tara Skurtu, poet/scriitor, profesor, creative writing mentor

Copilăria – începutul tuturor

A fost crescută în stil catolic, trebuind să meargă în fiecare săptămână la catehism pentru a-și mărturisi păcatele. „Eram un copil bun și liniștit așa că, în confesiunile mele regulate, am mărturisit păcate pe care nu le-am comis pentru că trebuia să-i spun preotului ceva. Am fost conștientă de faptul că am mințiț și că minciuna e un păcat în sine.. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc mult la mortalitate și la ideea de rai și iad. Cerul ar fi trebuit să fie cel mai bun loc din lume dar mi s-a spus că nici măcar nu aș putea mânca acolo. Am fost îngrozită de acest lucru așa că visul meu din copilărie era să fiu cel mai sănătos și longeviv om”.

Poate nu ne dăm seama prea bine la vârsta de 4 sau 5 ani când răspundem la deja retorica întrebare „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, dar, din experiență, am observat că cei mai mulți oameni au și devenit la un moment dat ceea ce au spus când erau mici. În clasa a II-a, Tara a răspuns foarte clar și răspicat că vrea să devină „mamă și profesoară”. „Ei bine, încă nu sunt un om mort, așa că încă îmi îndeplinesc jumătate din visul meu. Și viața m-a determinat să devin și un profesor de creație scrisă și un vorbitor public, așa că aș spune că stau destul de bine la departamentul de vise din copilărie!”, spune ea.

Professional journey

Grădiniță, școală, facultate… Teoretic, fiecare om ar trebui să își ia viața în propriile mâini la vărsta majoratului, atunci când se presupune că devenim adolescenți în căutarea rostului nostru în viață. Călătoria Tarei a început chiar la vârsta de 18 ani în timp ce un prieten de liceu o conducea spre universitate din Florida, în Boston. „Vă vine să credeți sau nu, inițial am vrut să fiu moașă – chiar eu m-am născut acasă, alături de o moașă – dar am ales terapia prin artă, la fel ca majoritatea colegilor mei. Un an mai târziu am plecat de la colegiu pentru a deveni totuși o moașă. Am început să lucrez la un magazin gourmet, iar chef-ul și-a dat seama că eram un patiser înnăscut. În următorii 10 ani am lucrat ca patiser.” Și-a schimbat cariera de multe ori. „M-am întors la Școala de asistente medicale – aveam nevoie de o diplomă de specialitate dacă voiam să devin moașă în spital. Apoi am fost student premedical. La vârsta de 20 de ani am aflat de la un doctor foarte bun că sufăr de o boală amenințătoare. Această experiență m-a marcat pe viață. Am început să scriu și să public poezii și totul părea să mă împingă spre ceea ce credeam că este cel mai nepractic lucru din lume: poezia. Am ignorat acest lucru cât am putut de mult. În cele din urmă viața m-a condus tot către poezie și m-am lăsat dusă de viață. M-am înscris la programul de creație al Universității din Boston. Aceasta a fost cea mai mare și cea mai importantă decizie pe care am luat-o vreodată și mi-a schimbat întreaga carieră. Astfel am devenit profesor.”

Inspirație, mentori, poeme

Inspirația Tarei vine din viața de zi cu zi, din întâmplări frumoase sau mai puțin frumoase, din sentimente și trăiri proprii. „Acestea includ mereu pe cineva pe care-l iubesc”. Spune despre poeme că uneori pare că ele „sunt mai deștepte decât noi – la fel cum un miros sau un sunet declanșează o tresărire, o poezie îți poate întrerupe ziua și poate sta în gând până când o scrii bine”.

„Cred că poezia este de fapt povestirea, iar poemele mele provin din experiențele destul de importante pentru a se cimenta în amintiri. Pentru mine, lucrurile cele mai inspirante sunt adesea simple acțiuni sau imagini care sunt în conflict cu mediul sau realitatea unei situații. Un moment încărcat de sensuri și sentimente complicate. Un moment simplu, cum ar fi o mușcătură dintr-un creier pane – ceva ce ai spus mereu că nu îl vei mânca vreodată – pentru că ești îndrăgostit de persoana al cărui părinte l-a gatit și că ești într-o țară nouă și chiar dacă ai face tot posibilil ca relația să funcționeze, tot nu ar funcționa… Și, în poezie, această mușcătură de creier reprezintă mult mai mult decât acțiunea de a mânca ceva ce nu-ți place – devine o relație. Cred că magia poemelor este că folosesc cuvinte pentru a descrie sau a invoca ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte: sentimente. Și aceste sentimente, la rândul lor, ne inspiră să le scriem”, povestește Tara.

Omul care i-a fost și îi este mentor este poetul și criticul de muzică, Lloyd Schwartz. „El mi-a îndrumat scrisul departe de sentimentalitate și m-a învățat aproape tot ce știu despre editare și revizuire. Ori de câte ori închei un proiect nu pot să nu mă întreb „oare ce spune Lloyd?”.

Cariera de public speaker

Când era un copil le povestea părinților piese de teatru așa că, oarecum, are sens că Tara a devenit un public speaker. „Procesul a fost gradual și probabil a debutat când am început să citesc poezii. Am participat la atât de multe lecturi îngrozitor de plictisitoare așa că mi-am propus ca în poemele mele să povestesc diverse întâmplări. Lloyd Schwartz m-a învățat să citesc fiecare poezie ca și cum ar fi fost pentru prima dată”.

Când a devenit profesor de scriere creativă, a descoperit trei lucruri critice: 1) oamenii sunt adesea îngrijorați că nu sunt destul de creativi și / sau nu au propria voce scrisă; 2) oamenii care spun că nu înțeleg poezia, de fapt o iubesc (nu au fost expuși poeziei care le vorbește de la sine sau au fost expuși doar poeților de acum sute de ani în urmă); și 3) felul în care poezia este învățată adesea în școală îi face pe oameni să fugă de ea.

„Acum cinci ani am început să predau seminarii creative în medii corporative. Și acum doi ani Cristian Lupșa, redactor-fondator al Decât o Revistă, mi-a dat primele două mari șanse: CreativeMornings și Power of Storytelling. Atunci am început să fac discursuri publice interesante despre importanța poeziei, povestirii și a scrisului creativ, precum și despre modul în care poezia poate fi accesibilă și chiar distractivă. În plus față de aceste discursuri, predau seminarii corporatiste și de creație în grupuri mici și ateliere de creație în care oamenii se adresează și se mișcă dincolo de temerile lor, câștigă încredere în navigarea prin procesul creativ și devin scriitori și comunicatori mai puternici și mai eficienți.”

Peste 5 ani… more to say

„Un lucru pe care l-am învățat este că nu poți anticipa exact unde vei ajunge – mai ales pe harta lumii! Tocmai am creat un seminar de creație și un atelier de lucru aici, în România, și în cinci ani, mă văd călătorind în jurul valorii de a învăța din ce în ce mai mult din aceste ateliere și de a oferi mai multe discursuri publice despre creativitate și poezie. Și sperăm că avem suficient timp să scriem mai multe poezii!”, spune Tara despre planurile sale de viitor.

Motto și sfaturi

„Întotdeauna privim la ecrane și această tehnologie ne-a făcut dependenți de întreruperi și a dus la schimbarea modului în care citim. Sfatul meu este să faceți din când în când câte o pauză de la ecrane și citiți de pe pagină, de pe hârtie. Este ca diferența dintre tastarea și scrierea unui cuvânt. De asemenea, citiți pentru a descoperi,” ne îndeamnă Tara.

Motto-urile ei sunt următoarele:

Munciți cu sufletul și întotdeauna fiți dispuși să încălcați propriile reguli.

Spre deosebire de sport, nu există vârstă de vârf pentru scriere, deci: revizuiește, corectează, revezi.

Urmați acel impuls în carieră care nu va dispărea – s-ar putea să fie cel mai practic lucru din lume pentru dvs. Și ar putea ajuta și pe alții.

Tara Skurtu, poetă

Poetă de origine americană, Tara locuiește în prezent în România. Ea este beneficiară a două burse Fulbright și a programului Robert Pinsky Global Fellowship și câștigătoare a două premii din partea Academiei Poeților Americani. Poeziile Tarei au fost publicate pe plan internațional fiind traduse în șase limbi. Este autoarea plachetei Skurtu, Romania și a colecției de poezie completă The Amoeba Game.

Înainte de a pleca în România a predat la Universitatea din Boston, a fost lector în creație literară, a predat compoziție și literatură pentru studenții încarcerați, prin Programul de Educație a Penitenciarelor BU, și a fost în echipa de planificare și predare pentru cursul online, „The Art of Poetry”, al lui Robert Pinsky. În prezent, ea lucreză ca și game writer în București și ține workshopuri și seminarii de creative writing.

Anul acesta Tara va fi speaker la TEDxEroilor în 4-6 mai.
Foto credit: Cătălin Georgescu.