“Should we be mindful of mindfulness?”

„Should we be mindful of mindfulness?…It has been prescribed by the NHS for depression since 2004 but recently mindfulness has spawned a whole industry of evening classes and smartphone apps. What is the evidence that the practice – part meditation, part CBT – works?…”, notează încă de la început The Guardian (https://www.theguardian.com/society/2014/feb/23/should-we-be-mindful-of-mindfulness-nhs-depression).
By the way, ca să păstrez același ton, putem fi martori ai gândurilor noastre în loc să le analizăm? Originile metodei Mindfulness se pierd în trecutul a mai bine de 2.000 de ani, potrivit specialiștilor în domeniu. Metoda a devenit cunoscută în cultura occidentală abia în ultimii 30 de ani, odată cu demonstrarea ştiinţifică a beneficiilor sale.

Fără poveste proprie?

La ora actuală, metoda este folosită în spitale, armată şi penitenciare ca tehnică de reducere a stresului, de lucru cu dependenţele, cu stările de depresie şi anxietate, iar în şcoli şi companii ca metodă de creştere a creativităţii şi productivităţii, de dezvoltare a rezilienţei şi a inteligenţelor socială şi emoţională. În octombrie 2015 Parlamentul Britanic făcea public raportul despre integrarea Mindfulness în sănătate, educatie, mediul corporatist şi sistemul judiciar, devenind astfel prima ţară care adoptă un program de Mindfulness la nivel guvernamental. Practica Mindfulness te învaţă să observi senzaţiile fizice şi procesele mentale, cu scopul de a trăi total în momentul prezent, fără filtrele obişnuite ale conceptelor, prejudecăţilor, aşteptărilor sau presupunerilor culturale – pe cât posibil, fără „povestea” proprie despre ceea ce experimentezi în realitate.

O industrie

“Mindfulness este peste tot în acest moment”, titrează mai departe The Guardian. “Dacă nu cunoașteți pe cineva care a făcut un curs, a descărcat o aplicație sau a citit o carte pe temă, veți cunoaște curând. Bazată pe practicile vechi de secole de meditație budistă și exerciții de respirație, metoda este prescrisă pentru mii de pacienți, în fiecare an, pentru a ajuta la prevenirea anxietății, depresiei și stresului. Iar unii sunt dispuși să plătească mult pentru lecțiile legate de această metodă, crezând că astfel îmbunătățesc calitatea vieții și a relațiilor lor. Industria de mindfulness este vastă și în creștere săptămânală”.
Și profesorul Mark Williams crede asta. Unul dintre pionierii terapiei cognitive bazate pe conștientizare din Marea Britanie, Williams este specializat pe psihologie clinică, la Universitatea Oxford. Iar împreună cu colegii din Cambridge și Toronto a dezvoltat un curs de opt săptămâni, predat în întreaga lume. Cursul se bazează pe un program similar dezvoltat la sfârșitul anilor 1970 de către profesorul american de medicină Jon Kabat-Zinn pentru a face față stresului.

„Este un tratament preventiv – asta o face diferit”, spune Williams – citat de The Guardian. „Oamenii caută de obicei un tratament atunci când sunt deprimați sau anxioși, iar terapia cognitivă reprezintă una dintre principalele povești de succes ale tratamentului”.
În fapt, tot potrivit specialiștilor, mindfulness poate însemna aproape orice activitate practicată cu regularitate, care ne induce o stare de linişte şi relaxare şi care ne pune în contact cu senzaţiile din corpul nostru şi ne ajută să fim martori la gândurile noastre în loc să le analizăm. În așa fel încât acţiuni simple, precum mersul cu picioarele goale prin nisip, dansul sau exerciţii de respiraţie în natură, devin moduri la fel de eficiente de practică a stării de prezenţă. Atâta vreme cât ne reamintim mereu să ne întoarcem atenţia către senzaţiile pe care le experimentăm în loc să ne pierdem în şirul inevitabil al gândurilor care vin şi pleacă.

La un moment dat, reputatul The Guardian se întreba, tot în unul dintre articolele sale dedicate acestei practici, dacă nu cumva metoda este despre a avea grijă ca oamenii să nu se transforme în rebeli (“eliminarea gândurilor negative din mintea noastră ne face să acceptăm mai mult… Chiar și pentru cei care sunt înclinați să conteste statu-quo-ul, un curs de mindfulness îi va face mai puțin probabil să se întrebe de ce nu primesc vacanță în plus, pauze mai mari de prânz sau timp redus de lucru pentru a recompensa o productivitate îmbunătățită. Mindfulness este tencuiala supremă pentru că nu se îmbunătățește semnificativ nimic” – https://www.theguardian.com/commentisfree/2018/jan/31/mindfulness-work-employers-meditation), mindfulness -ul se alătură din ce în ce mai des experiențelor considerate temerare, implicit care ne schimbă setul de valori, la modul general viața.