Un câștigător al premiului Nobel ne învață cum să luăm decizii mai eficient

Psihologul Daniel Kahneman, câştigător al Premiului Nobel în 2002, ne învaţă cum să luăm deciziile importante folosind diferite părţi ale creierului.

În cartea sa, Thinking, Fast and Slow, el identifică două sisteme care ne guvernează modul în care gândim. Comparația cea mai bună este cu un avion: manevrarea lui se poate face în două moduri, pe pilot automat și manual.

Primul sistem de gândire

„Principala funcţie a primului sistem este să-ţi menţină şi să-ţi actualizeze lumea interioară şi tot ce consideri tu că este normal în lumea ta”.

Gândeşte-te că eşti în maşină şi conduci de la muncă spre casă. Ştii ce ai de făcut; adică respecţi semnele de circulaţie, frânezi, accelerezi, etc. Pe deasupra, mergi fără GPS. Însă dacă te-ar pune cineva să explici ce ai făcut exact, pas cu pas, probabil că vei întâmpina dificultăţi în a reface treseul cu manevrele aferente.

Dacă nu ai parte de un eveniment neprevăzut (cum ar fi un accident), să conduci o maşină pe o rută familiară este ceva intuitiv.

În mod similar, să zicem că eşti un HR care se întâlneşte pentru prima dată cu un candidat. Îi strângi mâna, vorbiţi puţin şi apoi ai o senzaţie în legătură cu persoana care stă în faţa ta. Înainte să se încheie interviul, ai luat deja decizia că este potrivit pentru postul respectiv.

Aceste exemple sunt reprezentative pentru modul în care arată în practică primul sistem de gândire. În unele cazuri, este o abilitate învăţată pe care o practici aproapen mecanic (cum e condusul pe o rută cunoscută). Alteori, vine din subconstient şi e bazat pe emoţii (decizia legată de candidat, în cazul HR-ului).

Al doilea sistem de gândire

”Al doilea sistem de gândire alocă atenție activităților mentale care necesită un efort considerabil, inclusiv operații matematice complexe. Este, în general, asociat cu experiențe subiective precum putere, alegeri și concentrare.”

Acesta te anunță cum să te concentrezi pe o anumită sarcină folosind cunoștințele de specialitate și axându-te sau aplicând efortul conștient.

Gândește-te la momentul în care te așezi la masă cu colegii tăi pentru a plănui o campanie de marketing pentru lansarea unui nou produs. Petreci ore bune alături de ei pentru a stabili țelurile, a pregăti bugetului, desemnarea taskurilor etc.

Acesta este un efort considerabil și necesită un grad mare de concentrare, precum și accesarea acelui set de cunoștințe pe care le posezi, pentru a-ți da seama de ceea ce funcționează și ce nu.

În mod similar, gândește-te la momentul în care conduci spre muncă și, dintr-o dată, îți dai seama că e posibil să faci accident. Această schimbare neașteptată te solicită într-un alt fel, căci trebuie să fii mult mai atent la ce se întâmplă în jurul tău și să îți monitorizezi comportamentul pentru a te putea descurca într-o astfel desituație-limită.

Cum să folosești cele două sisteme de gândire împreună

În primul rând, trebuie să înțelegi cum cele două sisteme îți guvernează modul în care gândești și să îți dai seama cum să le alternezi.

”Ai la dispoziție o cantitate mică de atenție pe care o poți aloca activităților. Și dacă încerci să depășești această limită, atunci vei eșua”, spune Kahneman.

Ideea este că, în unele cazuri, nu poți lăsa doar primul sistem de gândire să acționeze. De exemplu, chiar dacă simți că acea persoana din fața ta merită să fie angajată, ar fi indicat să activezi și al doilea sistem de gândire și să îți validezi senzația cu date concrete: verifică-i referințele, pune întrebări care să te ajute să treci dincolo de impresii, consultă-te cu colegii sau superiorii.

Asta nu înseamnă că dacă folosești al doilea sistem de gândire îl invalidezi pe primul. Nu. Ci trebuie să îți dai seama când e cazul să scoți pilotul automat și să te apuci să cauți în cutia ta de unelte și să preiei conducerea folosindu-ți efectiv cunoștințele.

SURSĂ: Medium