Viața. Între real și digital, între balast și perle
Foto credit: pixabay free images
În anul 1000, un medic persan, Avicenna, ilustru savant al vremii, a făcut un experiment. Într-un spațiu relativ restrâns, a legat de un copac un pui de oaie, iar de altul un lup și le-a observat comportamentul timp de mai multe zile. Distanța dintre cele două animale era de 5 metri în cel mai apropiat punct posibil, deci sub nicio formă nu era cu putință la lupul să ajungă la oaie. Mai mult, Avicenna a îngrijit ambele vietăți la fel de bine: le-a hrănit și adăpat, le-a umbrit. Doar că lupul, tot lup. Urla, se zbătea, încerca cu toate puterile să rupă funia pentru a ajunge la oaie. N-a reușit nici măcar să se apropie, însă, după 6 zile, puiul de oaie a murit.
Aceasta este prima definiție a stresului într-o carte de medicină. Și ne demonstrează, în cel mai trist mod posibil, adevărata măsură a fricii.
Povestea ne-a fost reamintită de dr. Bogdan Florea, neurolog cu recunoaștere internațională, unul dintre cei trei cercetători (alături de profesorul Florin Amzica și Daniel Kroeger de la Universitatea Montreal) care, în 2013, au descoperirit o nouă stare a creierului, în comele profunde. Specialiștii apreciază că descoperirea este revoluționară la nivel mondial și că, practic, schimbă manualul de medicină.
Câștigător al premiului TEDx 2017 Cluj-Napoca, în România, dr. Florea s-a remarcat și ca inițiator al rețelei de Telemedicină în epilepsie. Totodată, el este și unul dintre finaliștii Galei CARIERE 2019, în care l-am prezentat drept: Neurologul care a “mutat” frontiera creierului și se străduieste să scoată de sub stigmatul rușinii bolnavii de epilepsie.
Experimentul savantului persan nu a fost însă adus întâmplător în discuție, ci a fost punctul de plecare propus de dr. Bogdan Florea pentru a explica ce urme a lăsat pandemia în noi, în mintea noastră, dar și cum ne poate influența stresul starea generală de sănătate. Pentru că, ne reamintește el, ”perioada asta a fost cu multe frici. Nu neapărat de îmbolnăvirea propriu-zisă cu virusul Covid, ci frică de <ce-o să fie?>. Cu locul de muncă, rata la bancă, școala copiilor etc. Adică stres cronic”.
Și atunci, pe termen lung, care pot fi consecințele? Cât de ”virusați mental” ieșim din această lungă perioadă de distanțare socială? ”Medical, anxietatea în care am trăit o perioadă lungă, schimbă comportamente. Pe de o parte, suntem dornici să ne întâlnim, să ne vedem, pe de alta, suntem cumva <sălbăticiți> social, mai intoleranți, mai îmbufnați. Cred că în cupluri se simte asta cel mai bine. Cupluri care ar fi fost în stare să treacă prin război, prin provocări de coșmar, nu au rezistat în pandemie acasă, pe canapea”.
Creierul este în esență un leneș
Discutând despre ultimul an, practic, două aspecte ne-au vulnerabilizat: izolarea și timpul petrecut de bunăvoie sau siliți de împrejurări în fața ecranelor. Iar studiile efectuate în această perioadă au confirmat o creștere, ca număr și frecvență, a episoadelor, mai mult sau mai puțin severe, de tulburări de atenție, insomnii, tulburări nutriționale, stări de panică, de nervozitate, chiar depresii și anxietăți. Dr. Florea ne dezvăluie de ce. Oamenii sunt ființe sociale, a spus el, iar în toată perioada aceasta, am realizat cu toții, în măsuri diferite, cât de mult contează interacțiunea nemijlocită dintre noi. Aveam obiceiuri, ritualuri, tabieturi, „mici tradiții”, pe care timp de un an nu am putut să le împlinim. Faptul că stimulii nu mai sunt aceiași, nu mai avem aceeași gimnastică a minții, că am lucrat de acasă și nu de la birou, că „marea drumeție” a fost din sufragerie în bucătărie, că nu ne-am văzut părinții sau bunicii, a contat enorm. De fapt, ”creierul este în esență un leneș, dorește să consume cât mai puțină energie cu putință, preferă obișnuințele deja însușite, iar în fața schimbărilor nu se simte cel mai comod”.
Fără surse de bruiaj!
Totuși, subliniază dr. Florea, să mai ținem seamă de un aspect, și anume că, deși am pierdut libertate de mișcare, am câștigat niște timp. Și astfel, am reușit să facem multe din lucrurile pe care le-am tot amânat, ”mici bucurii prin casă, renovări, mici recompense pe care altfel nu le făceam”. Însă, riscul de a aluneca spre depresie există cu siguranță. Singurătatea este grea, își întărește afirmația, iar asta o știu mai ales seniorii. De aceea, tehnologia, în tot acest context, a avut rolul ei. Pe de o parte, spune medicul, ”cred că a fost important măcar să ne auzim unii cu alții la telefon sau prin alte mijloace de comunicare modernă, cât mai frecvent cu putință”, însă, pe de alta, ”recomand evitarea cascadei zgomotului informațional de pe TV și radio, toate cu abordarea clasică, adică pur catastrofică. Categoric de evitat sursele de bruiaj din marele ocean media cu vești catastrofale”. În balanță, în astfel de situații de criză, ne putem ajuta mintea căutând mici bucurii în tot ceea ce avem la îndemână, nu lamentându-ne cu ceea ce nu putem avea sau ceea ce nu mai avem.
Sănătatea mentală nu este însă singurul efect al distanțării sociale, ține să atragă atenția dr. Florea: pentru că, recunoaște el, ”am o convingere întunecată” și anume: amânarea și lipsa accesului la un diagnostic și tratament pentru toate celelalte patologii ne va face să plătim un preț foarte mare, atât individual, cât și ca sistem de sănătate, ca stat. ”Oameni cu suferințe oncologice, gastrointestinale, renale, vasculare au amânat prezentarea la medic, controalele periodice cu cel puțin un an. Timp de 14 luni am vorbit numai despre Covid. Cred că la sfârșitul acestui an 2021, acești pacienți cu patologie non-Covid vor pune o mare presiune pe sistemul sanitar, pe care, până la urmă, tot noi o vom plăti”.
Cum îți dai seama că ești dependent
Revenind la tehnologie, dr. Florea confirmă că în ultimul an s-au făcut multe excese, însă, adaugă el, excesul acesta era ”o boală” și înainte de pandemie. Și, ca să ne fie clar cum și de ce ne ”bruiem” creierul când o folosim, ne-a oferit o explicație simplă. Astfel, clarifică el lucrurile, creierul este construit să primească informații diferite prin modalități diferite, coordonate și sincronizate. Simplu spus, când mergem cu mașina, ochii văd lucrurile în mișcare pe lângă noi, urechile aud sunetul aerului în mișcare și al motorului turat. Urechea internă transmite că ne deplasăm cu o anumită viteză din spate în față, spatele și brațele se sprijină mai tare sau mai încet pe scaun când accelerăm sau frânăm. Sunt multe informații, dar creierul știe să le integreze și nu este tulburat. A înțeles simplu: suntem în mișcare cu mașina. Ce se întâmplă cu noi când utilizăm în exces tehnologia? Stăm pe loc, în fotoliu, dar totuși ochii primesc informații despre mișcare în mare viteză, urechile primesc informații despre zgomot de fond, nenatural, o voce transmite mesaje divergente, iar noi ”nu știm pe ce lume ne mai aflăm”. Practic, e o distorsionare a capacității noastre de a primi informații, de a ne alinia cu mediul înconjurător, de a interacționa.
Utilizarea în exces se numește adicție, continuă medicul. Și efectele ei sunt mai grave cu cât vârsta utilizatorului este mai mică. De altfel, este prezentată și în manualele de psihiatrie infantilă și a adolescenților. Cum ne dăm seama că suntem dependenți? Din nou, foarte simplu: ”Dacă primul lucru pe care îl facem când ne trezim este să ne uităm pe ecranul telefonului sau în emailuri, dacă stăm la masă împreună și tu pui telefonul pe masă – cu față în jos sau în sus, nu contează – și în 10 minute îl deschizi să te uiți pe ecran, e vorba de o adicție”.
Lectura, cea mai profitabilă îndeletnicire pentru creier
Însă, când vine vorba de dependența de jocurile video, lucrurile se complică. Pentru că, susține medicul, jocurile pe calculator sunt făcute ”de niște tipi bogați, care vor să fie și mai bogați” și pe care, în acest moment, nu prea îi interesează cât timp petrec copiii noștri în fața ecranului. Cu cât mai mult, cu atât mai bine! Și da, confirmă din nou medicul, copilul va fi mai priceput în tastare, în viteza de reacție la niște stimuli nenaturali, reflexele lui vor fi mai vii, va avea câteva calități de iuțime de mână și de ochi, dar nu va fi în stare să stea liniștit cu gândurile lui, ca adolescent, să mediteze sau să citească o carte cap-coadă: ”Întrebați niște puștani de clasa a VIII-a, în liceele bune din orașe universitare, câți dintre ei au citit o carte de literatură, oricare ar fi ea, cap-coadă. Veți fi surprinși amar. Dar, lectura este cea mai profitabilă îndeletnicire pentru creier: obligă cititorul să transpună, cu imaginația sa, informațiile din carte în fantezia proprie, să personifice eroii și să creioneze mental ambientul, parfumul, situația, emoția. Cititul creează valoare intrinsecă”.
Cască ochii, urechile și mintea înainte de a te arunca pe trecerea de pietoni!
Recent, Ministerul Afacerilor Interne a dat publicității un comunicat prin care prezenta un proiect de lege conform căruia, în premieră, pietonii care stau cu ochii în telefonul mobil atunci când traversează strada vor putea fi amendați. Măsura este necesară, consideră MAI, după ce, în ultimii ani, numărul accidentelor rutiere provocate de pietoni a crescut semnificativ.
În expunerea de motive, specialiștii au precizat că, folosirea telefonului mobil, fie că se vorbește sau se scriu mesaje (distragere mentală), se ascultă muzică (distragere auditivă) sau se accesează diverse aplicații de ghidare precum hărți (distragere vizuală), influențează capacitatea de atenție în momentul angajării în traversarea drumului public. Iar distragerea atenției poate constitui un factor concurent în producerea accidentului rutier. De altfel, o astfel de interdicție există deja, însă numai în ceea ce privește conducătorii de vehicule, acestora fiindu-le interzis a folosi telefoanele mobile atunci când se află la volan.
”Cu totul de acord cu această lege! Oamenii deconectați de mediul în care trăiesc, cu nasul într-un ecran și cu căștile în urechi, își asumă niște riscuri pe care le transferă însă și celor de lângă ei, adică șoferilor. Cască ochii, urechile și mintea înainte de a te arunca pe trecerea de pietoni!”, este îndemnul specialistului.
Ia-ți viața în mâini și joacă tare!
Odată cu lansarea documentarului ”The Social Dilemma” o altă problemă a încins spiritele. Disputele pe tema dictaturii algoritmilor și a felului în care giganții digitali, prin căi mai mult sau mai puțin ortodoxe, ne fac dependenți de aplicații ori rețelele sociale au explodat efectiv în spațiul public.
Suntem mai ușor manipulabili în mediul digital, a devenit societatea mai fragilă și mai scindabilă odată cu extinderea internetului?
Evident, afirmă doctorul Florea, creierul nostru e mult mai ușor manipulabil în lumea virtuală decât în cea reală, mai ales prin decuplarea de realitate, decuplarea de prieteni, de membrii familiei: ”Știm că oamenii au emoții când vorbesc cu alți oameni și evită, de cele mai multe ori, interacțiunea directă. Timiditate pe două picioare într-o sală plină, zmei când sunt singuri în fața ecranului și tastaturii sunt mulți. Și atunci își permit să facă lucruri pe care în lumea reală nici nu le-ar fi gândit măcar. Îndemnuri constante de tipul: <open your mind!>, <free your mind!, <Nu are rost să stai cu părinții că oricum sunt depășiți, cred că sunt deja idioți, ia-ți viața în mâini și joacă tare!> sunt mesaje care prind mănușă la un adolescent”. Și atunci, putem fi controlați digital, prin mesaje subliminale? ”Da. Confirm cu responsabilitate. Sunt biblioteci întregi care documentează fără dubiu cât de fragili suntem”.
TOTUL, ACUM, fără să te ridici din fotoliu
Și mai este o mare nenorocire în lumea virtuală, atenționează neurologul: senzația că poți obține tot ce vrei ACUM. Nu e nevoie să faci mare lucru, apeși un buton și ai ACUM tot ceea ce dorești: ”Ți-e foame? Comandă ACUM și în 30 minute a venit curierul cu masa la ușa ( se luptă companiile să reducă aceste prea lungi 30 minute la 20 minute). Vrei să te uiți la filme? Plătești 10 euro și ți se deschide instant TV-ul pe o rețea cu filme la alegere, ACUM. Poți obține TOTUL, ACUM, fără să te ridici din fotoliu. Or viața nu e așa! Și e foarte greu să spui unui puști care visează să fie miliardar într-o criptomonedă ACUM, că oamenii te vor ierta dacă nu ești chiar miliardar la 19 ani, dar nu te vor ierta niciodată dacă ești un grobian needucat”.
Regula celor TREI de OPT
Este însă în puterea noastră să echilibrăm balanța între real și digital, și, mai mult, să controlăm calitatea ”materialului” consumat. Cum să ne sustragem mai ușor din mrejele digitalului? SIMPLU, răspunde din nou dr. Florea. ”În primul rând, să blocăm aferențele – mult zgomot, puțină informație. Ideal ar fi să putem fi atât de selectivi, încât să diferențiem balastul de perle. Foarte greu, uneori imposibil. Dar, haideți să nu ne educăm copiii prin documentarele de la TV și filmulețele de 2 minute de pe canalele de socializare (că studiile arată că TOT ce este mai lung de 90 secunde nu este urmărit!!! Adică înțelegeți???). Apoi, ieșirea din ritmul haotic cotidian în care doar REACȚIONĂM, nu mai ACȚIONĂM. Pentru că ne surprindem că doar reacționăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru: ce e-mail-uri am primit, ce SMS-uri, ce mesaje ne solicită una și alta, ce butoane trebuie apăsate ca eroul din joc să nu își piardă din energie. Dar nu suntem în stare să INIȚIEM noi ceva, să fim tenace în ceea ce inițiem, să urmărim închiderea unei bucle. E senzația idioată că nu ne trăim viață, ci viața ne trăiește pe noi”.
În plus, să avem un program structurat pe care să îl urmăm, respectând regula celor TREI de OPT a academicianului Ovidiu Bojor: 8 ore de somn, 8 ore de muncă, 8 ore de odihnă activă. Pentru că, la modul cel mai simplu, a încheiat medicul: ”digitalul este bun, uneori fantastic: ne poate face viața mai ușoară. Problema este a dozei și a echilibrului. Exact ca în viață!”.
Citește și:
Hamsteri pe roata plăcerii. Nevoia de etică
Dr. Bogdan Florea, neurolog cu recunoaștere internațională,
unul dintre cei trei cercetători care
au descoperit o nouă frontieră a creierului
Acest material a fost preluat din Revista CARIERE cu numărul 272.
Consultați aici un preview al Revistei CARIERE 272.
Pentru abonare, click aici.