Nimeni nu-i profet in tara lui

Dar ce face admirabila aceasta reusita este faptul ca femeia a castigat aurul la 38 de ani. Ce este si mai remarcabil este ca un antrenor roman i-a spus ca nu o mai primeste la club deoarece nu are perspective. Si uite asa a mers in SUA unde a gasit un mediu linistit si un antrenor, tot roman, dar cu o mentalitate de profesionist, orientata spre autodezvoltare, care a ajutat-o sa atinga maximul de performanta chiar la Olimpiada.

Am intalnit o situatie similara intr-o organizatie care vinde masini. Discutam cu o serie de vanzatori si manageri cu experienta despre tehnica "tacerii", care pleaca de la ideea ca este bine sa-ti tii gura in anumite momente ale vanzarii. In acel moment toti si-au adus aminte de un coleg de-al lor care foloseste tacerea foarte mult in situatiile de vanzare. Chiar se amuzau ca nu prea are ce sa spuna, ca nu este asa de inteligent ca ei, ca este mai ciudat etc. Si totusi, acel om avea cele mai bune, cele mai profitabile vanzari, cele mai mici discounturi, cele mai putine reclamatii. Faptul ca era diferit si nu avea aceleasi preocupari cu colegii lui l-au facut sa fie privit ca un paria si nu ca un model de succes. Cert este ca omul avea niste strategii care-l faceau sa fie performant.

Mai mult, in acea organizatie un vicepresedinte cauta noi tehnici de vanzare, idei noi, dar nu i-a trecut prin cap ca poate gasi acele lucruri in organizatie.

Este greu sa ai o cultura orientata spre dezvoltare si invatare, care sa descopere ideile, metodele si tehnicile care functioneaza. Este mai usor sa te bazezi pe o abordare competitiva si rigida, care, desi este foarte la indemana, duce foarte repede la o cultura care "omoara" ideile noi si pe cei care le au.

Sunt curios ce se va intampla cu vanzatorul si metodele lui, dar si ce se va intampla cu performanta maratonistei de aur. Oare vor fi luati ca modele de succes sau vor fi agatati in "cuiul" norocului?