ETICHETA, la propriu si la figurat

Cat e de important peticul de matase sau de hartie care insoteste
absolut orice lucru cumparam, folosim, purtam?! Nu este! Faceti un experiment
la prima plimbare prin mall, priviti mai cu seama etichetele de la haine.
Piesele vestimentare scumpe, ce apartin unor branduri foarte celebre au
etichete cat mai discrete, atat ca dimensiune, cat si ca grafica si cromatica. In
schimb, cu cat haina e mai ieftina si mai… no name, cu atat mai mult acel no
name e „declamat" mai sonor si mai semet de cate o ditamai inscriptia.

Eticheta nu este un blazon, nu este ca o diploma etalata pe
un perete. Dumneavoastra nu aveti de ce sa fiti un „manechin", un display al
firmei X sau Y. Adevaratele calitati ale unei piese vestimentare transpar acolo
unde ochiul nu se uita cu atentie, dar percepe armonia si calitatea pe care o
denota. Paradoxal, cu cat eticheta este mai la vedere, cu atat valoarea piesei
respective scade. Statutul social al unei persoane sau apartenenta sa la o
anumita clasa elevata nu se exprima prin brandurile etalate cu stridenta, ci
prin calitatea discursului si naturaletea cu care se comporta in mediul
respectiv.

Gesturile prea ample, tonul plin de emfaza al unora, tinutele
lor prea studiate, evidentierea excesiva a bogatiei materiale sau sublinierea
cu orice prilej a celebritatilor din anturajul lor – toate acestea demasca, de
fapt, o atitudine cabotina, lipsita de stil, autenticitate si profunzime. Mai
mult, denota un statut nou, inca neobisnuit, dar pe care persoana respectiva il
considera flatant si, in consecinta, nu-si poate stapani dorinta de a-l face
public. Intr-un singur cuvant, as fi putut cataloga personajul descris drept un
parvenit, dar am ales sa nu o fac.

Revenind la etichete. Desigur, nu va indemn sa desprindeti
etichetele cusute in interiorul hainei; ma refer la cele care trebuie sa dispara!

Gentile din piele naturala au atasat uneori un mic petic din
acea piele tocmai ca dovada a calitatii acesteia. Dar calitatea ramane si daca il
inlaturati. Acest insemn nu este un breloc si nici un accesoriu menit sa
decoreze geanta. Dimpotriva, lipsa acestuia va evidentia calitatea gentii, intrucat
atentia nu va mai fi atrasa de marcajul respectiv, ci de model sau culoare;
valabil pentru gentile ambelor sexe! Am vazut chiar si mocasini si ghete din
piele carora proprietarul nu le detasase insemnul respectiv. Era hilar!

As vrea sa atrag atentia domnilor asupra etichetelor cusute
lejer pe maneca sacourilor sau a hainelor de la costum: acestea trebuie date
jos imediat ce ati cumparat piesa vestimentara si doriti sa o imbracati – sunt
numai insemne de magazin. Credeti sau ba, eu am vazut domni care nu numai ca nu
o scosesera, dar o si comentau cu cei din jur, atragandu-le atentia asupra
fenomenalului brand pe care il purtau. La fel de hilar! Un detaliu minor, prea
adesea ignorat de ambele sexe: eticheta lipita pe talpa pantofului. Veti zice:
e invizibila, cine o vede acolo, pe talpa?! Pai o vede oricine va priveste stand
picior peste picior sau urca scarile in urma dumneavoastra. O pereche de pantofi
de calitate isi pierde din valoare, iar purtatorul din credibilitate, cand pretul
este uitat pe talpa. Daca e o firma mare de incaltaminte, calitatea pantofului
se remarca fara echivoc si fara eticheta la vedere. Dar daca e cumva un brand
mai putin valoros decat vreti sa lasati impresia?! Credeti ca printul ar mai fi
fost nerabdator sa o gaseasca pe purtatoarea condurului de cristal, cumparat de
la o taraba din piata, pe care scrie cu pixul 49.90 lei?

Din categoria etichetelor compromitatoare fac parte si
stickerele de pe lentilele ochelarilor de soare. Lasand la o parte faptul ca va
intra in campul vizual, e carnavalesc un chip pe sub ochii caruia scrie ceva.

Orice expunere trebuie dozata – e o regula generala a
construirii unei imagini coerente si consistente. Sa exemplific. O tanara doamna
apare intr-un mediu de business (ori la un interviu pentru angajare, ori la o
petrecere – circumstantele nu prea conteaza in demonstratia mea) purtand haine
corecte si oarecum anonime. Numai ca poseta doamnei etaleaza pe toata suprafata
un logo extrem de celebru. Evident, restul tinutei nu este complementar cu
standardul sugerat de initialele iconice ale unui brand de lux. Si atunci, nu
cumva respectiva doamna a riscat sa-si compromita aparitia cu un prea usor
depistabil fals?! Daca geanta nu purta nici o inscriptie, totul era salvat de
corectitudinea, chiar si ne-branduita, a ansamblului.

Doua concluzii as avea. Prima: calitatea se vede oricum, si
a doua: decat un Rolex fals, mai bine un Casio cinstit.