Daniel David: „Și bunicii ne spuneau că o să înnebunim dacă citim așa mult, în loc să socializăm la horă!”
Înainte de pandemie, un subiect intens dezbătut era Revoluția 4.0. Se vorbea despre o digitalizare profundă, despre robotizare și Inteligență Artificială. Și se vorbea cu pasiune, cu speranță, cu încredere, dar și cu teamă despre cum ne vor remodela toate acestea mintea și viitorul. Consideram că nu suntem pregătiți suficient (și tehnic, și mental) și că vom avea nevoie de timp pentru a ne obișnui cu ideea și pentru a deprinde abilitățile necesare. Pentru că, intuiam, această nouă etapă din istoria omenirii va schimba profund lumea, și din punct de vedere economic, și social.
Iată, însă, pandemia a accelerat multe dintre procese, iar tehnologia a dat buzna în viața noastră mult mai repede decât ne așteptam. Care sunt avantajele dar și riscurile acestei accelerări? Cât de tare ne tulbură mintea toată această cavalcadă de schimbări despre care în urmă cu un an doar vorbeam?
Expert cu recunoaștere internațională în psihodiagnostic şi psihoterapie prin realitate virtuală (RV) şi robotică aplicată în psihoterapie (roboterapie), cu contribuții importante în domeniul utilizării tehnologiei în tratamentul sau prevenirea tulburărilor mentale, prof. univ. dr. Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), ne îndeamnă ca, înainte de a cataloga tehnologia într-un fel sau altul, să ne reamintim rolul esențial pe care descoperirile științifice și dezvoltările tehnologice îl au în rezolvarea problemelor majore ale omenirii. Și atunci, spune el, răspunsul la toate aceste întrebări care ne frământă devine simplu: „Accelerarea utilizării tehnologiei nu este bună sau rea în sine, ci devine astfel în funcție de cum o realizăm. Dacă o facem la vedere și într-un cadru etic bine definit, atunci nu sunt riscuri majore, pentru că tehnologia folosită inteligent poate să ajute la dezvoltarea civilizației umane. Altfel, ca orice alt lucru folosit în exces, ne poate crea probleme. Poate să creeze dependenţă? Da, la fel cum pot crea dependenţă multe alte lucruri, precum alcoolul, fumatul sau mâncarea. Ne tulbură mintea? Da, dar numai dacă e utilizată în exces. Oricum, pandemia doar a accelerat un fenomen care deja avea o viteză destul de mare”.
Însă, dată fiind situația actuală, a subliniat expertul, cei care simt că se pierd în proces pot apela la servicii de consiliere psihologică, ce pot ajuta pe linia autoreglării psihologice, în scopul evitării dependenței și pentru „a fi parte beneficiară a acestei noi revoluții în civilizația noastră”.
Ce înseamnă „o expunere sănătoasă”
Profesor de științe cognitive, Daniel David ne-a explicat și care e limita dincolo de care poate interveni excesul în consumul de tehnologie, mai ales în cazul copiilor și adolescenților. Și ne-a oferit o nouă perspectivă, ce are la bază rezultatele celor mai noi studii în domeniu. Pentru că, afirmă el, pandemia a demontat o serie de mituri legate de beneficiile utilizării tehnologiei și timpul petrecut în fața unui ecran (telefon, televizor, tabletă, computer).
De exemplu, înainte de pandemie, erau mai multe ghiduri care recomandau ca, până la 2 ani, copilul să nu fie deloc expus la screen, apoi, în primii ani de școală, maxim 1-1.5 ore/zi, cu o creștere graduală a expunerii, indicată pe grupe de vârstă, de până la maxim 2-3 ore pe zi. Ei bine, studii recente – sintetizate în 2019 și extinse în pandemie odată cu necesitatea trecerii cursurilor în online – au concluzionat că o expunere de maxim 6 ore la un conținut de calitate poate influența pozitiv dezvoltarea psihologică și socială a elevului: „Studiile recente arată că o expunere sănătoasă la tehnologie este în jur de 4 ore (până la 6 ore) zilnic. Peste șase ore, sigur, pentru mulți poate deveni riscantă. Dacă este sub 4 ore, atunci persoanele pot pierde oportunități de învățare și dezvoltare. Acest lucru este uimitor, deoarece ghidurile în domeniu, realizate mai mult pe bază de ipoteze educate ale experților decât pe date științifice culese și analizate riguros, indicau adesea mult sub 4 ore pe zi pentru copii, pentru a nu fi <afectați negativ de tehnologie>!”.
Așadar, pentru orice copil sau adolescent este important să fie familiarizat cu tehnologia, dar să o folosească inteligent și cu măsură, și cu mare atenție să nu treacă în cealaltă extremă, în care să rupă legătura cu mediul înconjurător și să piardă abilitățile sociale de a relaționa, a concluzionat Daniel David, de asemenea, profesor asociat la Icahn School of Medicine din Mount Sinai – New York și director de cercetare la Albert Ellis Institute din Statele Unite.
„Catastrofe” închipuite
Spuneam în introducerea acestui Cover Story că traversăm un moment delicat, în care ne e tot mai greu să definim și să separăm viața personală de cea profesională, acum atât de amestecate între ele, dar și între real și digital. Și mai spuneam că există deja specialiști care privesc cu un soi de îngrijorare noua normalitate, în care ”nevoia” de device-uri ar putea deveni o problemă, mai ales pentru tânăra generație pe care o catalogăm deja ”dependentă digital”. Este o falsă sau o reală îngrijorare?, l-am întrebat pe profesorul David. ”Eu nu cred că noile generații sunt dependente digital, ci doar că trăiesc într-o altă paradigmă. Bunicii noștri ne spuneau că o să înnebunim dacă citim așa mult și stăm în biblioteci, în loc să ne socializăm la horă/ baluri/ discoteci/ jocuri sociale. Și nu am făcut-o! Orice revoluție industrială nouă vine cu astfel de <catastrofe> închipuite, atribuite de vechea revoluție! ”, ne-a oferit un exemplu real, simplu de înțeles de exponenții vechilor generații, practic cei mai îngrijorați de ”dependența de internet” și ”lipsa de socializare” a tinerilor.
De fapt, relația dintre generații, dar și a acestora cu tehnologia este un subiect căruia profesorul David, autorul celebrului studiu ”Psihologia poporului român”, îi acordă de multă vreme o importanță deosebită. Și asta pentru că, a explicat el în numeroase rânduri, în premieră, la acest moment, pe piața muncii sunt active patru generații. Este prima dată în istorie când avem 4 generații angajate în același timp. Acum sunt colegi de birou reprezentanți Baby Boomers, X, Y și încep să apară și cei din generația Z, fiecare cu model de educație, rutine, abilități și valori diferite și care se raportează diferit la lumea în care trăim.
„Generațiile tinere nu fac diferență între realitatea fizică și cea digitală. Pentru tineri, realitatea digitală este parte a realității fizice, a vieții. Pentru celelalte generații, care nu pot integra realitatea digitală în realitatea fizică, aceasta poate să fie un stresor. De aceea este important ca în astfel de cazuri să ne controlăm interacțiunea cu acest stresor, prin prisma duratei, intensității și frecvenței. Fiecare generaţie are particularităţile ei. Noi trebuie să judecăm din perspectiva valorilor şi practicilor generaţiei respective, nu prin prisma standardelor proprii”.
Omul este măsura lucrurilor
Aproape 8 din 10 familii din România (78,2%) aveau, în 2020, acces la rețeaua de internet de acasă, conform unui studiu efectuat de Institutul Național de Statistică. Acestora li se adaugă alte câteva procente care, deși nu beneficiază de acest serviciu la domiciliu, se conectează din alte surse. Practic, din totalul românilor chestionați de INS, doar 14,1% au spus că nu au folosit niciodată internetul.
Așa arată România digitală, în care, tot conform studiului, activitatea principală este navigarea în social media – 83%. Iar din social media, cu aproape 10 milioane de utilizatori și peste 80.000 de pagini, preferata românilor rămâne, incontestabil, Facebook.
Relația fiecăruia dintre noi cu rețelele sociale este diferită, de aceea și experiențele noastre sunt diferite. La modul general însă, cea mai populară rețea de socializare din România pare o lume complexă și vastă, cu posibilități ce depășesc imaginarul, dar și cu multe capcane și pericole. Pentru că, pare că ne lăsăm prea ușor manipulați ori izolați în bule, aparent generatoare de confort și bine, dar care, s-a dovedit, se pot transforma rapid în conjuncturi toxice. Cât e mit și cât realitate în teoriile conform cărora, dacă nu suntem vigilenți ne putem rătăci prin ”cotloanele” Facebook (și ale oricărei alte rețele), putem deveni dependenți și vulnerabili, dar și ușor manipulabili?
Psihologul Daniel David recunoaște că pericolul este real, dar că depinde în primul rând de noi cum ne gestionăm contul și timpul petrecut, dar și ce așteptări avem de la relația cu comunitatea virtuală. Da, mintea umană este predispusă la contaminare psihologică, confirmă el, deoarece, inițial, orice informație pe care o înțelegem (comprehensiune) este codată în minte ca fiind adevărată. Ulterior, în pasul 2, prin mecanisme inconștiente/automate sau conștiente, este codată definitiv ca fiind adevărată sau falsă. „Dacă, însă, suntem neatenți, obosiți și/sau bombardați cu multă informație, nu mai putem implementa adecvat pasul 2. Și atunci, orice înțelegem în limba pe care o vorbim este codat în minte ca fiind adevărat! Rețelele sociale pot fi contexte care favorizează contaminarea psihologică, prin aceste mecanisme (ex. multă informație într-un loc unde omul merge cu garda jos, pentru a se distra, nu pentru a analiza critic etc.). Dar, insist, în general, rețelele sociale nu reprezintă un pericol în sine, ci doar un mijloc care ne facilitează interacțiunea socială. Și aici, <omul este măsura lucrurilor>. Nu rețeaua în sine este periculoasă, ci modul în care ne raportăm la aceasta o face sau nu periculoasă”.
Adică, exact ca și tehnologia, de care, acum, pare că abuzăm.
Ce se va întâmpla însă când virusul nu va mai fi un pericol? Vom menține motoarele digitalizării turate sau vom da un reset în masă? Mai putem lua în calcul tehnologizarea/ digitalizarea cu pași mărunți sau drumul acesta pe care am pornit deja are doar un singur sens – cu viteză maximă, înainte?!
Daniel David este convins că drumul pe care am pornit nu mai are cale de întoarcere. Și, de fapt, nici nu ar trebui să aibă: „Clar nu ne mai putem întoarce la ce era înainte de pandemie și nici nu trebuie să o facem. Noi trebuie să utilizăm experiențele bune din această perioadă, mai ales digitalizarea pe scară largă, cu aplicații în educație, sănătate, administrație etc. De aceea, eu zic că drumul acesta are un singur sens, dar cu siguranță avem controlul vitezei, accelerației, opririlor pentru reflecție și chiar al direcției”.
Citește și:
Citeste și:
Hamsteri pe roata plăcerii. Nevoia de etică
Bogdan Florea: Viața. Între real și digital, între balast și perle
Prof. univ. dr. Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, profesor asociat la Icahn School of Medicine din Mount Sinai – New York și director de cercetare la Albert Ellis Institute din Statele Unite.
foto credit: Nicu Cherciu
Acest material a fost preluat din Revista CARIERE cu numărul 272.
Consultați aici un preview al Revistei CARIERE 272.
Pentru abonare, click aici.