Cultura, poezioare si bla-bla
Titlul il alesese (cred) el. Ceva de genul – "Influenta managerilor, valorile echipei". Ma entuziasmase la culme. Voiam sa-l cunosc, sa vad cum a ajuns la acest titlu, care sunt acele valori, cum doreste sa le influenteze, ce subiecte sa aruncam pe rugul dezbaterilor. Am inceput sa intreb: ce? cum? de ce? ca sa ce? etc. Mi-a retezat elanul scurt si taios, in stilul artelor martiale manageriale: "Stai calm, nu te ambala, vreau doar sa le spui poezioarele si bla-bla-ul obisnuit, valori, influenta, comunicare etc. Ii trimit in workshop ca sa se relaxeze, sa vorbeasca si sa nu spuna ca nu facem si din astea. OK?". Primul lucru la care m-am gandit a fost ca nu voi face workshop-ul acesta. Apoi, mi-am zis: "Si de ce nu?
Am avut noroc. Am reusit sa ii provoc pe oameni si discutia s-a deschis ca o rana vie intr-un organism conservat artificial pana atunci. A inceput sa ploua din toate partile cu: "Ce valori in echipa noastra? Poate discutam despre lipsa de valori?" "eu ma simt mult mai rau si mai demotivat decat acum doi ani cand am ajuns aici". Si a tinut asa vreo patru ore. Dupa care, incet si cu rabdare, am inceput sa construim in jurul ideii de valori, comportamente dezirabile, respect, incredere, echipa, cultura ei.
El nu a venit la workshop. Dar sigur a citit raportul, care a fost lung, direct si fara menajamente. M-a chemat. A ascultat, cu incordare si atentie. Iar la sfarsit, cu un pic de tristete. M-a intrebat: "Acum, ca i-ai cunoscut si tu, de ce crezi ca s-a ajuns aici, ce nu e in regula?" Inainte sa spun ceva, stiu ca mi-au explodat in cerul gurii torente de replici acide… dar pe gura a iesit ceva de genul: "O parere mi-am facut, doar ca ea se bazeaza pe lucrurile despre care pomeneati – poezioare si bla-bla. Asa ca nu stiu daca aveti timp pentru o discutie de tipul acesta".
Mi-a spus ca are.
PS. Orice asemanare cu o singura situatie reala este absolut intamplatoare. Au fost mai multe!