Modelul fericirii la români (II). Români fericiți vs. români nefericiți
Analiza comparativă între cei mai fericiți români raportându-se la gradul de satisfacție față de viață și cei mai nefericiți, ne arată setul de credințe și importanța stilului rațional de gândire în opoziție cu cel irațional. Astfel, cei care sunt de acord cu următoarele afirmații sunt de departe mult mai fericiți decât cei care sunt în dezacord cu acestea.
- Sănătatea omului depinde de ceea ce face și cum se îngrijește (autonomie).
- Omul a evoluat de-a lungul timpului (autonomie).
- Omul a evoluat din maimuţă (laic).
- Controlul vieții noastre se află înlăuntrul nostru, ține 100% de noi înșine (individualism).
- Este mai bine ca omul să ia deciziile pe care el le consideră potrivite (autonomie).
- Reușita omului ține de încercările și munca lui, nu de noroc (autonomie).
- E bine ca fiecare să-şi facă rostul său propriu (raționalitate prospectivă).
Aceste credințe reflectă un stil predominant rațional de gândire și reușesc să structureze esența atitudinii individului față de fericire, ca apreciere a calității vieții lui individuale.
Aceste șapte convingeri exprimă în cel mai înalt grad fundamentul de valoare al stilului rațional de gândire care asumă responsabilitatea individuală în realizarea propriului destin și a controlului calității vieții, adică a propriei stări de fericire. Legătura dintre satisfacția cu viața și stilul rațional de gândire este indisolubilă. Cu alte cuvinte, aceste rezultate ar vrea să ne spună ceea ce avem de făcut, cum anume ar trebui să gândim dacă ne dorim un plus de fericire de durată. Căci fericirea noastră depinde în foarte mare măsură de modul în care gândim și interpretăm ceea ce ni se întâmplă, de atitudinile pe care le alegem în diferite împrejurări de viață.
Studiu despre fericire
Studiul Result Development ne arată că românii care au un nivel mai înalt al satisfacției cu viața împărtășesc într-o măsură semnificativ mai mare (din punct de vedere statistic) toate aceste șapte convingeri. De pildă, românii care sunt mai mulțumiți de profesia pe care au ales-o și de veniturile obținute împărtășesc un stil de gândire centrat pe autonomie, realitate prospectivă și individualism într-o măsură mai mare decât ceilalți și înregistrează venituri mult mai ridicate decât cei care împărtășesc într-o măsură mai mică aceste convingeri. De asemenea, această categorie de români este mai mulțumită de dezvoltarea și valorificarea propriului potențial, are mai multă încredere în sine, autoevaluându-se pozitiv la competențele tehnice și sociale și nivelul de performanță înregistrat în raport cu potențialul maxim. Mai mult decât atât, aceste persoane se consideră semnificativ mai „fericite” azi și ieri decât ceilalți români, ceea ce ne indică un grad înalt de coerență și consistență în stilul lor de gândire.
Fericirea rațională versus fericirea irațională la români
Studiul realizat de Result Development și prezentat în lucrarea „Micul zeu și viitorul muncii în panteonul fericirii” ne mai arată și un alt specific al modelului cultural al fericirii la români. Este vorba despre o componentă irațională a fericirii care este încorporată în modelul preponderent rațional. Este latură spirituală, legată de religie, de trecut și de tradiții, dar și de trăirea clipei și, nu în ultimul rând, de noroc și soartă. Astfel, o parte a modelului fericirii românești derivă împărtășirea următoarelor trei credințe:
- Nu poți să reușești în viață dacă nu ai noroc (heteronomie).
- Mai bine să primești o prăjitură, dar azi, decât două mâine (raționalitate retrospectivă).
- Există un singur Dumnezeu adevărat (sacru).
În consecință, cei care împărtășesc aceste credințe la un nivel ridicat se consideră semnificativ mai fericiți decât cei care sunt în dezacord cu acestea. Această componentă a fericirii are un rol important în acceptarea și trăirea vieții de zi cu zi, cu aspectele ei stranii și misterioase, cu toate problemele, crizele și evenimentele dramatice prin care, până la urmă, trecem cu toții.
Putem fi o țară mult mai fericită!
În final, nu putem să ne declarăm decât optimiști. Cu puțin mai mult efort și, firește, rațiune, putem să ne sporim consistent gradul de fericire la nivel de țară. Nu este deloc ușor, dar schimbându-ne doar câteva opinii, credințe despre noi înșine și lumea în care trăim ne vom influența o bună parte din viață.
Structura modelului fericirii la români nu diferă semnificativ de toate celelalte țări. Cu siguranță putem fi o țară mult mai fericită. Contextul social și cultural are un specific românesc, în mare măsură influențat de mentalul colectiv, adică de credințele, convingerile, opiniile împărtășite de marea majoritate a românilor. Aici poate fi inițiată schimbarea. Dar dacă vom aștepta reformele sociale, cum sunt cele în educație, de pildă, pentru a se întâmpla transformarea, înseamnă că n-am învățat nimic despre fericire. Nu înseamnă altceva decât să așteptăm intervenția supranaturalului pentru a ne face viața mai fericită. Așa că, dacă vrem o viață mai bună, mai fericită, trebuie să acționăm acum și aici, fiecare dintre noi.
Citește și: Modelul fericirii la români (I). (Ne)Fericirea românilor la timpul trecut