Mame vs. carieră

„Într-o familie biparentală există o distribuire a responsabilităţilor, fiecare părinte exercitându-şi rolul în mod specific, părinţii lucrând ca într-o echipă pentru a satisface nevoile copiilor. În cazul unei familii monoparentale, în care mama va intra în ambele roluri, este posibil ca uneori să manifeste mai multă autoritate asupra copiilor, de teama de a nu pierde controlul asupra lor. De asemenea, vor apărea şi aspecte legate de lipsa timpului datorită sarcinilor în plus, ceea ce nu va afecta doar perioada de timp petrecută împreună, ci şi dinamica afectivă dintre părinte şi copil, micuţul simţind această lipsă”, ne spune psihoterapeutul, Victor Toriani Gabriel Gorea.

În cazul în care copilul este mai mare şi mama încă este implicată sau afectată emoţional de partener, e posibil ca ea să abdice din rolul parental, iar copilul să devină un substitut de partener. Acesta o va apăra, o va proteja, o va iubi, aşa cum are ea nevoie. De aici poate să apară o maturizare prematură a copilului, cu consecinţe negative asupra viziunii propriei vieţi, a dinamicii sale viitoare de cuplu şi a desprinderii de „cuib”. De reţinut este faptul că „o mamă singură va putea oferi echilibru şi armonie în familie, fie ea şi monoparentală, în momentul în care acestea vor exista în interiorul ei, fără a-şi responsabiliza sau proteja în exces copilul, în funcţie de nevoile ei interioare. Psihologic vorbind, într-o familie monoparentală, o mamă sau un tată pot oferi echilibru copilului în momentul când ei sunt în echilibru afectiv sau când propriul Copil Interior este vindecat. În acel moment, chiar şi ca părinte singur puteţi da şansa copilului vostru de a creşte într-un climat sănătos, care să nu-l vulnerabilizeze din punct de vedere emoţional”, completează psihoterapeutul.

Găseşte-ţi echilibrul

Echilibrul între lumea personală şi cea profesională este greu de găsit, dar merită din plin. Este adevărat că ai nevoie şi de ajutor. „Să fii mamă singură, oriunde în lume, nu-i un lucru simplu. Înseamnă să fii competitivă profesional, fără întrerupere, să ai chiar mai multe joburi, pentru a face faţă financiar, să fii cât mai prezentă în viaţa copiilor, să le oferi echilibrul emoţional şi stabilitatea de care au nevoie, să ţii casa cu tot ce presupune ea, să nu-ţi permiţi să te îmbolnăveşti, să clachezi în vreun fel ori să-ţi manifeşti slăbiciunile. Mai mult, nici legislaţia nu te ajută, iar comunitatea încă mai are reţineri, făţişe sau disimulate, în ceea ce priveşte acceptarea şi înţelegerea statutului de mamă singură”, ne spune Daniela Teodorescu, redactor-şef la revista Avantaje.

Psihoterapeutul Victor Toriani Gabriel Gorea ne povesteşte că, pentru a găsi echilibrul, în primul rând este important ca mama să intre în contact cu propriile nevoi. „În relaţiile de cuplu este posibil să ne pierdem pe noi înşine în nevoile celuilalt, să existăm sau să ne dăm un sens prin celălalt sau efectiv să nu ne mai facem timp pentru noi. Emoţional reuşim să ne încărcăm pozitiv în momentul când ne reîntoarcem la noi. Amintiţi-vă de hobby-urile din adolescenţă, de momentele care v-au bucurat viaţa înainte de a vă responsabiliza în alegerea unei relaţii, ce vă plăcea să faceţi. Găsiţi-vă timp să faceţi lucruri pentru care nu v-aţi făcut până acum sau reluaţi activităţi care vă plăceau odinioară. Şi, nu în ultimul rând, cereţi ajutor de specialitate. Este foarte important să înţelegem ce a determinat despărţirea, ce ne-a adus relaţia, cum ne percem noi fără ea şi, mai ales, cum putem trăi fără ea.”

Cariera şi copilul

Un copil are nevoie de atenţie, de răsfăţ, de disciplină. Primele gânduri când eşti mamă singură probabil că sunt de genul: „Am să mă descurc cu educarea copilului?” şi „Ce mă fac dacă trebuie să fiu în două locuri în acelaşi timp?” În general, astfel de întrebări le vin în minte femeilor care au un job din care îşi întreţin singure familia. O astfel de angajată poate fi mai puţin disponibilă. „ Timpul acordat copilului poate fi în acest caz palierul cel mai afectat dintre cele cinci limbaje ale iubirii: cuvintele, gesturile, darurile, serviciile şi timpul acordat”, relatează psihoterapeutul. Pentru copil este poate cel mai greu să înţeleagă de ce mama lui trebuie să plece de acasă pentru a munci sau de ce nu are câteodată răbdare să îl asculte. „E posibil ca, în timp, un copil privat de lipsa, atenţia şi afectivitatea mamei să dezvolte un ataşament evitant şi, decât să sufere aşteptând, să-şi creeze un scenariu conform căruia nici nu mai are nevoie. Astfel, în timp, devine un adult autosuficient, cu iluzia independenţei, care să confunde iubirea cu frica de abandon sau pierdere, deci suferinţă şi care să aleagă să nu menţină relaţiile, de teamă că se vor termina prin abandon”, mai spune psihoterapeutul.

În România numărul mamelor singure a ajuns la 20% şi creşte. În ajutorul acestora, pentru a depăşi mai repede momentele de cumpănă, Beatrice Cioba a înfiinţat Asociaţia Familiilor Monoparentale din România. Prin această asociaţie „ne străduim să oferim gratuit sau cu un discount substanţial accesul la diferite servicii, consiliere, informaţii şi susţinere. Datorită specialiştilor care s-au alăturat asociaţiei noastre oferim gratuit consiliere medicală, educaţională, psihologică (prin intermediul Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei, prin doamna Carmen Ragea -psihoterapeut şi vicepreşedinte ISTT), consiliere juridică (avocat Cristina Munteanu). Organizăm, la sugestia părinţilor, activităţi pentru copiii noştri, dar şi pentru noi. Încercăm să funcţionăm ca un grup mare de prieteni care petrec timp împreună şi care se sprijină reciproc”, a declarat Beatrice Cioba.

Cele mai frecvente probleme

„În cazul mamelor divorţate, dificultatea cel mai des întâlnită este cea de ordin material. Încercând să suplinească veniturile care ar fi fost aduse şi de tată, mama ajunge să se suprasolicite şi astfel nu mai poate acorda suportul emoţional necesar copilului. De asemenea, încercând să deţină măcar într-o anumită măsură autoritatea specifică tatei, diminuează gesturile de afecţiune, privându-l astfel pe copil de căldura maternă. O mamă divorţată e indicat să se centreze în primul rând pe ea, să-şi găsească timp pe care să şi-l ofere, să se încarce pozitiv. Asemenea situaţiilor din avion, când în caz de pericol în primul rând părintele trebuie să se alimenteze cu aer şi apoi să-l alimenteze pe copil, la fel şi în viaţa de zi cu zi, pentru a oferi copiilor un timp de calitate, o afectivitate constantă şi un ataşament securizant, în primul rând e important să şi-l ofere lui însuşi, cu răbdare, încredere, dându-şi voie să rămână la fel de importante chiar şi după experienţa unei despărţiri”, conchide Victor Toriani Gabriel Gorea.

Veriga cea mai importantă rămâne însă bucuria şi pasiunea pe care o femeie le aduce cu sine şi le dăruieşte în tot ceea ce face.

Articol preluat din Revista Cariere de martie. Pentru detalii legate de abonare, click aici