La sfârșitul unui an bântuit de dementori, să așternem o pătură caldă și pufoasă peste suflet!
Se apropie sărbătorile de iarnă. Deja Moș Nicolae a fost pe la ghetuțele copiilor, iar pozele de pe Instagram arată că parcă s-a mai îndulcit un pic starea aceasta apăsătoare, provocată de COVID. Însă, multe persoane se îngrijorează în continuare pentru zilele pe care le vor petrece împreună în timpul vacanței de iarnă. Ce vor face într-o perioadă în care izolarea este recomandată, fără petreceri de Revelion, fără invitații obișnuiți de Crăciun, poate fără vacanțe la munte? Vin azi cu articolul acesta către voi, nu cu 10 sfaturi pentru a avea săbători mai fericite în perioada COVID, ci mai degrabă cu dorința de a vă reaminti de acea pătură pufoasă de iarnă pe care o aveți în suflet și pe care să o așterneți peste voi, pentru a vă reaminti de nevoia de căldură, de bunătate sau de a plânge binecunoscutele Holiday Blues (depresia de sărbători, dacă o aveți, desigur). Astfel, nu veți găsi aici nici lecții sau sensuri noi despre viață, pe care să le extrageți în urma trecerii lui 2020, pentru a depăși mai ușor fricile voastre și a accepta durerea COVID-ului. Fiindcă de pătura aceea călduroasă și pufoasă avem nevoie noi acum, nu de lecții.
Tik-tok-urile preadolescenților din ultimele două luni au readus lumea lui Harry Potter în prim plan. Iar eu privesc filmele, ascult vrăjile din limba latină (ba chiar am învățat câteva și reușesc, spre surprinderea fetelor mele, să le combin și să îmi fac o strategie din ele). Și rămân fascinată de cât de limpede văd în filme radiografia sufletului uman din perioada aceasta dificilă, care a marcat întreaga omenire. În Harry Potter and the Goblet of Fire, filmul în care apar creaturile numite dementori și în care conversațiile lui Dumbledore cu Harry sunt cele mai savuroase și pline de înțelepciune, am simțit că găsesc sintetizat tot ce aș fi vrut eu să împărtășesc în aceste rânduri. De aceea, voi face referire la ele, poate pentru că, în secret, mai demult și chiar și în zilele acestea, mi-aș fi dorit să fiu în locul lui Harry Potter și să am plimbările acelea lungi cu Dumbledore, să mă las învăluită de prezența lui plină de încredere și siguranță, care să îmi reamintească că, în ciuda a tot ce se petrece în jurul nostru, viața e bună. Pentru că, așa cum minunatul psih. Viktor Frankl scria în cartea sa Omul și sensul vieții despre perioada lui petrecută la Auschwitz, „Atunci când nu mai putem schimba situația, suntem nevoiți să ne schimbăm pe noi înșine”.
Covid- e o reală amenințare. Au murit oameni. No sugar coarting în acest articol. Însă vrem să învățăm să trăim cu el…
Dementorii, acele ființe din specia fantomelor, sunt aidoma virusului COVID. Pentru cei care nu îi știu pe dementori, pentru a înțelege comparația efectelor virusului cu cele ale dementorilor, voi reda descrierea lor făcută de profesorul R. Lupin: „Dementorii sunt cele mai întunecate creaturi care merg pe acest pământ. Se hrănesc cu fiecare emoție frumoasă, cu orice amintire bună, până când o persoană nu mai rămâne cu nimic altceva decât cu experiențele sale cele mai oribile”. Asemenea dementorilor, COVID-ul pare că a privat anul acesta mintea oamenilor de lumină, bucurie și de activarea inteligenței. Așa cum am spus în mai multe rânduri în intervențiile mele din media de anul acesta, sistemul nervos al nostru percepe acest virus ca pe un inamic invizibil. Știe că e în preajmă, știe că poate ataca, însă nu știe dacă și din ce parte o va face. Ceea ce ori îl ține în alertă continuă, ori îl aruncă într-o stare de freeze. Astfel, în 2020 majoritatea oamenilor afectați fie prin boală, fie prin anxietatea mai mult sau mai puțin conștientă față de COVID, au manifestat unul din comportamentele următoare: s-au aruncat în muncă mai mult ca de obicei, au crescut intensitatea adicțiilor pe care le aveau, au intensificat conflictele, s-au despărțit de partenerul/a de cuplu, s-au deteriorat relațiile cu copiii și cu cei dragi. Sigur, știu și mulți oameni care trec conștient prin această perioadă complicată, cu atenție față de trăirile interioare
„Dementorii te afectează pentru că în trecutul tău s-au întâmplat lucruri oribile. Nu trebuie să îți fie rușine de nimic”.
Niciun psiholog nu ar putea explica cum se activează traumele trecutului mai bine decât a făcut-o J.K. Rowling în această descriere a dementorilor. Ceea ce spune autoarea este că durerile din cotloanele întunecate ale sufletului sunt aduse la suprafață de un trigger prezent – în carte, dementorii, anul acesta în viața noastră, COVID-ul. Ce am văzut în lucrul cu clienții mei, la mine inclusiv, este că această perioadă traumatică pentru omenire a adus la iveală frici existențiale profunde – teama de a nu avea resurse financiare, teama de boală și de moarte, teama de neputință, de a nu deține situația sub control, teama de izolare și singurătate și altele. Așadar, COVID nu a creat multe frici noi, cât, mai degrabă, asemenea dementorilor, a readus la iveală, într-o formă vizibilă și exacerbată multe din fricile vechi pe care le purtam cu noi.
Iar acum revin la pătura pufoasă și călduroasă despre care vorbeam la începutul articolului și pe care îmi doresc să o scoatem și să ne acoperim cu ea. Izolarea nu este specifică ființei umane, de aceea pare trist de trăit această perioadă a Sărbătorilor de iarnă din 2020. Cu toate acestea, mă bazez mult pe partea sănătoasă a psihicului fiecăruia dintre noi care caută să îi fie bine. Mă bazez pe cuvintele lui Dumbledore, care spunea așa: „Fericirea poate fi găsită chiar și în vremurile cele mai întunecate ale omenirii…Dacă ne amintim să aprindem lumina”. Iar aceste rânduri ale articolului le adresez părții acesteia din noi care are speranță, care caută resurse pentru a trăi bunul și binele, care are un „vreau să mă bucur ceva mai mult”. Părții din noi care poate și vrea să aprindă lumina. De aceea, aș propune să avem grijă de starea noastră mentală și sufletească de aceste sărbători. Astfel, în loc să ne concentrăm pe a face ordine excesivă în casă, pe a găti mese interminabile dacă aceste activități nu ne aduc bucurie și liniște, mai degrabă ne uităm la un film bun cu cei dragi. Ieșim în parc, în natură, ori de câte ori avem ocazia. Ne luăm 3-5 minute de câteva ori pe zi să stăm cu noi înșine, fie respirând, fie privind conștient la mediul în care locuim, pentru a ne reaminti de cât de bine e să avem simțurile activate.
Iar dacă nu suntem în aceeași casă cu cei pe care ne doream să îi avem în preajmă de Sărbători, atunci vă propun să vă rezervați o oră la câteva zile, sau chiar zilnic, în care să vă conectați digital cu (câte) o persoană dragă. Și să conversați nu doar despre vreme și covid, ci mai ales despre părți din voi pe care vreți să le dezvăluiți. Dialogurile savuroase despre noi înșine sunt cele mai hrănitoare pentru suflet. Puteți, spre exemplu, să vă arătați interiorul frigiderului, pentru a râde puțin și apoi să luați masa împreună. Puteți să vă imaginați cum v-ar descrie cea mai altruistă și minunată persoană din lume și să împărtășiți aceste lucruri unul cu celălalt. Povestiți-vă unul altuia, pe rând, de ce vă este cel mai mare teamă de aceste Sărbători. Mergeți și mai adânc în voi și abordați teme precum „cel mai mult îmi e teamă să eșuez când fac / când sunt”… Promit că va fi bine și amuzant. Așa cum observați, recomand foarte tare să ne adâncim în părțile noastre luminoase și întunecate prin conversații bune cu oameni dragi. Este un moment bun de a schimba natura felului în care comunicăm și relaționăm unul cu celălalt. Iar dacă avem holiday blues e și mai important să povestim cu cineva drag despre această mini-depresie. Despre cât de tare ne îngrozesc cântecele de Craciun, de ce nu vrem reclamele în care vedem familii fericite împreună în jurul mesei. Și, în final, amintiți-vă de sărbătorile acestea că fiecare dintre noi are și manifestă o versiune proprie a suferinței. Cu alte cuvinte, odată cu lumina pe care o aprindem, odată cu pătura cu care ne încălzim sufletul, va apărea și compasiunea față de noi înșine și față de ceilalți!
Sărbători luminoase!
Foto credit Tibi Arsene: Otilia Mantelers, psiholog și specialist în parenting