Dana Burghel: Alergatul unui maraton este ca o meditație. Sunt momente în care intri într-un fel de transă

I-am admirat mereu pe oamenii care reușesc să facă din alergat o activitate de rutină. Poate și pentru că eu nu am reușit până acum acest lucru. Am intuit că te transformă ca individ, fiindcă îți depășești limitele fizicele și psihice. Așa că am stat de vorbă cu câțiva români care participă la maratoane pentru a afla cum au trăit și trăiesc ei această experiență. Am descoperit povești de viață, dar și trăirile lăuntrice prin care treci atunci când ești tu cu tine, simțind pământul sub picioare și văzându-i pe alții făcând același lucru. A fost mai revelator decât mă așteptam. În partea a patra din această serie vă prezentăm istorisirea Danei Burghel, Executive Coach.

Cu toate că îşi dorea de mai multă vreme să se apuce de alergat, Dana Burghel a început să facă constant această activitate fizică în urmă cu trei ani şi jumătate.

Am rugat-o să ne explice, din perspectivă personală, dar şi profesională, fiind psiholog, de ce s-a apucat de alergat: „Considerentele strict pozitive sunt cele legate de plăcerea de a alerga – am descoperit foarte repede că îmi place să alerg și aș fi extrem de dezamăgită dacă, din motive de sănătate, aș fi nevoită să renunț. Cele mai puțin pozitive sunt legate de ceea ce în psihologie se numește «sublimare»: transpunerea unor tensiuni interne, inconștiente, în spiritul de competiție al sportivului”.

Alergatul face parte din ritualul său săptămânal: face acest lucru de 3-4 ori pe săptămână. Evident, este și un bun antrenament pentru diversele competiții la care participă: 10K, semimaratoane, maratoane. „Deci, pentru mine, este un stil de viață. Nu pot spune că mi-a modelat caracterul acum (am început să alerg și să particip la competiții la 46 de ani), dar cu siguranță un sport, oricare ar fi el, te (re)învață disciplina, perseverența, bucuria. Pot să spun că alergatul unui maraton este foarte asemănător cu o meditație: sunt momente în care intri într-un fel de transă în care nu mai simți nimic fizic, doar bucuria de a alerga. Iar pentru astfel de momente, merită orice efort în antrenamente”, spune Dana Burghel, care adaugă că alegătorii fac acest lucru cu o imensă bucurie. „Cred că asta e de ajuns pentru un om: să trăiască în bucurie!”