Conflictele interioare – sursa problemelor sau un prilej pentru vindecare?

O persoană aflată în conflict cu ea însăși în mod constant, fără a înțelege motivațiile/ convingerile din interiorul său care stau la baza acestui „război” cu propria persoană, va tinde să intre într-un cerc vicios în care încercarea de a anihila aceste lupte interioare va duce doar la accentuarea unor simptome ca anxietatea, atacurile de panică și depresia.

Adresarea strict a simptomelor prin tratament specific reprezintă un prim aspect, cel de suprafață, însă dincolo de această etapă, este esențial să ne adresăm cauzei acestor simptome – să identificăm părțile din psihic implicate în conflictul interior și motivațiile/ nevoile opozante care stau la baza acestuia de la nivelul subconștient.

Este important să ne îndreptăm atenția în interior, să fim deschisi și să observăm dacă avem un conflict interior de care nu suntem pe deplin conștienți, mai ales atunci când deși avem o inițiativă cu o motivație puternică în spate, ne izbim în mod recurent de aceleași blocaje și nu înțelegem de ce nu reușim să ducem la bun sfârșit un proiect/ să avem o relație fericită/ să atragem un partener potrivit, deseori aceste blocaje, având la bază poveri moștenite transgenerațional.

Dacă aceste conflicte interioare rămân neprocesate și neînțelese, vom continua în mod inconștient să facem alegeri pe parcursul vieții pe baza acestui conflict interior reprimat, neprocesat, acționând de la nivel de „pilot automat” și ne vom autosabota în repetate rânduri prin propriile comportamente pe care nu le vom putea înțelege, acestea având originea în trecutul personal sau familial.

Exemple elocvente de blocaje, ar fi situațiile următoare:

a) o persoană dorește să slăbească însă nu se poate disciplina să țină o dietă cu un stil de viață sănătos – poate fi expresia unor nevoi opozante sau convingeri limitative de la nivel de subconștient, încă neaduse în atenția sa,

b) inițiativa de a începe o afacere care este amânată în mod constant, procrastinarea fiind expresia neîmplinirii unor nevoi de care persoana în cauză nu este conștientă sau a unor convingeri limitative de la nivel de subconștient pe care aceasta nu le are în vedere,

c) o femeie dorește să iasă dintr-o relație abuzivă și toxică cu partenerul de viață însă se simte confuză și neputincioasă, autosabotându-se în continuare și nu înțelege de ce. Așadar, observăm că există o parte a conflictului interior care poartă o convingere de la nivel de subconștient apărută ca o expresie a unei răni emoționale nevindecate, reprimate și exilate în psihismul nostru.

Așadar, până nu vor fi conștientizate ambele părți din psihic implicate în conflict, aceste conflicte vor reprezenta sursa emoțiilor împovărătoare de tipul furiei, frustrării, tristeții, indeciziei, blocajelor care stau în calea noastră atunci când vrem să demarăm orice fel de acțiune, a convingerilor limitative pe multiple planuri ale vieții noastre.

Rezolvarea conflictelor interioare presupune 3 etape:

1. Conștientizarea conflictului interior, cu ambele părți ce au credințe și nevoi deseori opuse

Partea reprimată a conflictului interior, cea de la nivel de subconștient, este cea care adesea este dureros de acceptat. Aceasta este adesea o convingere limitativă apărută ca expresie a traumei, a părților exilate din psihismul nostru, copii interiori răniți la diferite vârste.

Citește articolul integral pe Revista Psychologies