Unora le place jazzul
Cunoscatorii spun ca nu se cunosc clar semnificatia si originea cuvantului "jazz". O prima ipoteza arata ca jazzul este inrudit fonetic cu expresia "chasse-beau", un stil de dans din Louisiana, candva colonie franceza. O alta presupunere arata ca ar deriva din cuvantul "Jezabel", numele unei prostituate din New Orleans, in ortografia americana "Jazz-Bel". In limbajul populatiei locale, cuvintele "jasm" sau "gism" inseamna rapiditate si energie, insa au si o semnificatie erotica.
Desi inca din 1913 cuvantul "jazz" aparuse intr-un ziar din San Francisco, cu referire la muzica, el a intrat in vocabularul curent abia in 1917, cand formatia Original Dixieland Jazz Band se bucura de un succes rasunator la "New York Columbus Circle".
Se spune ca jazzul a luat fiinta in New Orleans, in jurul anului 1900, desi o muzica asemanatoare se canta in acel timp si in Kansas City, St. Louis sau Memphis. Insa inaintea stilului "New Orleans" existase "ragtime-ul", care este un stil de muzica compusa pentru pian, dar careia ii lipseste elementul principal al jazzului, si anume improvizatia. In schimb, este puternic ritmata. Elemente din "ragtime", in special ritmul, au fost preluate mai tarziu de interpretii jazzului. Printre cei mai importanti reprezentanti ai muzicii jazz ii putem enumera pe Louis Armstrong, Bessie Smith, Ella Fitzgerald, Duke Ellington, Chicago, Billie Holiday, Mahalia Jackson, John Coltrane sau Stanley Clark.
Elemente
Fara indoiala, muzica de jazz trebuie sa aiba o tonalitate expresiva. Potrivit cunoscatorilor in domeniu, instrumentele folosite in jazz, precum saxofonul, trompeta, bassul, pianul sau clarinetul, trebuie sa scoata sunete nefiltrate, la fel si vocea omeneasca, care trebuie sa exprime adevarul neprelucrat estetic.
In functie de diversi interpreti, tonalitatea este insa diferita: voluminoasa la saxofonistul Coleman Hawkins, eleganta la clarinetistul Benny Goodmann, plina de stralucire la Dizzy Gillespie, trista la trompetistul Miles Davis sau triumfala la Louis Armstrong.
In jazz se improvizeaza cu gratie. Practic, acest element este cel mai des intalnit in acest stil de muzica. La inceputurile jazzului, cantaretii improvizau pe diferite teme sau armonii, fiecare dintre acestia avand un stil usor de recunoscut.
Trebuie sa recunoastem ca muzica jazz are ritm. La inceput, ritmul era dat de trombon, apoi acest rol a fost preluat de instrumentele de percutie. Orchestrele sunt impartite in sectiunea "Melody" reprezentata de trompeta, clarinet, saxofon si sectiunea "Rhythm" (bass, baterie, chitara, pian). Dar si instrumentele din "sectorul melodic" emit sunete sincopate. Uneori, intre ritm si melodie se creeaza o stare de tensiune, alteori ele se contopesc intr-un flux continuu, ca in stilul "free jazz".
Stiluri
Jazzul este impartit pe diferite stiluri, precum "New Orleans", "Dixieland" (Original Dixieland Jazz Band, Creole Jazz Band), "Chicago" (Louis Satchmo Armstrong cu formatiile Hot Five si Hot Seven sau Johnny Dodds cu New Orleans Wanderers) si "Swing" (Duke Ellington Orchestra, Ella Fitzgerald, Billie Holiday).
Inceputurile, in Romania
Incepand cu anul 1964, jazzul incepe sa fie tot mai ascultat si in Romania, gratie televiziunii si radioului care transmiteau emisiuni despre si cu acest stil de muzica. Tot in aceeasi perioada, muzicieni precum Benny Goodman, Louis Armstrong, Woody Herman au concertat la Bucuresti. S-au organizat diferite evenimente precum: Festivalurile Nationale de Jazz de la Ploiesti (1969 – 1971), Festivalurile Internationale de la Sibiu, Festivalurile Internationale de Jazz "Richard Oschanitzky" de la Iasi si Festivalurile Internationale de Jazz de la Garana. Printre interpretii romani de muzica de jazz din acel timp ii putem mentiona pe Richard Oschanitzky, Jancy Korossy sau Eugen Ciceu, care concertau adesea sub denumirea de "muzica de estrada".