Tu de ce îți ascunzi talentele?

„Ai curajul să scoți la lumină comorile pe care le porți în tine?”, întreabă Elizabeth Gilbert în cartea sa, Big Magic: Creative Life Beyond Fear.

Dacă te îndoiești că în tine există comori, gândește-te câți dintre oamenii pe care îi cunoști cred același lucru despre ei înșiși, în timp ce tu știi că ei nu au dreptate, și vei începe să-ți schimbi perspectiva.

Adeseori ne ascundem talentele – și de ceilalți, și de noi înșine. Le ascundem pentru că ne este teamă. Este nevoie de curaj pentru a-ți trăi talentele, dar a fi curajos nu este același lucru cu a fi neînfricat. Teama face parte din viață și are rolul ei, așa că nu trebuie eliminată, ci gestionată. E bine să ne împrietenim cu teama – ca să înțelegem când s-o ascultăm și când nu. Cum se face asta? Prin curaj. Așa că teama și curajul ne sunt buni tovarăși pe drumul vieții și bine ar fi să învățăm să călătorim împreună.

Așadar, să vedem de ce ne ascundem talentele, cum să le găsim și de ce bine să ni le trăim.

DE CE ÎȚI ASCUNZI TALENTELE DE CEILALȚI?

Crezi că îți protejezi talentele. Dacă ceea ce îți place să faci și îți aduce bucurie a fost ironizat, neapreciat, luat în derâdere, atunci instinctul tău va fi să-ți ascunzi comoara de ochii necurioșilor.

Vrei să fii perfect. Crezi că perfecțiunea există și crezi că e utilă. În realitate, perfecționismul este masca fricii. A fi perfecționist nu înseamnă a găsi imperfecțiuni, ci a căuta binele. Iar nimic nu este mai bine decât totul.

Vrei să nu-ți superi oamenii dragi. Crezi că rolul tău este să îndeplinești ce au visat alții pentru tine. Dar rolul tău este să te împlinești pe tine. Ești aici pentru a-ți trăi viața ta, nu pe a altuia.

Crezi că nu există o piață pentru talentele tale. Dacă nu o cauți, nu o vei găsi. Dar, indiferent dacă găsești sau nu o piață pentru talentele tale, amintește-ți că talentele tale ar putea avea un rol intangibil. Lucrurile neprețuite sunt nemăsurabile – nu vei putea măsura vreodată schimbarea pe care talentul tău ar aduce-o în viața altuia, inspirația pe care o vei trezi în oameni, iubirea, deschiderea minții și a inimii, curajul care se va aprinde în sufletul lor ca urmare a manifestării darurilor tale.

Ți-e teamă să fii autentic. Dar putere fără vulnerabilitate nu se poate. Autenticitatea și vulnerabilitatea ne expun experiențelor, conexiunilor, așadar fluxului vieții, cu toate resursele sale. „Vulnerabilitatea este sursa inovației, a creativității și a schimbării. Vulnerabilitatea înseamnă adevăr și curaj – care nu sunt întotdeauna comode, dar nu sunt niciodată slăbiciuni”, spune Brené Brown.

DE CE ÎȚI ASCUNZI TALENTELE DE TINE ÎNSUȚI?

Nu crezi în tine și talentele tale.

Bob Dylan spunea că „oamenii au dificultăți în a accepta ceea ce îi copleșește”. Iar Neil Gaiman spune că de-abia când te simți ca și cum ai merge gol pe stradă înseamnă că începi să faci ceva bine. Este ceea ce se numește „sindromul impostorului”. Când munca noastră are un puternic caracter personal și ne exprimă identitatea apar îndoielile, ne este teamă de cum vom fi percepuți, ne este teamă de eșec. În plus, libertatea și bucuria pe care ni le oferă propriul talent și exprimarea de sine pot fi copleșitoare și uneori nu ne simțim pregătiți să ni le asumăm.
Zbori, chiar dacă ți-e frică. Nu încerca să fii nimic din ceea ce nu ești. Nu încerca să fii mai mic decât ești.

Crezi că nu ai bani, loc, timp. Crezi că fericirea e un semn de egoism sau de frivolitate. Crezi că ești prea bătrân, prea tânăr, prea banal. Dar niciodată nu este prea devreme, niciodată nu este prea târziu și întotdeauna ai dreptul să fii tu însuți. Dreptul la autenticitate și la fericire este inalienabil. Iar autenticitatea nu este niciodată banală.

Crezi că nu ai fi original. Originale sau nu, ideile bune nu sunt niciodată prea multe, banale, zadarnice sau neinteresante. Dacă nu întotdeauna putem fi originali, întotdeauna vom fi autentici. Iar autenticitatea atinge inimi mult mai bine și mai sigur decât originalitatea, pentru că autenticitatea este strâns legată de funcționalitate. Cu cât ceva este mai particular și mai personal, cu atât este mai universal și mai atemporal. În plus, personalitatea, experiențele, resursele, obstacolele, inspirația, avantajele, transformările, valoarea ta sunt întotdeauna unice. Iar ce este în inima ta numai tu poți exprima. Fă lucrurile din inimă și va fi bine. Ce facem din inimă este bine făcut.

Burnout. Dacă nu trăiești în acord cu tine, atunci nu funcționezi la potențialul tău real, iar asta este extenuant. Extenuat fiind, devii cinic, nemotivat, neimplicat, fără curaj și fără chef, dezinteresat, neinspirat.

CUM ÎȚI GĂSEȘTI TALENTELE?

Urmează-ți bucuria. Fiecare om este însuflețit și energizat de ceva. Fiecare om are o bucurie specifică, pentru a cărei împlinire este dotat cu abilități înnăscute. Bucuria ta este ceea ce te face să te ridici din pat dimineața, îți aprinde lumina în ochi și îți dă măsura a ceea ce este adevărat și valoros în viața ta. Bucuria este cea mai bună busolă, pentru că este în acord cu talentele și cu valorile tale. Prin urmare, ceea ce îți provoacă bucurie este, în mod implicit, și ceea ce te împlinește, te inspiră și te crește. Lasă-te ghidat de bucurie.

Urmează-ți curiozitatea. Curiozitatea este instrumentul care te pune în mișcare către talentele tale și este sursă de informație și de inspirație. „Gravitez înspre lucruri care mă surprind până și pe mine – pentru că mă provoacă.”, spune Lupita Nyong’o. Solomon Marcus vorbește despre starea de mirare, de extaz în fața spectacolului naturii și al lumii, al propriei noastre ființe și explică de ce este vitală nevoia de a ne menține starea de curiozitate, de mirare, nevoia de a înțelege lumea, nu doar de a o înregistra.

Gândește-te la ce te face să te simți puternic. Când te folosești de talent, ca instrument, atunci lucrezi ușor, ești în flux, ești în elementul tău, ești în acord cu tine, vezi opțiuni, vezi oportunități, ești inspirat, ești dedicat. Ești dăruit pentru ce ai de împlinit.

Fii atent la ce te exasperează. Ești exasperat de lucrurile pe care știi sau simți că le-ai putea face mai bine. Și atunci vrei să te implici, vrei să iei frâiele, vrei să-i înveți pe alții, vrei să faci lucrurile mai bine.

Gândește-te pe ce îți cheltuiești banii. Cumperi ce te încântă. Ce te încântă te reprezintă. Te reprezintă ce te exprimă. Ce te exprimă te împlinește.

Amintește-ți pentru ce ți se mulțumește, de obicei. Pentru ce ești căutat, ce le lipsește celorlalți când nu ești prezent, care este contribuția pe care mai ales tu sau numai tu o poți aduce? Dacă tu nu știi la ce ești bun, ceilalți știu.

Gândește-te la ce te pune în mișcare. Ce îți dă energie chiar și atunci când ești foarte obosit, chiar și atunci când ești bolnav sau când ești trist? Ce te ridică din pat dimineața? „Când nu mai face nimeni lucrurile cu pasiunea cu care le faci tu, ești la locul potrivit”, spune Placido Domingo.

DE CE SĂ ÎȚI GĂSEȘTI TALENTELE?

Ca să fii autentic. La baza funcționalității se află autenticitatea, pentru că funcționează bine numai ce este în acord cu sine. Și numai ce este în acord cu sine poate fi în acord și cu toate celelalte. Nu degeaba plopul nu face pere și nici răchita micșunele. Numai când ești tu însuți ai acces la toate resursele tale – atât pentru a fi fericit, cât și pentru a fi rezilient. Numai când ești tu însuți poți fi înțeles și recunoscut de cei asemeni ție, poți identifica ce ți se potrivește și te poți împlini. Numai când ești tu însuți ai acces la toate resursele de forță, inspirație și energie necesare pentru a face față situațiilor – dificile sau fericite.

Ca să ai sentimentul de apartenență. Nevoia de apartenență este una din nevoile psihologice bază ale omului, dar noi o confundăm cu integrarea. A aparține înseamnă a fi acceptat și iubit exact așa cum ești – așadar necondiționat și deplin. A te integra înseamnă a fi acceptat dacă renunți la părți din tine – așadar condiționat și parțial. Dacă ești cum vor alții să fii, nu mai ești cum te-ai născut să fii.

Ca să trăiești o viață împlinită și împlinitoare. Elizabeth Gilbert scrie că dacă îți manifești talentele cu care ești dăruit trăiești o viață amplificată – mai bogată, mai îmbogățitoare, mai fericită, mai interesantă mai cuprinzătoare, îndestulătoare. Talentul te sporește.

Ca să te simți bine. Când ești tu însuți și îți urmezi chemarea ești mai sănătos, ai o stare de bine, ai rezerve de energie emoțională și spirituală, ai mai multă energie fizică și mentală, ești mai implicat, ești dedicat, te dăruiești, așadar crești și te împlinești.

Ca să faci lumea mai bună. Talentele nu îți sunt dăruite degeaba și nu au rol numai în viața ta, ci și în viețile altora.

Așadar, ai grijă să îți găsești și să îți trăiești talentele. Conștiința de sine este un act de iubire, nu de autocritică. A fi conștient de tine însuți înseamnă a te privi pentru a te înțelege – iar pentru asta ai nevoie să te privești cu curiozitate, cu bucurie, cu generozitate, cu bunătate, cu drag. Iubirea nu e oarbă, ci clarificatoare – pentru că ne dezvăluie aspecte, raporturi de cauzalitate și soluții la care, altfel, am rămâne orbi. Iubirea este sursa a toate, deci e sursă de funcționalitate. Bunătatea este instrumentul cel mai potrivit de înțelegere a oamenilor și de soluționare a situațiilor. Smerenia nu înseamnă să te faci mai mic, iar stima de sine nu înseamnă să te faci mai mare.

„Nu de neadecvare ne temem cel mai tare. Cel mai tare ne temem de cât suntem de puternici. Cel mai tare ne temem de lumina, nu de întunericul din noi. Cine sunt eu, ca să mă consider genial, excepțional, talentat, fabulos? În realitate, cine ești tu ca să crezi că nu ești așa?”, scrie Marianne Williamson în cartea sa, A Return To Love: Reflections on the Principles of A Course in Miracles.

Nu stinge lumina ta pentru că bate în ochii altuia. Lumina din tine de la Dumnezeu vine. Așa că aprinde lumina din tine, ca să luminezi și calea ta, și calea altuia.