Tu cum te vezi și ce poveste îți spui despre tine?

Calitatea vieții noastre depinde mai puțin de ce se întâmplă, ce ni se spune și cum suntem priviți și mai mult de cum înțelegem ce se întâmplă, ce ne spunem și cum ne vedem pe noi înșine.

Vincent van Gogh îi scria fratelui său, Theo: ”Poţi avea un adevărat foc în suflet, şi totuşi nimeni să nu vină să se încălzească la el. Iar trecătorii văd doar o urmă de fum ieșind din horn și-și continuă drumul”.

Cum facem să nu ne stingem focul, din cauză că cei de afară văd doar fumul?

Dacă nu suntem atenți, opiniile celorlalți și teama de felul în care suntem priviți ne poate afecta percepția de sine, bucuria de a trăi, performanța. Bine ar fi să avem conștiința propriei valori, să punem preț pe cine suntem și să ne bucurăm de abilitățile pe care le avem.

Conștiința de sine este un act de iubire, nu de autocritică. A fi conștient de tine însuți înseamnă a te privi pentru a te înțelege – iar pentru asta ai nevoie să te privești cu curiozitate, cu bucurie, cu generozitate, cu bunătate, cu drag. Iubirea nu e oarbă, ci clarificatoare – pentru că ne dezvăluie aspecte, raporturi de cauzalitate și soluții la care, altfel, am rămâne orbi. Iubirea este sursa a toate, deci e sursă de funcționalitate. Bunătatea este instrumentul cel mai potrivit de înțelegere a oamenilor și de soluționare a situațiilor.

Dacă ești cum vor alții să fii, nu mai ești cum te-ai născut să fii. Nevoia de apartenență este una din nevoile psihologice bază ale omului, dar noi o confundăm cu integrarea. A aparține înseamnă a fi acceptat și iubit exact așa cum ești – așadar necondiționat și deplin. A te integra înseamnă a fi acceptat dacă renunți la părți din tine – așadar condiționat și parțial.

CUM TE REGĂSEȘTI DACĂ TE RĂTĂCEȘTI

Dusă prea departe, integrarea te poate rătăci de tine însuți. Michael Gervais ne propune o cale de regăsire. Acesta ne sugerează patru întrebări cu rol de indicatoare de direcție:

Când sunt în cea mai bună formă, care sunt credințele care îmi motivează gândurile și acțiunile?
Cine sunt oamenii care au trăsături și calități similare cu ale mele?
Care sunt acele calități?
Care sunt citatele mele preferate? Ce cuvinte îmi plac cel mai mult?

Prin răspunsurile la aceste întrebări îți vei formula filosofia ta personală – un fel de fir roșu al regăsirii de sine.

Odată formulate răspunsurile, încercuiește cuvintele care îți sar în ochi, care îți atrag atenția. Apoi, folosindu-te de aceste cuvinte, formulează o expresie sau o frază care să definească exact cine știi tu că ești și cum vrei să-ți trăiești viața.

Este important ca pe această frază să o ai mereu la îndemână sau la îndegând – ca să te ancorezi în ea atunci când vremurile sunt agitate și tulburi.

OBIȘNUIEȘTE-TE CU BINELE

Marisa Peer ne reamintește că ne este mai ușor să acceptăm ceea ce ne este familiar și tindem să respingem ceea ce nu ne este familiar. Prin urmare, dacă suntem mai obișnuiți cu criticile decât cu aprecierile, pe acestea din urmă le vom trece cu vederea chiar și atunci când le primim. Și Bob Dylan scrie că „oamenilor le este greu să accepte ceva ce îi copleșește”.

Gândește-te la toate situațiile în care primești un compliment – pe care imediat îl consideri nemeritat și îl banalizezi, mascându-ți stinghereala cu smerenie. Dar smerenia nu înseamnă să te faci mai mic, iar stima de sine nu înseamnă să te faci mai mare.

Așadar, fă în așa fel încât să te obișnuiești cu binele și să te dezobișnuiești de rău. Iată o idee despre cum poți face asta:

AUZI CEL MAI BINE CE AUZI DE LA TINE

Tot Marisa Peer punctează faptul că auzi cel mai bine ce auzi de la tine. Cum ne percepem pe noi înșine și cum ne simțim depinde în mare măsură de lucrurile pe care nu le auzim: nu auzim că suntem iubiți, că suntem apreciați, că suntem importanți, că suntem buni, că suntem talentați. Fiecare om așteaptă să audă ceva ce continuă să rămână nerostit. Iar ceea ce rămâne nerostit, neauzit, continuă să fie de necrezut. Percepția de sine este formată din ce credem și ce nu credem despre noi înșine.

Și cum vocea care are cel mai mare impact asupra noastră este propria noastră voce, vom resimți cel mai profund ceea ce noi înșine ne spunem.

Prin urmare, Marisa ne invită să ne spunem noi înșine ceea ce avem nevoie să auzim de la ceilalți. Dacă ai nevoie să știi că ești un fiu bun, o fiică iubitoare, un scriitor talentat, un lider inspirat, un coleg de încredere, un vânzător înzestrat, un om cu dragoste de oameni, spune-ți asta. Și fii atent la cum resimți ceea ce-ți spui și în ce fel te hrănește și te inspiră.

Așdar, Marisa ne înseamnă să ne spunem mereu: Sunt bine așa cum sunt (I am enough). Și ne invită să ne setăm aceste cuvinte ca alarmă la ceas, ca screen saver, ca reminder, să le scriem pe oglindă, pe perete, pe birou, pe mână. Oriunde, numai ca să dăm mereu cu ochii de ele, să ni le citim, să ni le gândim. Să le rostim, să le simțim, să le înțelegem, să le credem.

Ca să te crezi, ca să te vezi.

COMPARAȚIA SE FACE PENTRU A ÎNȚELEGE MAI BINE, NU PENTRU A TE ÎNDOI DE TINE

Comparația ne dezvăluie multe noi perspective de care, altfel, am rămâne străini. Verdele se vede într-un fel lângă roșu, și în alt fel lângă albastru.

Când te compari cu ceilalți, fă-o cu curiozitate și cu drag, pentru a vă cunoaște, nu pentru a vă ierarhiza. Iar dacă admiri pe cineva, amintește-ți că trăsăturile și calitățile sale nu te-ar pune neapărat și pe tine în valoare. Ne tragem din alte rădăcini, avem alte scopuri și alte meniri.

În cartea Learning to Lead: The Journey to Leading Yourself, Leading Others and Leading an Organization, Ron Williams povestește despre cel care i-a urmat la conducerea Aetna Inc. „Se spunea despre noi că eram la fel de diferiți ca ziua și noaptea”, povestește Ron, deși fiecare dintre ei a inspirat și a condus compania către vremuri mai bune. Dar succesorul său era din altă generație, se formase în alte vremuri și era de altă rasă. Om de culoare fiind, Ron Williams nu ar fi răzbit niciodată dacă s-ar fi manifestat la fel de neconformist și de impetuos.

SPUNE-ȚI POVESTEA TA, NU ȚI-O SPUNE PE A ALTUIA

Povestea ta este aceea care te construiește, care te inspiră, care te afirmă, care te susține, care te încurajează. Care îți arată câte ai simțit, câte ai înțeles, cum te-ai transformat. Povestea ta este cea care îți deschide inima și îți dă încredere în tine. Care te face să te simți în largul tău. Care te lasă să (te) iubești.

Acum, gândește-te: este adevărată povestea pe care ți-o spui despre tine?

Pot fi adevărate numai poveștile iubitoare, pentru că iubirea nu e oarbă, ci clarificatoare. Privește-te cu inima deschisă și vei vedea poate aceleași lucruri, dar le vei înțelege altfel. Îți va fi clar că fiecare treaptă de pe scara vieții tale te-a ridicat, te-a susținut, te-a echipat. Totul e bine așa cum devine, pentru că tot ce trăiești te conduce către tine.

FII VIZIBIL PENTRU TINE

Robert Henri spune, în The Art Spirit, că pentru a fi fericit este nevoie de inteligență, interes și energie. Trebuie să fii deschis și plin de viață. Trebuie să fii curajos. Pentru a fi fericit, trebuie să fii interesant pentru tine și să ajungi să te exprimi pe tine.

În cartea sa, Anam Cara, John O’Donohue vorbește despre cât de mare este nevoia sufletului omenesc de se exprima pe sine. Iar una dintre cele mai frumoase forme de prezență ale sufletului sunt gândurile și emoțiile. Dar acestea sunt, în mare măsură, invizibile. Așadar, pentru a le percepe ca reale, omul are nevoie ca lumea sa interioară să devină vizibilă, prin exprimare de sine.

Așadar, fă ca identitatea și valoarea ta să fie vizibile pentru tine.

Amintește-ți cine ești și că ești bine așa cum ești.
Ca să te crezi, ca să te vezi și să te povestești.