Tehnostresul sau partea întunecată a tehnologiei
Imaginează-ți următoarea situație: mai sunt cinci minute până când trebuie să intri online la webinarul pe care îl pregătești de trei săptămâni. Deschizi aplicația și tocmai în acel moment primești notificarea că aplicația nu poate porni până nu o actualizezi. Îți spui că nu are cum să dureze mai mult de cinci minute, așa că apeși tasta Ok… ți se pare că bara de progres este înțepenită și numeri în gând 10%, 11%… 99% în speranța că acest lucru va grăbi procesul, dar conexiunea la internet funcționează mai lent ca niciodată. S-a terminat actualizarea, dar deja ai întârziat și nu îți poți aminti parola de acces, îngropată undeva într-un email… ecranul este deja plin de notificări, iar când, în sfârșit, te conectezi, constați că nimeni nu te aude, deși microfonul și camera sunt pornite. Îți pare cunoscut acest scenariu? Deja simți tensiunea și sentimentul apocaliptic pe care îl trăiești atunci când apar aceste erori tehnologice? Aproape că nici nu ne-am putea imagina ce ar însemna o zi fără acces la tehnologie, dar iată cum în câteva minute tehnologia, parte integrantă din viața noastră zilnică, devine din cel mai bun prieten, un dușman.
Tehnologia ne face indiscutabil viața mai ușoară, dar în același timp foarte puțini dintre noi reușim să recunoaștem consecințele negative pe care intruziunea tehnologiei în viața noastră le are asupra stării noastre de bine. Cuvinte precum stres și burnout ne vin imediat în minte, mai ales când ne raportăm la experiența ultimului an. Termenul de tehnostres nu este nou însă, fiind folosit pentru prima dată de Craig Brod în 1984 și definit ca incapacitatea de a face față noilor tehnologii informatice într-un mod sănătos. De atunci, conceptul a căpătat noi valențe, se vorbește astăzi despre tehnostres ca stare psihologică negativă asociată cu utilizarea sau amenințarea utilizării instrumentelor digitale în viitor.
Care sunt cauzele tehnostresului
Tehnostresul nu este legat doar de folosirea unor aplicații sau a unui dispozitiv, ci are la bază mai mulți factori, numiți în literatura de specialitate creatori de tehnostres (Tarafdar, Pullins, & Ragu-Nathan, 2015):
- „Simt că tehnologia îmi controlează viața! Sunt mereu conectat” sau altfel spus, invazia tehnologiei în viața noastră, ștergerea granițelor dintre viața personală și viața profesională, încălcarea intimității și a confidențialității prin apariția trasabilității și supravegherii la locul de muncă și nu numai.
- „Prea multe sarcini” sau supraîncărcarea generată de munca excesivă ca urmare a posibilității de a ne citi email-urile oriunde și oricând, de a rezolva sarcinile profesionale și de la distanță, ca urmare a dificultății de a opri avalanșa de mesaje cu care suntem bombardați zi de zi pe toate canalele de comunicare.
- „Nu pot să țin pasul cu tehnologia” sau complexitatea tot mai mare a tehnologiilor care ne creează sentimentul că nu deținem suficiente cunoștințe pentru a stăpâni sistemele IT și că suntem obligați să petrecem prea mult timp încercând să le învățăm; acest sentiment este exacerbat de faptul că de multe ori nu avem sprijinul adecvat din partea organizației care se așteaptă de la angajații săi să învețe noile tehnologii și să le folosească performant de la sine.
- „Altcineva mai performant îmi va lua locul” sau nesiguranța, temerile generate de o potențială pierdere a locurilor de muncă și de a fi înlocuit fie cu noi sisteme bazate pe IT, fie cu oameni mai experimentați, care înțeleg mai bine sistemul.
- „Așa funcționează această aplicație?” sau incertitudinea generată de presiunea de a-ți actualiza permanent cunoștințele pentru a face față actualizărilor continue și impredictibile ale sistemelor informatice.
Care sunt efectele tehnostresului
Este ușor de înțeles cum astfel de factori creează presiune (pentru instruire permanentă, pentru disponibilitate în afara locului de muncă, pentru acceptarea altor neașteptate schimbări), având consecințe negative, precum reducerea angajamentului față de organizație, creșterea intenției de renunțare la locul de muncă și implicare scăzută, conflict de roluri, satisfacție în muncă scăzută, performanțe mai slabe. Satisfacția generată de folosirea tehnologiilor este și ea afectată, menținându-ne parcă într-un cerc vicios, în care sistemele informatice ne devin dușmani și accentuează sentimentul că “mașinăriile ne simt frica” și o exploatează. Mecanismul de acțiune este simplu: supraîncărcarea face dificilă identificarea informațiilor utile; invazia tehnologiei duce la privarea de confidențialitate; complexitatea devine copleșitoare și intimidantă; incertitudinea poate duce la blocarea sistemului, pierderea datelor și dificultatea de a rezolva sarcinile. Sau povestea de la începutul articolului, spusă cu alte cuvinte.
Cum pot reduce organizațiile acțiunea și efectul tehnostresorilor
Cercetările recente vorbesc despre tehnoinhibitori – resurse care pot reduce consecințele negative ale tehnostresului. Cei mai eficienți inhibitori ai stresului sunt facilitarea alfabetizării în domeniul informatic, furnizarea de asistență tehnică, facilitarea implicării și suportul pentru invoație (Tarafdar, Pullins, & Ragu-Nathan).
- Facilitarea alfabetizării presupune furnizarea de programe de instruire, traininguri, documentație suficientă și accesibilă, astfel de practici ajutându-i pe utilizatori să învețe să folosească eficient tehnologiile la locul de muncă reducând intensitatea tehno-complexității.
- Furnizarea de asistență tehnică evidențiază importanța asistenței oferite de specialiști în contextul utilizării tehnologiilor. Un birou de asistență receptiv și ușor accesibil îi poate ghida pe angajați în utilizarea și familiarizarea cu sistemele informatice sporind satisfacția acestora.
- Facilitarea implicării presupune implicarea utilizatorilor înșiși în procesele de luare a deciziilor în legătură cu introducerea unor noi tehnologii. Angajații care sunt familiarizați cu un nou sistem chiar înainte de a începe să-l folosească, nu vor percepe modificările ca fiind perturbatoare și vor resimți, deci, mai puțină incertitudine tehnologică.
- Suportul pentru inovație descrie mecanismele care încurajează angajații să experimenteze și să învețe. Acestea includ crearea unui climat care promovează relații de susținere între angajați, facilitează comunicarea și încurajează schimbul de idei, sentimentul de insecuritate fiind astfel redus.
În contextul pandemic care a dus la mutarea bruscă a spațiului de lucru acasă, acțiunea inhibitorilor de stres a fost aproape inexistentă în etapele inițiale, iar stresul generat de tehnologie s-a suprapus incertitudinii vieții cotidiene care a fost puternic afectată de schimbări inimaginabile cu un an înainte.
Cu toate acestea, experiența pandemiei și implicit a muncii online ne-au ajutat să găsim răspunsuri la întrebări care, cel mai probabil, vor avea efecte pozitive asupra mediului organizațional în viitor: Ce resurse sunt necesare pentru a face tranziția la munca online?; În ce măsură infrastructura oferită și personalul suport sunt suficiente?; Pregătirea anterioară a angajaților poate susține munca online?; Care au fost cele mai mari probleme, cine le-a întâmpinat în trecerea la munca online?; Cum am controlat partea întunecată a tehnologiei?; Care au fost efectele?; Și cel mai important, cum ne putem adapta pentru a răspunde la astfel de provocări în viitor?
Conferențiar dr. Ana-Maria Cazan
Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Membru în Comitetul Director al APIO
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 271
Pentru abonare, click aici
