Societate. Credeți că vă spuneți mereu mulțumesc?

În conversaţiile de zi cu zi, au descoperit cercetătorii, "mulţumesc" a devenit un cuvânt de la sine înţeles a cărui verbalizare de multe ori nu se mai impune. (http://www.iwcp.co.uk/news/national/16243796.Thank_you_____it_goes_without_saying_in_some_everyday_conversations/).
Studiul, publicat în jurnalul Royal Society Open Science, a analizat aproape o mie de fragmente de conversaţii informale desfăşurate între prieteni, membri de familie şi vecini în opt limbi diferite. În multe dintre aceste limbi, cuvintele de mulţumire au fost rostite doar o singură dată din 50 de ocazii.
"Constatările noastre indică presupunerea pe scară largă că un <mulțumesc> nu este necesar în contextele cotidiene ale vieții noastre", a declarat profesorul Nick Enfield, de la Universitatea din Sydney, care a condus cercetarea.

"Când oamenii se gândesc la normele sociale din jurul recunoștinței, ei se gândesc, în mod firesc, la interacțiunile noastre în locurile formale, unde este normal să spui <te rog> și <mulțumesc>". Limbile implicate în cercetare au fost Cha'palaa în Ecuador, engleza în Marea Britanie, italiana în Italia, Lao din Laos, Murrinhpatha în Australia de Nord, poloneză din Polonia, rusă din Rusia și Siwu din Ghana.
Reprezentanții din Cha'palaa nu au spus niciodată "mulțumesc", în timp ce vorbitorii de engleză au fost cei mai politicoși, exprimându-și recunoștința în una din șapte ocazii. "Descoperirea noastră indică presupunerea potrivit căreia a spune <mulţumesc> nu este un lucru necesar în contextul actual'', a mai declarat Nick Enfield. "Când oamenii se referă la normele existente în societate în ceea ce priveşte recunoştinţa, ei se gândesc, în mod firesc, la interacţiunile noastre în cadru formal unde este normal să spui <te rog> şi <mulţumesc>. Însă, în locuinţe şi în sate, unde interacţiunile par să conteze cel mai mult, aflăm că oamenii renunţă aproape în totalitate la aceste amabilităţi'', a mai explicat Enfield.

"Unii ar putea interpreta acest lucru drept o criză de grosolănie, considerând că în public suntem politicoşi, însă acasă devenim lipsiţi de maniere", a adăugat profesorul Enfield. "Însă această interpretare este greşită. În schimb, se demonstrează că oamenii manifestă o înţelegere tacită în ceea ce priveşte faptul că vom coopera unii cu alţii".