Sfântul Andrei, ocrotitorul României

El a predicat în ţinutul Scythia Minor (Dobrogea), trăind pe teritoriul judeţului Constanţa de azi. A fost martirizat, la 30 noiembrie, anul 60, în timpul domniei Împăratului Nero, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X, care de atunci este numită "Crucea Sfântului Andrei".

Tradiții și superstiții

Din bătrâni, ziua Sfântului Andrei mai este numită şi "Sântandrei", "Ziua lupului" sau "Noaptea strigoilor". Se crede că de Sântandrei, lupul devine mai sprinten şi îşi poate îndoi gâtul ţeapăn – de aici şi credinţa că "îşi vede lupul coada".
Obiceiurile legate de noaptea de 29/30 noiembrie reprezintă o împletire a sărbătorii creştine cu vechile ritualuri dacice, poporul atribuindu-i Sfântului Andrei trăsături de divinitate precreştină, acesta devenind personificarea divină a lupului solar. În legendele populare din Moldova, Basarabia şi Transilvania, Apostolul Andrei apare ca un bătrân cu o aureolă luminoasă, căruia fiarele sălbatice i se supun.
Printre sihaştrii din Munţii Carpaţi circula o legendă conform căreia ultimul preot al lui Zamolxis l-a cunoscut pe Iisus şi apoi pe Apostolul Andrei. Ei vorbesc despre o "taină" a trecerii dacilor la creştinism păstrată de-a lungul timpului şi transmisă de la un pustnic la altul, ca expresie a continuităţii de credinţă pe aceste meleaguri.

Tradițiile și superstitiile legate de această sărbătoare se împart în două categorii: cele din Ajunul Sfântului Andrei (29 noiembrie) și cele de Sfantul Andrei (30 noiembrie). Potrivit credinţei populare, în noaptea dinainte de Sfântul Andrei (29 noiembrie) ies strigoii. De aceea se mai zice că “e bine să ai usturoi în casă de Sfântul Andrei“, pentru a se proteja gospodăria de lupi şi strigoi! În anumite zone ale ţării se ung cu usturoi ţăruşii de la porţi, ferestrele, pragul uşilor, chiar şi fântânile. În ultima vreme, aceste “ingrediente” – strigoi plus usturoi au adus nopții Sfântului Andrei și denumirea comercială de “Halloween-ul românilor”!
Tot potrivit tradiţiei populare româneşti, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte pradă pentru iarna care începe fiecărui lup. Noaptea Sfântului Andrei și este Halloween-ul românilor! În ziua de Sfântul Andrei, femeile se opresc din muncile casnice (potrivit tradiției populare: ca să-ți meargă bine tot anul, e bine să nu muncești de Sfântul Andrei), adică nu se piaptănă, nu mătură și nu duc gunoiul. În plus, nu se dă de pomană și nu se dă nimic cu împrumut.

Bunăstare și dragoste

În unele zone ale ţării, fetele îşi pun sub pernă 41 de boabe de grâu şi, dacă visează că le ia cineva grâul, se mărită. În special la sate se practică diverse ritualuri pentru protecţia de rele, bunăstare şi dragoste.
Cele mai multe ritualuri sunt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea "ursitului". Un obicei de pe vremea bunicii este şi cel conform căruia unele tinere încearcă “să îşi vadă" viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, într-o cameră întunecoasă, cu câte o lumânare în fiecare mână, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate.
Odinioară, în Moldova, noaptea Sfântului Andrei se numea Păzitul Usturoiului şi se celebra ca un Revelion (de aici şi ipoteza că în noaptea de 29 noiembrie dacii serbau trecerea în Noul An). Tinerii se adunau în cea mai mare casă din sat, ale cărei ferestre şi uşi erau mânjite cu usturoi încă de cu zi. De cum se făcea seară începeau petrecerea, mâncau şi beau, iar dimineaţa ieşeau în curte unde, împreună cu lăutarii jucau covata cu usturoi ce era păzită peste noapte de o bătrână din sat. După terminarea petrecerii, usturoiul din covată era împărţit între ei şi pus la icoane pentru a fi feriţi peste an de boli şi farmece.

Pentru fiecare bob

Sfântul Andrei este și ocrotitorul Rusiei şi Scoţiei. În Scoţia de exemplu, în zonele unde se respectă tradiţia, femeile tinere trebuie să se roage în noaptea de 29 noiembrie, urmând ca a doua zi să desluşească un semn despre un viitor soţ. Pentru a face aceasta, ele trebuie să arunce un pantof în uşa casei părinteşti. Dacă vârful pantofului este îndreptat către casă , ele sunt menite a rămâne necăsătorite încă un an. Dacă, dimpotrivă, vârful pantofului nu este orientat către casă, înseamnă că se vor mărita curând. Un alt vechi obicei scoţian este cel ca o tânără femeie să decojească un măr dintr-o singură şi continuă mişcare a cuţitului. Coaja de măr urmează apoi să fie descifrată drept o iniţială a numelui viitorului soţ.

Revenind iar pe plaiul mioritic, de Sfântul Andrei se obişnuieşte să se semene grâu în diverse vase, iar pentru fiecare bob aşezat se spune în gând o dorinţă. Dacă răsare un grâu frumos şi des, cel care l-a semănat va fi sănătos şi norocos în Noul An.
De asemenea, se mai spune că "la Sfântul Andrei creşte ziua cât bobul de mei" şi că toate animalele vorbesc între ele, dar nu este bine să le asculţi!