Scrisoare către un părinte digital (I)
Dragă părinte,
Un tată și o mamă din Nevada (SUA) erau atât de obsedați de jocul Dungeons and Dragons, încât și-au lăsat cei 2 copii (băiatul avea 22 de luni iar fetița 11 luni) nehrăniți și neîngrijiți până aproape să moară, când au fost salvați de autorități. Copiii erau înfometați pentru că părinții erau prea ocupați să joace jocul video. Raportul arată că doctorii de la spital au trebuit să îi radă capul fetiței pentru că părul era prea încâlcit de la urina de pisică și mizerie. Mai mult, fetița suferea de infecție la gură, piele uscată și deshidratare severă. Fratele ei a trebuit să fie tratat pentru malnutriție și infecție. Tatăl, Michael Straw (25 de ani) nu avea loc de muncă, iar soția (23 de ani) lucra cu ziua ca îngrijitoare. Când au primit o moștenire de $50.000, au cheltuit toți banii pe echipamente electronice și un ecran mare de plasmă TV, în loc să se îngrijească de copii.
Iată ce se poate întâmpla atunci când ambii părinți sunt dependenți digital. Desigur, este un caz extrem, din SUA, care nu ni se poate întâmpla nouă. Dar, dependența digitală, în forma ei cea mai răspândită, nu este atât de extremă, ci, mai degrabă, discretă, amestecându-se cu activitățile noastre zilnice de părinți.
De exemplu, multe mame, începând cu primul copil, devin dependente de Facebook. Faptul că petrec tot timpul acasă, că nu se mai pot odihni sau distra ca înainte, intrând într-o etapă necunoscută a vieții, le aduce sentimente de copleșire a greutăților, izolare de lume, nemulțumire, de neiubire și dorință uriașă de a comunica cu alții. Iar telefonul mobil devine dintr-o dată o poartă de evadare către o lume a libertății. Poze, like-uri, comment-uri, statusuri, discuții, glume, filmulețe etc, vin ca o salvare pentru mămica neîmplinită. Aceste lucruri nu sunt încă rele sau greșite, dar, în curând, mămica începe să simtă o presiune tot mai mare din cauza hainelor care trebuie puse la spălat, a gătirii ciorbei și a felului doi, a luatului copiilor de la școală, a făcutului temelor, a mersului la piață etc. Și, cu cât presiunea sarcinilor crește, ca niște bătăi puternice în ușa de la intrare, cu atât mămica își aduce aminte de plăcerea evadării prin telefonul mobil pe Facebook, WhatsApp, Youtube și restul. „Doar 1 minut să mai verific ceva și apoi chiar că mă apuc de lucru”. Și nici acum situația nu e în totalitate rea sau gravă. Însă lucrurile se shimbă atunci când vine copilul să întrebe ce mâncăm, sau te cheamă la lecții, sau îți amintește că azi trebuia să semnezi un formular pentru la școală etc. Și atunci, mama simte cum un vulcan de furie se dezlănțuie în ea și i se urcă la cap, pentru că, din cauza acestor probleme, ea nu mai are timp și pentru ea, pentru nevoile ei, pentru dezvoltarea ei. De aceea urlă, face reproșuri copilului, trântește și e nervoasă. Și cu cât Facebookul îi arată ce putea ea să fie sau ce ar putea ea să facă, să se dezvolte personal, profesional, să participe la webinarii și traininguri online etc, cu atât frustrarea și nemulțumirea ei este mai mare. Iar dacă muncește online, de acasă, mereu va avea impresia că copilul vine și o deranjează de la lucru. Și, după ce se liniștește, o cuprind sentimentele de vinovăție, că poate a exagerat. Este această mămică dependentă digital? Cu siguranță că nu, comparativ cu primul exemplu extrem. Dar această mămică este dependentă digital, având în vedere modul cum folosește tehnologia, cognițiile și comportamentul ei. Cu toate acestea, oare recunoaște ea deschis că are o problemă care trebuie rezolvată? Dar tu ce zici, cât de mult e dispusă această mămică să admită că are o problemă?
Să presupunem că, în acest timp, tatăl este la muncă. Acolo petrece 8-9 ore la birou, lucrează în diferite programe, serviciul e competitiv și stresant. Și când vine acasă, tot ce își mai dorește e să se destindă, să se relaxeze puțin în orele care au mai rămas. De aceea, activitatea lui preferată e să joace jocuri video sau să stea să citească presa pe telefon ori pur și simplu să stea nemișcat la TV. Dintre acestea, cea mai atractivă și problematică folosire a timpului e jucatul jocurilor la PC. Din mai multe motive: soțul ei se va culca la 2-3 noaptea, pentru că avansatul pe nivele consumă mult timp, mai ales dacă e de strategie. Apoi, soțul ei e prezent cu rol decorativ, dar absent cu mintea și absent emoțional. Asta înseamnă că nevoia de iubire și comunicare a soției care se acumulează peste zi, rămâne nesatisfăcută. Dar mai e ceva: soția nu știe că soțul ei se uită pe ascuns și la filme pentru adulți, uneori și la muncă dar mai ales noaptea, când ceilalți dorm. Iar acesta e încă un motiv pentru care el e absent și dezinteresat de ea. Și cu cât ea simte lucrul ăsta, cu atât reacționează și vrea să stea de vorbă cu el. Iar el ce vede? O soție nemulțumită, cicălitoare, dependentă emoțional, care îl vânează mereu și e atât de insistentă încât intră și în vizuina lui emoțională. De aceea simte nevoia să fie lăsat în pace, vrea mai multă libertate și timp pentru el. Dar cam același lucru se întâmplă și dacă stă doar la TV, fără să joace jocuri. Tot absent, tot neimplicat, tot fugitiv. Este oare și soțul dependent digital? Păi el consideră că nu, din moment ce jobul lui îl obligă să stea la calculator iar după serviciu are și el dreptul să se relaxeze puțin. Ce e rău în asta? Doar trăim în sec. 21, al progresului tehnologiei. În plus, știe el pe alți colegi care chiar sunt dependenți, nu ca el.
Și acum să ne imaginăm că Andrei, băiatul lor de 12 ani, de când a venit de la școală, de la ora 13:30, până acum, la ora 20:30, tot în camera lui stă, tot la calculator. Mama știe că, dacă merge la el să vadă dacă și-a făcut măcar temele, o să îl găsească în Call of Duty, pe un pre-release GTA V sau doar stă pe Netflix. Sau, dacă stă în pat, joacă Fortnite ori PUBG. Mama știe că, dacă încearcă să îi oprească calculatorul, o să înceapă urletele, scandalul și o să audă de dincolo „Dar lasă băiatul în pace, se joacă și el cu alți băieți de vârsta lui, iară vii tu peste el”. Iar mama trebuie să aleagă: ori face show cu Andrei, ori face show cu soțul, ori se retrage discret din cameră fără ca Andrei să bage de seamă că s-a deschis puțin ușa. Mama lui Andrei așteaptă cu inima strânsă următorul lockdown cu școală online, că atunci timpul petrecut acolo de Andrei se va dubla. Oricum, acum e târziu și trebuie să meargă la somn că mâine e o nouă zi și o iau cu toții de la capăt. Și uneori e mai bine să păstrezi pacea decât să cauți dreptatea, nu?
Citește și Dependența digitală afectează creierul exact ca abuzurile din orfelinatele groazei
Așadar, e clar că în această familie e o problemă: dependența de ecranul electronic. Fiecare e dependent în felul lui: mama de Facebook, tatăl de jocuri sau TV, iar băiatul de calculator. Nu se știe care a fost prima problemă: internetul care a creat o ruptură în familie sau ruptura din familie era de dinainte, iar internetul doar a amplificat-o.
Evident, ai vrea să știi ce soluții sunt. Antreprenorul Simon Sinek, în cartea lui „Start with WHY” spune că nu e important nici CE faci, nici CUM faci ci DE CE faci. La fel și în cazul dependenței digitale. Toate mămicile vor soluții practice. Știi tu, ca de genul: „7 pași pentru a atinge fericirea” sau „3 trucuri pentru a fi iubită” ori „Sfaturi practice pentru a scoate petele cu bicarbonat”. În cazul dependenței digitale, există desigur 7 pași, 3 trucuri și sfaturi practice pentru a ieși din dependența digitală. Dar acestea sunt doar CE să faci și CUM să faci. Și nimeni, în afară de tine nu o să-ți răspundă la cea mai importantă întrebare: DE CE tu, soțul tău și copilul tău sunteți dependenți digital și DE CE vă place asta? Cu răspunsul la această întrebare trebuie pornit. Restul vin după (CE și CUM). Așadar, DE CE ești dependent? DE CE îți place asta? și DE CE să renunți la această plăcere?, deși ai desigur o serie de motive reale, care țin de problemele cauzate de dependență în relația cu tine însuți/însăți, cu cei din familie și cu ceilalți din societate. De ce să dai o plăcere pe o schimbare dureroasă?
Ai fi vrut soluții practice, nu? Dar până ți le voi spune, începe cu DE CE?
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 272
Pentru abonare, click aici
