Să ieși în lume și să faci bine. Pentru Veronica fiecare zi e o minune

Veronica Soare a fost evidențiată, pentru acțiunile ei de voluntariat, la finele lunii septembrie, în cadrul competiției internaționale TOYP – Ten Outstanding Young Persons, organizată de JCI – Junior Chamber International. Respectiv, zece tineri implicați în societate sunt răsplătiți pe zece niveluri, de la academic, juridic, inovație, cultural până la umanitate/ voluntariat, iar Veronica este unul dintre ei. În prezent ține ateliere de realizat caleidoscoape în centre de plasament și spitale, învățându-i pe cei mici să le meșterească și ajutându-i să le descopere magia, înregistrează cărți pentru nevăzători și „face în fiecare zi acele mici fapte care ajută puțin lumea celorlalți”, după cum spune chiar ea.

„În mare, strâng fonduri prin diverse întâmplări pe care le organizez. Următorul mare eveniment este aniversarea de doi ani a minuni.ro – petrecerea Lola & Friends Charity Party, care anul acesta se află la a treia ediție și va avea loc în noiembrie. În general e foarte greu să… alegi când ai vrea să ajuți atâta lume și atâtea organizații. Dar întotdeauna, la momentul potrivit, mi se arată pentru cine fac toate astea.” Așadar, ideea aceasta e? „Da. Să ieși în lume și să faci bine. Să plantezi copaci. Să salvezi un câine. Să ai grijă de un bătrân. Să faci teme cu un copil. Să faci orice te cheamă inima”, afirmă Veronica.

MOMENTUL CAMINO

Și apropo de inimă, pe 6 iunie, Veronica a pornit de la poalele Pirineilor să străbată celebrul Camino de Santiago, pe jos…, 910 kilometri în 40 de zile. Scopul principal al acestei călătorii a fost unul caritabil: oricine a putut cumpăra, simbolic, pași, donând pentru „Inima Copiilor”, asociație care are grijă de nou-născuți cu probleme grave și copii cu afecțiuni cardiace. Parcursul ei a putut fi urmărit pe pagina de Facebook sau pe blogul minuni.ro unde Veronica a postat zilnic despre experiențele pe care le-a trăit de-a lungul călătoriei. „Am traversat nordul Spaniei de la est la vest, până la Santiago de Compostella și apoi, mai departe, până la Capătul Lumii – orășelul Finisterre, locul care era socotit capătul lumii pe vremea când se credea că pământul e plat. După momentul Camino, am avut nevoie de o perioadă de liniște, fiindcă a fost o experiență copleșitoare și fizic, și emoțional.”

Au fost de-ajuns de mulți pașii pentru „Inima Copiilor”? „Eu nu fac toate astea pentru a contabiliza în cifre.
Mi se par adesea mult mai importante rezultatele acelea care nu se văd. Semințele pe care le sădești în tine și în alții. Sigur că și cifrele contează, fiindcă ele ne ajută să înțelegem unde ne situăm, însă nu îmi pun niciodată problema lor.” Veronica a strâns pe platforma Galantom aproape 40.000 de lei de la donatori individuali și are de gând să repete momentul Camino, la care să adauge și alte destinații. „Cum îmi place mie să spun… pe Camino m-aș întoarce chiar mâine. E o «esență de viață» incredibilă, o experiență strălucitoare. S-a schimbat ceva în mine după drumul acesta… nu pot defini. Adică eu privesc lumea cu ochii larg deschiși și cu inima la fel, dar după Camino parcă am mai pus un strat de frumusețe peste ea.”

Esența proiectului a fost să spună povești de-a lungul drumului, cu oameni, locuri, întâmplări, să îi facă pe oameni părtași la călătoria ei. „Mulți oameni au trăit cu mine drumul acesta. Îmi scriau că se trezesc dimineața și intră pe Facebook să vadă ce-am mai zis. Asta mi-a dat aripi să cred că voi continua să fac asta. Să pun la cale astfel de întâmplări și să le dăruiesc oamenilor prin poveștile mele, iar ei, la rândul lor, să doneze pentru cauza aleasă. Deocamdată am în minte o idee pentru anul viitor. O las la dospit.”

GESTURI ȘI FAPTE

Veronica crede că trebuie să continue să facă ceea ce a început, să facă lucruri frumoase pentru oameni, iar ei să o răsplătească primind-o cu recunoștință, oferind generozitate mai departe. Sunt aproape trei ani de când Veronica își povestește întâmplările de peste zi pe blog și pe Facebook. „În timp, am creat o comunitate faină în jurul meu, oameni care vin adesea și îmi spun că «iau o gură de aer pe pagina mea». Este onorant.” De când şi mai ales de unde a pornit pasiunea pentru fundraising și voluntariat a Veronicăi? Ea crede că a existat cumva dintotdeauna și a așteptat momentul potrivit să se cristalizeze în forma de acum. „Întâi mă gândesc la o întâmplare din copilăria mea. La mine, în Satu Mare, există un parc, se numește Grădina Romei, mergeam tot timpul acolo. Pe drum spre parc treci pe lângă o casă de copii. Foarte des îi vedeam pe acei copii în curte, la joacă. Țin minte că pe mine mă întrista că unii dintre ei stăteau lipiți de gard și se uitau la noi. Le-aș fi dat toate jucăriile și toate acadelele mele. Într-o zi i-am spus mamei că vreau să cer haine și jucării de la toți prietenii, vecinii, colegii mei. Am făcut asta și cu lucrurile strânse atunci m-am dus la acea casă de copii. Am cumpărat și dulciuri, strânsesem bani pentru asta.

Amintirea s-a pipernicit în timp, dar mi-a rămas gustul bucuriei că am putut face, împreună cu prietenii mei, gestul acesta.” Declicul care a dus la blogul minuni.ro s-a întâmplat pe când Veronica făcea eclere pentru un iarmaroc caritabil, acum aproape trei ani. „Eram cu o prietenă, învârteam în crema pentru eclere, când mi-am dat seama că așa vreau să trăiesc – făcând lucruri pentru alții. Încet-încet s-au limpezit gândurile și într-o după-amiază am intrat pe minuni.ro și-am aflat că domeniul ăsta e liber. Mă aștepta pe mine, altă explicație n-am găsit!”

INIMA O GHIDEAZĂ ÎNTOTDEAUNA

Consideră că blogul minuni.ro e umbrela sub care face strângere de fonduri prin evenimente de la care oamenii pleacă zâmbind, bucuroși că au contribuit la cauza aleasă, de fiecare dată alta. „Am organizat în timp evenimente sau întâmplări care au avut diverși beneficiari: jucării și dulciuri pentru o casă de copii din Domnești la primul eveniment, Lola & Friends Charity Party, apoi a fost petrecerea de ziua mea –Aniversarea Verocikăi, la care am strâns fonduri pentru tabăra de copii bolnavi de cancer – MagiCAMP (mi-am ru-gat prietenii să nu-mi aducă niciun cadou, ci să preschimbe orice mi-ar cumpăra într-o donație pe care să o dăm mai departe”. Apoi a ajutat-o, împreună cu Charity by 99, pe Andhra, o fată care avea nevoie de fonduri pentru o operație care s-o ajute să meargă din nou, apoi la evenimentul Femei pe Mătăsari a făcut fundraising pentru Zi cu Fapte Bune – un proiect a cărui misiune e să ducă în secțiile de oncopediatrie fructe pentru copii. „Așadar, fiecare eveniment are alt beneficiar. Așa am simțit eu să fac încă de la început. După ce stabilesc ce eveniment urmează, mi se pune la inimă – așa spun eu – o cauză și aceea rămâne. Inima mă ghidează întotdeauna, iar eu o ascult”, se destăinuie Veronica.

Există tot atâtea forme de voluntariat câte persoane sunt. Veronica e un voluntar «în toate felurile în care poate», așa cum se autodefinește. „Micul Prinț și vulpea lui sunt două dintre personajele mele preferate. Cred că fiecare zi e un cadou. Aș vrea să cred că suntem conștienți de asta și că nu le lăsăm să treacă fără să mulțumim pentru cadou prin recunoștință, gesturi și fapte. Cred ca Micului Prinț i-ar plăcea acest gând”, crede Veronica. Spune că poartă caleidoscoapele cu ea, fiindcă o întorc în copilărie, atunci când nu vedea decât partea luminoasă a lumii. „Anii au trecut, iar eu n-am mai reușit s-o privesc doar cu bucuria de atunci. Să văd doar faptele bune. Multă vreme m-am împiedicat de răul lumii. Așadar minuni.ro vrea să fie caleidoscopul prin care privești lumea. În scurt timp va exista și o asociație cu același nume, prin care îmi doresc să întreprind acțiuni și evenimente de fundraising.” După cum spune, nu totul se rezumă la bani, e vorba și despre timp: «e bine să învățăm să donăm timp, să fim voluntari».

Acest articol a apărut în numărul 231 al Revistei CARIERE, aferent lunii octombrie.